proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

“Era pl?cerea carnal?, nimic mai mult”....îmi tot ziceam în minte. Dar eram atât de fascinat de ochii ei, de privirea ei atât de frumoas?, de felul în care se l?sa dominat? de mine, de felul în care m? l?sa s? o p?trund, s? m? simt b?rbat, încât sim?eam c? o iubesc cu adev?rat. Picioarele ei erau ridicate spre tavan si îi s?rutam genunchii în timp ce o parte din mine, sensibil? ?i tare în acela?i timp, o p?trundea. Mâinile ?i corpul meu erau atât de sigure pe ele iar privirea nu f?cea decât s? întregeasc? aceast? împletire de membre ?i pl?ceri. Picioarele erau în sus, genunchii erau uniti ?i s?ruta?i în acela?i timp. O priveam în ochi ?i sim?eam iubire, pl?cere ?i control. M? întrebam dac? a?a ar trebui s? fie cu adev?rat o iubire cu ?anse de supravie?uire, dar acum nimic din aceste gânduri nu mai conta. O mân? o sprijineam încet pe sânul ei drept cu sfârcul ridicat, mi?cam din mine în ea ?i eram fascinat de acei ochi superbi care m? priveau. M? sim?eam fericit, mândru c? e a mea, mândru c? o posed în toate aceste pozi?ii care nici nu erau descrise în Kamasutra, f?r? alt gând ?i dorin?? decât aceea de a o face fericit?. Oare puteam s? fac aceast? fericire s? r?mân? mai mult timp în mintea ei? Oare era doar o clip? efemer? care se stinge cu valul timpului? Am dus-o a doua oar? pe maximul valului de pl?cere. Ochii ei deveneau obosi?i, dar nu destul de obosi?i. Nu se s?tura de mine niciodat?, a?a cum nici eu nu m? s?turam de ea. Îmi sim?eam valul de pl?cere c? vrea s? ias? din mine. Am pus protec?ie pentru c? îmi doream s? simt c? forma asta de dragoste ?i pl?cere trebuie s? aib? un final normal, s? termin pl?cerea acolo unde ar fi trebui s? se termine, în col?uri calde ?i pline de iubire. Se schimb?, dore?te s? o p?trund pe la spate. Aceast? pozi?ie mi se p?rea atât de animalic?, odat? în imaturitatea mea adole?centin?. Aproape c? îmi era ru?ine sau m? sim?eam animal când f?ceam asta, cu mintea mea analitic? ?i plin? de toxicitatea prea multor gânduri. Ah, ce bine este f?r? gânduri m?car pentru câteva clipe, cât s? fiu animal, cât s? fiu barbar, cât s? o fac fericit? natural, cu sau f?r? durere. O pozi?ie superb?, spatele ei gol unduindu-se în fa?a mea, p?rul care îi ?erpuia pe spate, umezeala pl?cut? dintre picioarele ei, c?ldura spatelui ei umed, toate m? f?ceau s? nu m? mai gândesc atât de mult la barbaria unei asemenea pozi?ii. Si ce dac? e barbar ?i vulgar!!! Este atât de minunat s? tr?ie?ti a?a ceva în via?a asta f?r? s? gânde?ti, doar s? tr?ie?ti.
Mâinile nu î?i g?sesc locul, pe sâni, pe coapse... o trag spre mine, dar este lipit? de mine cu mine cu tot, apoi îmi caut mâinile care sunt pierdute iar pe un sân, între picioarele ei. O aud tremurând, o aud suspinând ?i asta m? incit? mai mult. Cuvinte din filme îi p?r?sesc gura ?i buzele. Vreau buzele acum, dar nu ajung la ele. M? face fericit, m? face “frumos”, desi oglinda m? tot am?ge?te c? sunt la fel de urât ca odinioar? ?i ca în tot acest timp de când exist. Doar ea m? vede frumos, cel mai frumos, superb ?i toate cele... ?i eu o v?d pe ea la fel. Diferen?a este c? pe ea o v?d a?a ?i al?i mul?i oameni, pe când, pe mine, frumos m? mai vede poate femeia care m-a adus pe lume.
Ochii ei superbi de vulpi?? m? fixeaz? a?a cum o fixez eu înfipt? în ea, cu privirea în ea, cu pl?cerea în ea, cu mintea în ea, cu c?ldura în ea, cu iubirea în ea. Acum am tot în ea, mai pu?in nebunia ?i ziua de mâine. Facem dragoste de câte ori se poate, de câte ori pot corpurile noastre s? se uneasc?, ?i totu?i ea nu este a mea. Am scos, b?tute ?i chinuite, pline de vân?t?i ?i cu capul spart, toate gândurile mele plecate cu pluta pe canal, dar unul nu am reu?it s? îl scot din minte... Trupul ei nu este al meu! Trupul meu îl am închiriat cu iubire ore ?i zile, dar nu este al meu. De ce toat? lumea vrea s? ai un trup al lui ?i doar al lui, în afara de trupul cu care umbl? prin lume? S? zic c? sunt porniri omene?ti, s? zic c? sunt ambi?ii din lumea asta ? S? zic c? sunt tipare pe care to?i ni le dorim dar suferim în acela?i timp c? trecem prin ele? Era doar pentru lini?tea mea. E doar pentru lini?tea noastr?. Gelozie? Nu trece gândul acesta, nu vrea s? plece, nu vrea s? moar?.
M? tot întreb de ce m? las dus de toate aceste gânduri ?i îmi ocup pl?cerea din prezent cu ele. M? cotropesc pe jum?tate, m? poart? în alte locuri ?i alte imagini decât ceea ce v?d, ?i ce v?d este greu de descris în cuvinte. Un trup perfect, cu un chip perfect, cu o pl?cere perfect?. Ochii ei m? fixeaz? când o p?trund, picioarele ei se desfac ?i m? invit? în ea. Degetele mele î?i croiesc loc prin locuri atât de frumoase, umezi , întunecate, pline de seve dorite de orice p?mântean. ?i cotrob?i adânc, cotrob?i în corpul ei cu mine, cu privirea mea adânc?, cu tot ce sunt eu, cu mândrie ?i gânduri obscene. Dar ea m? las?. M? las? s? fac tot ce mintea mea î?i imagineaz? c? îi poate face pl?cere. ?i nu ?tiu cum, dar pl?cerea o cuprinde chiar dac? stau strâmb, chiar dac? nu îmi g?sesc cuvinte ci doar suspine de pl?cere ?i gâfâieli de nebunie c?rnoas?. M? las? s? am trupul meu tras în trupul ei, s? o înfing perpendicular în mine, ?i la unghi ascult?tor, ?i la unghi obscen... ca într-o lec?ie de geometrie reinventat?. Tot din ea îmi spune c? fac bine, c? mi?c bine, c? ating bine sufletul, floarea, n?duful ei. Cum reu?esc eu oare, acum când nu m? str?duiesc, acum când ascult ?i d?ruiesc?
?irul de întreb?ri pare c? se termin?, dar transpira?ia noastr? nu. Curge pe noi, de parc? suntem la sal?, unde trebuie s? facem mi?care, unde trebuie s? fim sportivi. Dar sportul ?sta e atât de pl?cut, c? are gânduri, c? are trupuri calde, c? are du? ?i muzic?, cu totul.
Ea este trupul pe care nu l-am avut niciodat?!