Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Peninsula damna?ilor

de Ionut Popa

Actul al Doilea

O t?cere cumplit? va cuprinde întreaga lume. Actorii politici vor deveni captivi într-o distribu?ie complet aleatorie, jucându-?i propria supravie?uire pe o scen? imens?.

Personaje

(în ordinea intr?rii în scen?):
Grigore Cavalcan
Vasile Com?nescu
Paul Georgescu
Ion Popovicescu
Septimiu Staviuc
?tefan Rapass
Sergiu Pavelin
Vandalim Ciudor
Femeia le?inat?
Doamna Staviuc
?

Tabloul I

Hanul lui Brumar se ar?ta în toat? splendoarea lui, iar razele de soare, care-i loveau fa?ad? cu o vitez? ame?itoare, subliniau contururile-i clasice. Cerul era senin. Ora nou? diminea?a g?sea hanul aruncat într-o lini?te mormântal?. Totul era pustiu. Pia?a Unirii se transformase într-un de?ert urban.


Scena 1

Grigore C., Vasile C.

Grigore Cavalcan se trezi în sfâr?it dup? somnul lung în care-l aruncaser? be?ia ?i ve?tile proaste. Î?i g?si hainele, se îmbr?c? ?i p?r?si hanul. Ajuns în strad?, observ? c? surprizele se ?ineau lan?.

GRIGORE C. (extrem de nedumerit, vorbind singur): Ce mama dracu?!...
(Alerg? în sus pe bulevard. Stupefac?ia i se putea citi pe chip. Î?i sun? so?ia. Aceasta nu r?spunse. Form? num?rul ?oferului. Acela?i rezultat. Reu?ise s? dea de un membru din partidul al c?rui pre?edinte înc? era sau încetase definitiv s? mai fie.)
GRIGORE C. (r?suflând u?urat): Vasile? A, ce bine c? am dat de tine! Vai, ce m-am speriat! Vasile, ceva nu-i în regul?! Unde e?ti acum?
VASILE C. (c?scând la telefon): Uite, acum m-am dat jos din pat. Am b?ut cam mult azi-noapte. M? doare capul de nu mai pot! Tu cum e?ti? Din câte am putut s?-mi dau seama, pentru c? eram ?i eu cherchelit, abia te ?ineai pe picioare. Cred c? ai o mahmureal? de toat? frumuse?ea!
GRIGORE C.: Las? astea acum! Avem o mare problem?! (Sc?p? telefonul pe jos) Scuze, mi-a sc?pat telefonul din mân?. Deci, nu ?tiu mânca?i-a? ce se întâmpl?!... ?i da, am o durere de cap de nu mai ?tiu pe ce lume m? aflu! Uit?-te ?i tu pe geam, te rog eu, c? nu mai pot, cred c? am pulsul 120, ?i zi-mi... mi se pare mie sau vezi ?i tu ce v?d ?i eu?
VASILE C.: P?i tu ce vezi?
GRIGORE C.: Nimic!
VASILE C. (contrariat): Cum nimic?
GRIGORE C.: A?a cum ?i-am zis!
VASILE C.: Ce-ai p??it, Grigule, ai orbit? (B?tând în lemn) Doamne-fere?te!
GRIGORE C.: Nu-i vorba de asta, cumetre, nu mi-am pierdut vederea! Dar nu e nimeni pe strad?! E luni, ce pizda m?-sii se întâmpl?? A pus cineva la cale vreo glum? proast?? Nu mai în?eleg nimic! ?i m? doare ?i capul de nu mai pot...
VASILE C.: Acum privesc pe fereastr?, nici la mine pe strad? nu e nimeni, dar în general nu e nimeni la mine pe strad?, c?ci locuiesc în cel mai select cartier din capital?, am foarte pu?ini vecini. Niciodat? nu e forfot? aici la mine. Nici nu în?eleg ce vrei s?-mi spui...
GRIGORE C. (tremura ca un câine în frig): Bine, uite cum facem, suie-te în ma?in? ?i vino în centru. Ne întâlnim la KFC-ul de la Unirii. Stai lini?tit, am impresia c-o s? fim singuri.
VASILE C.: Singuri? La ora asta?! Te-ai apucat s? închiriezi ?i KFC-ul acum? (Râzând cu poft?)
GRIGORE C. (deloc impresionat de gluma lui Vasile): F? cum ?i-am zis ?i o s? vorbim la fa?a locului. O s? ajungi repede, nu e trafic!
VASILE C.: Ok, ok, cum spui tu. M? îmbrac, m? urc în ma?in? ?i ne vedem. Sper s? nu fie vreo fars?!
GRIGORE C.: M? jur pe ce-am avut mai sfânt! Hai odat?!
VASILE C.:Hai c? te-ai scrântit de-a binelea. Viu acu?i, la revedere!
GRIGORE C. (privind în toate direc?ie ca un om urm?rit): Pa, pa...

Tabloul II

Palatul Parlamentului. Cea?a reap?ru în peisaj. Duba care transporta o parte din supravie?uitori intr? în curtea Palatului. Câinii care se strecuraser? în curte alergând dup? autovehicul fur? imediat anihila?i. De atâta lini?te, Palatul Parlamentului p?rea mai mare ca niciodat?.

Scena 1

Septimiu S., ?tefan R., Grigore C., Ion P., Vasile C.

Holul Palatului. ?ase persoane st?teau împr??tiate pe ici, pe acolo. Septimiu Staviuc trânti u?a principal?. ?tefan Rapass ?i Sergiu Pavelin schimbau câteva vorbe în ?oapt?, tr?gând cu ochiul la cei ?ase indivizi care tocmai intrar?, în special la Grigore Cavalcan.

SEPTIMIU S. (declamând): V-am adus carne proasp?t?!
?TEFAN R.: Vedem, vedem.
ION P.: Cât? lume bun?!...
SERGIU P.: Cât? lume nebun?, vrei s? zici!
SEPTIMIU S. (ridicând tonul): S? nu v? aud c? v? certa?i, c? nu ?tiu ce am s? v? fac!
GRIGORE C. (calm): Nu este cazul, sunt persoane în aceast? înc?pere care pentru mine au disp?rut al?turi de marea majoritate a oamenilor. ?i, crede-m?, n-am obiceiul de a m? certa cu mor?ii!
VASILE C. (citindu-se pe chipul s?u o îngrijorare autentic?): St?team ?i m? gândeam pe drum, oare cât o s? mai fie utilizabile re?elele de telecomunica?ii? Pân? când o s? mai putem lua leg?tur? cu cei de la distan???
SEPTIMIU S. (tran?ant): Cel pu?in o s?pt?mân?, dac? nu o s? avem prea multe pene de curent.
GRIGORE C.: Trebuie s? strângem to?i supravie?uitorii laolalt? ?i s? cre?m mini-ministere. Trebuie s? avem mai multe echipe c?tre care s? putem distribui responsabilit??i în materie de chestiuni urgente. Avem nevoie de o echip? care s? se asigure c? nu r?mânem niciodat? f?r? provizii, spre exemplu.
SEPTIMIU S.: Da, s? ?tii c? ?i eu m? gândeam la acela?i lucru. Fiecare dintre noi trebuie s? încerce s? dea de cunoscu?i, rude, prieteni etc. Va trebui, de asemenea, s? c?ut?m supravie?uitori prin tot ora?ul, cu dou? sau trei ma?ini. Dac? este nevoie, lu?m ni?te coli A4, scriem pe ele numerele noastre de telefon ?i le lipim peste tot prin ora?. Dac? în caz cineva le cite?te, ne sun? ?i ne spune unde se afl?. Astfel ne putem deplasa la fa?? locului ?i îi putem ridica pe respectivii supravie?uitori.
GRIGORE C.: S? ?tii c? este o idee foarte bun?. Trebuie s? descindem în libr?rii, în magazine, în supermarketuri ?i s? lu?m tot ce putem lua, ca s? aducem aici. Cât preconizezi c? o s? mai avem curent electric?
SEPTIMIU S.: Dup? calculele mele, ?i dup? informa?iile pe care le am, ora?ul va mai fi alimentat cu energie electric? f?r? s? intervenim la nivel de centrale, hidrocentrale ?i alte bazaconii de-astea maxim dou? s?pt?mâni. Nu ar fi bine s? mai r?mânem pe-aici prea mult timp.
GRIGORE C.: Da, într-adev?r, nu ar fi deloc bine. Câ?i suntem acum aici de fa??? (Cavalcan îi num?r? pe to?i)Deci dou?sprezece persoane, opt b?rba?i ?i patru femei. ?ase dintre noi trebuie s? se deplaseze pe teren numaidecât. Paul Georgescu ?i domnul Popovicescu s? formeze o echip?, ?tefan Rapass ?i Sergiu Pavelin o a doua echip?, iar Vasile Com?nescu ?i ?oferul t?u (întorcând capul c?tre Staviuc) s? alc?tuiasc? o a treia echip?.
SEPTIMIU S.: ?oferul meu, a?a cum i-ai spus tu, este de fapt mâna mea dreapt?, ?i poart? numele de Petric?. Dar da, sunt de acord cu împ?r?eala f?cut? de tine. Înc? ceva (se adresa celor trei echipe) Exist? în fiecare echip? m?car un ?ofer? (To?i d?dur? din cap în semn de aprobare)
GRIGORE C.: Perfect! Uite cum ve?i proceda: Merge?i to?i ?ase cu duba pân? la cea mai apropiat? reprezentan?? de autovehicule tip van. Mai lua?i dou? dube de acolo ?i o s? avem trei autovehicule. Apoi o lua?i în direc?ii diferite, c?uta?i supravie?uitori, lipi?i afi?e cu numerele noastre de telefon, striga?i, ?ipa?i, colinda?i str?zile, lua?i ?i ni?te portavoce cu voi, intra?i în blocuri, sparge?i apartamentele, lua?i tot ce crede?i c? ne-ar trebui, iar dup? ce o s? se lase întunericul, trece?i to?i pe la ni?te hipermarketuri ?i lua?i de mâncare, de b?ut ?i tot ce ne mai trebuie. Înainte s? pleca?i, trece?i to?i pe la mine ?i pe la Staviuc s? v? l?s?m numerele de telefon, cei care nu le ave?i, ?i s? ni le l?sa?i ?i voi pe ale voastre. Totul e clar?
ION P. (prinzând curaj): Clar ca lumina zilei! C? tot veni vorba de resurse, avem rezerve suficiente de combustibil?
SEPTIMIU S. (î?i sc?rpin? obrazul drept): Asta nu mai ?tiu, dar benzin?rii sunt destule. Le sec?m pe toate, dup? aceea mai vedem noi.
ION P.: ?i arme? Cred c? o s? avem nevoi de arme în timpul expedi?iei noastre.
GRIGORE C. (interveni brusc): Ai dreptate! ?tii s? tragi cu pistolul?
ION P. (cu jum?tate de gur?): Nu…
GRIGORE C. (schi?? un rânjet for?at): ?tiam eu. Dar ce ?tii s? faci, mai bine zis?
ION P. (intrând în defensiv?): Vorbesc trei limbi str?ine la nivel avansat, sunt traduc?tor ?i scriitor! Sunt un om al artelor!
GRIGORE C.: ?i la ce te ajut? toate astea acum? Cu limbile tale str?ine nu po?i s? îmblânze?ti nici câinii, nici foamea! În fine, ai noroc, te-am b?gat în echip? cu domnul detectiv, tr?g?tor de meserie - trage cu arma, trage pe sfoar?, trage la m?sea ?i câte ?i mai câte.
SEPTIMIU S. (interveni pentru a aplana un eventual conflict): Mda! (c?tre cele trei echipe) A?i în?eles ce ave?i de f?cut? (to?i aprobar?) Bine, atunci scoate?i-v? telefoanele din buzunar ?i scrie?i (Îi a?tept? pe to?i, apoi începu s?-?i rosteasc? num?rul de telefon) Îl invit pe Grigore Cavalcan s? fac? acela?i lucru.
Dup? ce to?i î?i notaser? ce aveau de notat, se îndreptar? c?tre dub? f?r? s? schi?eze nici cel mai mic gest. Doar Paul Georgescu ?i Ion Popovicescu f?cur? cuno?tin?? ?i se angajar? într-un dialog de complezen??.

Scena 2

Septimiu S., Grigore C.

Septimiu Staviuc î?i condusese so?ia ?i cele dou? fiice într-una dintre camerele Palatului. Întors în holul cel mare, îl invit? pe Cavalcan într-o sal? de ?edin?e. Sala avea în mijloc o mas? oval?. Totul era confec?ionat din lemn masiv ?i tapiserie scump?.

SEPTIMIU S. (dup? ce închise u?a, adresându-i-se lui Cavalcan pe un ton defensiv): Sper s? po?i l?sa deoparte tot ce s-a petrecut ieri. S-a întâmplat într-o alt? lume. ?i tu ai fi f?cut la fel în locul meu. Odat? ce ai intrat în rol, trebuie s? joci pân? la cap?t. P?pu?arilor nu le scap? nimic, ?tii ?i tu.
GRIGORE C. (zâmbind for?at): Ai dreptate, ?i este exact ceea ce am s? fac: am s? joc pân? la cap?t.
SEPTIMIU S.: S-o iau ca pe-o amenin?are?
GRIGORE C. (râzând): Nu, ia-o ca pe-o provocare. He! He! He!
SEPTIMIU S. (se întunec? dintr-o dat?): Nu crezi c? este prea târziu acum s? faci ceea ce trebuie s? faci?
GRIGORE C.: Dac? ar fi prea târziu, n-ar mai trebui. A?a c?…
SEPTIMIU S.: Tot ce vreau de la tine este s? colaborezi. ?tii foarte bine c? în condi?iile date avem mare nevoie unul de cel?lalt. Noi suntem conduc?torii lor acum. Pu?inii oameni care au mai r?mas depind întru totul de inteligen?a ?i abilit??ile noastre de conducere.
GRIGORE C. (cu gândul în alt? parte): A?a o fi… ?tii, eu nu am primit înc? nicio veste de la so?ia mea. Unde au disp?rut cu to?ii? Ce s-o fi întâmplat?! (se str?duia s?-?i ascund? cele câteva lacrimi din col?ul ochilor)
SEPTIMIU S. (cu mâinile la spate, privind în zare haitele de câini de la fereastra s?lii de ?edin?e): Eu am o b?nuial?, dar nu pot spune nimic pân? nu aflu mai multe. Oricum am lua-o, ne afl?m într-o situa?ie f?r? precedent.
GRIGORE C. (privind în gol): S? fie oare Proiectul Alpha care a sc?pat de sub control?
SEPTIMIU S. (întorcându-se spre Cavalcan): Nu ?tiu, ?i-am zis, nu îmi permit s? speculez nimic pe tema asta, pân? nu aflu mai multe!
GRIGORE C.: Ne-a mai r?mas altceva de f?cut în afar? de a specula?
SEPTIMIU S. (a?ezându-se pe un scaun): Drag? Grigore, dac? înainte ne permiteam s? specul?m, dac? înainte ne permiteam s? min?im, s? manipul?m, s? în?el?m, s? ne vedem de propriile interese, acum suntem mult prea pu?ini ca aceast? roat? a norocului s? se întoarc? iar în favoarea noastr?. În plus, dac? b?nuielile îmi vor fi confirmate, atât pot s? î?i spun: în via?? nu vor fi r?mas decât oamenii a?a-zis importan?i, politicienii, oamenii de afaceri, magna?ii cei mai mari din toate statele, deci crema cremelor. Dar v?zându-i pe individul acela cu care ai venit ?i pe cum?trul Paul, nu putem fi siguri. Pân? atunci, ?tii cum zic anglo-americanii (cu un accent stâlcit) we must come clean.
GRIGORE C.: ?i oamenii de ?tiin??, medicii, savan?ii, inginerii?
SEPTIMIU S.: Da, câ?iva. Dar nu de la noi. Momentan cred c? am r?mas descoperi?i.
GRIGORE C.: Noi ne-am pricopsit cu un scriitor ?i cu un detectiv! Ha! Ha! Ha! O s?-l trimitem s? le recite câinilor, poate o s? moar? to?i de plictiseal?!
SEPTIMIU S. (conturându-i-se un zâmbet în mijlocul fe?ei): G?sim noi ceva ?i pentru cei mai am?râ?i dintre am?râ?i. (O scurt? pauz?) Ne-am luat cu vorba ?i avem foarte mult? treab?. Încearc? s?-?i mai suni rudele, apropia?ii, so?ia etcetera. Eu o s? cobor pân? la ma?in? s? iau ceva. De fapt, vino cu mine.
(Cei doi p?r?sir? sala de ?edin?e. Coborâr? sc?rile ?i ajunser? în holul cel mare.)
SEPTIMIU S.: Tu stai aici de paz?, eu am de f?cut ni?te drumuri. Te las în grija so?iei ?i fiicelor mele.
GRIGORE C. (încruntându-se): Nu crezi c? este o dovad? de impruden?? s? pleci singur? Ai vreo arm? la tine, m?car?
SEPTIMIU S.: Da, am dou? pistoale în ma?in? ?i multe cartu?e. Am ?i un înc?rc?tor de telefon, ca s? pot fi contactat tot timpul. Tu cum stai cu bateria?
GRIGORE C. (î?i scoase telefonul din buzunar ?i-l inspect? cu aten?ie): M? mai ?ine maxim o jum?tate de zi. Trebuie s?-l sun pe Vasile Com?nescu s?-mi fac? rost de un înc?rc?tor. (Dup? o scurt? pauz?) Spune-mi, unde te duci?
SEPTIMIU S. (expeditiv): Nu este o chestiune care s? te priveasc? în mod direct.
GRIGORE C. (calm, zâmbind mali?ios): Ba din contr?, acum c? am ajuns s? batem palma, orice întreprinzi din acest punct m? prive?te în mod direct.
SEPTIMIU S.: Dac? e chiar a?a de urgent s? ?tii, afl? c? am s? m? duc pân? în Poian?. Ni?te persoane dragi mie locuiesc sau cel pu?in locuiau acolo. Trebuie s? v?d ce s-a întâmplat cu ele. S? ?tii, apreciez c? te-ai decis s? mi te al?turi, mai ales c? acum suntem doi împotriva tuturor.
GRIGORE C. (aproape deloc impresionat): Dac? a?a vrei tu s? fie!... Îns? ai grij?, doi împotriva tuturor înseamn? c? trebuie s? fim complet sinceri unul cu altul. În alt? ordine de idei, s? mai încerci s? intri în leg?tur? cu oficialit??ile americane ?i canadiene. Eu o s? încerc s? dau de nem?i ?i de ru?i.
SEPTIMIU S.: Foarte bine! Te-am l?sat. Dac? se trezesc so?ia ?i fiicele mele înainte s? m? întorc, spune-le c? m-am dus pe teren s?-i ajut pe b?ie?i. Între timp, ia o mas? ?i un scaun, a?az?-le într-un col? ?i stai de veghe. Dac? vin b?ie?ii cu produse, s? le treci pe toate într-o condic?. La fel, s? încerci s? întocme?ti o gestiune a tuturor oamenilor în via?a.
GRIGORE C.: Da, a?a am s? fac. Poate mai încolo vom organiza ?i ni?te alegeri, ca unul dintre noi s? devin? regele pr?p?di?ilor!
SEPTIMIU S. (râzând): A?a îmi place s? te v?d, domnul meu, hâtru ca întotdeauna, nu bosumflat ?i proferând insulte în stânga ?i în dreapta. Te-am l?sat! Noroc. Ne auzim la telefon, dac? intervine ceva.
GRIGORE C.: Salve. Da, ne auzim.

Cei doi î?i strânser? mâna. Staviuc p?r?si cl?direa ?i curtea Palatului, iar Cavalcan începu s? fac? preg?tirile necesare.

Ionut Popa (I.M.Popa) | Scriitori Români

motto: O carte neizbutit? poate fi o capodoper? interioar?. (Paul Valery)

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro