proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Doamne, f?, în a?a fel, ca rusul s?-mi dea o pereche, sau dou? de c??ti. ?tiu c? po?i, iar el sigur are. ?i nu numai el, dar ?i ceilal?i solda?i din cortul din gr?dina noastr?, c? doar i-am v?zut ?i pe ei, cu c??ti pe urechi. Cam a?a se ruga Ghi??, prezent în Casa Domnului, în timp ce tat?l s?u, aflat pe o mic? estrad?, al?turi de pastor, explica credincio?ilor minunea înf?ptuit? de Mântuitor, descris? în Evanghelia dup? Ioan, a transform?rii apei în vin.
?i, într-adev?r nu dup? mult timp, cererea lui se îndeplini. Una din multele sale schi?e ale aparatului de radio cu galen? ajunse, poate dus? de vânt, în preajma cortului. Ofi?erul o g?si, o studie ?i, când se ivi ocazia, îl strig? din nou: malcic, idi suda.
De data asta, f?r? nicio fric?, se duse spre el. S-au în?eles doar prin semne ?i din priviri. Rusul a intuit dorin?a lui de a avea o pereche de c??ti. Dup? ce se mai uit? odat? pe schi?a de pe hârtie, scoase un creion ro?u ?i desen? acolo un condensator variabil ?i locul unde trebuia pus cu indicare leg?turilor pe schema de montaj. Apoi i-a f?cut semn s? a?tepte. N-a a?teptat prea mult, doar atât cât acesta a cotrob?it printr-o lada ?i a scos de acolo dou? perechi de c??ti, un condensator variabil ?i un colac, destul de greu, cu sârm? de cupru. I le-a pus în bra?e. Ghi??, cu ochii în lacrimi, de-abia putu rosti un mul?umesc ?i plec? fericit.
L-a v?zut tat?l s?u cu obiectele aduse. Copilul a trebuit s?-i povesteasc? despre rug?ciunea sa ?i despre felul cum aceasta s-a îndeplinit.
- ?i i-ai mul?umit?
- Da, i-am spus mul?umesc. Cred c? m-a în?eles deoarece a dat aprobator din cap.
- Altcineva nu mai era acolo?
-Nu
- Ba, mai era ?i Domnul, care ?i-a ascultat rug?ciunea ?i ?i-a îndeplinit dorin?a.
Dup? o clip? de gândire, Ghi?? zise:
- Da, tat?, ai dreptate.
La primul s?u drum în ora? tata, i-a cump?rat un aparat letcon, câteva bare mici de cositor ?i colofoniu într-o cutiu??. Nu i-a trebuit mult s? înve?e s? le foloseasc? ?i, în curând, a reu?it s?-?i construiasc?, singur, montajul mult dorit. Antena realizat? din sârma primit? de la rus, precum ?i p?mântarea i-au ie?it ca la carte. ?i astfel, într-o sear?, când erau to?i acas?, a avut loc prima audi?ie. Doar patru puteau s? asculte, fiecare ?inând câte o casc? la o ureche. Ascultau pe rând, radio-jurnale, muzic? popular? ?i u?oar? ?i orice transmitea postul de radio Bucure?ti. În curând au putut s? asculte to?i. Auzise de la cei mai mari c?, dac? pui c??tile într-o farfurie, sunetul se amplific? ?i poate fi auzit de mai mul?i, deodat?. ?i a?a a f?cut. Mama i-a dat o farfurie dintr-n serviciu scump, de por?elan, primit în dar la nunt?. Îi p?rea r?u c? ofi?erul rus a plecat împreun? cu solda?ii ?i materialele din gr?dina lor, tot prin fundul gr?dinii, urcându-se în alt tren militar. I-ar fi pl?cut ?i lui, se gândea, s?-i vad? ?i s?-i asculte realizarea, chiar dac? nu ?tia române?te
În curând, o alt? pasiune a pus st?pânire pe Ghi??, ?i asta dup? ce me?terul instalator Nicoar?, ce locuia aproape de ei, a fost chemat s? introduc? curentul electric în camera, înc? în ro?u, ?i în pivni??.
Ghi?? a fost mereu pe lâng? el ?i a în?eles foarte repede cam ce f?cea ?i de ce f?cea a?a. Tare s-a mai minunat Nicoar? într-o diminea?? de luni când venise s? continue ceea ce l?sase sâmb?t? seara. Atunci nu reu?ise, înc?, s? fac? leg?turile în doz? ?i la dou? comutatoare care trebuiau s? func?ioneze separat pentru a aprinde ?i stinge câteva becuri. Când s? se apuce de lucru, ?i-a dat seama c? nu mai are ce face. Leg?turile în doze ?i la comutatoare erau f?cute ?i instala?ia func?iona perfect.
- Cum ai reu?it, m?i b?iete, s? faci, singur, ce ai f?cut?
- Uite a?a, nene Nicoar?. ?i-i ar?t? o hârtie pe care desenase leg?turile ce trebuiau f?cute.
- ?i cum de ai reu?it s? fii sigur c? n-ai gre?it pe hârtie.
- Am controlat, cu lampa de control.
?i-i ar?t? un bec introdus într-o dulie, de care atârnau dou? sârme.
- Chiar nu te-a ajutat nimeni?
- Cine s? m? ajute? C? a trebuit s? m? feresc ?i de ai mei s? nu m? vad?, c? nu m-ar fi l?sat. Noroc c? s-au dus la biseric? ?i am r?mas eu acas? s? am grije de clo?c? ?i de pui?ori.
În vacan?a de var?, la insisten?ele lui, me?terul l-a luat s?-l ajute la instala?ii electrice ?i la repara?ii prin cartier ?i chiar mai departe. Pe ce punea mâna, zicea me?terul, f?cea ca lumea. ?temuia, adic? s?pa în perete, repede ?i curat, îndoia cu cle?tele special tuburile Bergman, încât se potriveau f?r? gre? în ?an?urile f?cute, avea o dexteritate deosebit? în a „planta” întrerup?toare ?i prize, de a folosi izolirbandul doar atât cât trebuia, f?când în felul acesta economie la material.
- M?i, Ghi??, a zis odat? me?terul, parc? te-ai n?scut cu sculele ?i materialele astea în mân?.
- Fac ?i eu ce pot, nea Nicoar?.F?când lucrurile bine, a început s? câ?tige ?i bani, pe care-i primea, e drept pu?ini de la me?ter, dar a luat ?i unele lucr?ri pe cont propriu. Îi p?stra, cu sfin?enie, deoarece gândul lui era s? construiasc? un aparat de radio adev?rat, ori l?mpile electronice heterodine ?i superheterodine, tot felul de condensatoare, rezisten?e ?i transformatoare, lampa de la ochiul magic, difuzorul ?i multe altele erau scumpe. Noroc c? la târgul de vechituri, pe unde începuse s? umble, a g?sit o carcas? ar?toas? a unui Telefunken pe care o cump?rase pe mai nimic. În ea î?i va instala radioul care va trebui s? fie de bun? calitate. Va combina câteva scheme, pe care le în?elegea foarte bine, g?site într-o revist? de specialitate. A lucrat la montaj mai bine de dou? luni, dar ?i când a terminat ?i a auzit primele voci, ce sunau impecabil, a fost în al nou?lea cer, de fericire. S-au adunat to?i ai casei ?i l-au felicitat.
În serile lungi de toamn?, se strângeau în jurul radioului ?i ascultau teatrul la microfon. Au râs, fascinându-i vocile lui Milu?? Gheorghiu, Constantin Sava, Alfons Rodvanschi, Eliza Nicolau de la Teatrul Na?ional din Ia?i care interpretau „Chiri?a în provincie”, s-au întristat, dar au ?i râs de meschin?ria ?i zgârcenia lui Hagi Tudose. Programele mai cuprindeau ?i „muzic? cerut? de stahanovi?ti”, buletine de ?tiri în Limba rus?, „Cotele apelor Dun?rii” în limbile român? ?i rus?, dar ?i „Emisiunea pentru na?ionalit??ile conlocuitoare”. Pân? la urm? tot Ghi?? a rezolvat problema select?rii emisiunilor radiofonice pe care le vor asculta. Cump?ra zilnic, apoi s-a abonat la „România Liber?” în care ap?rea, s?pt?mânal, ?i programul radio.
Nu numai montajele radio ?i instala?iile electrice îl pasionau. Îi pl?cea s? glumeasc? pe diferite teme care, la prima vedere, p?reau foarte serioase. Aparatul lui de radio prindea pe lâng? posturile na?ionale ?i altele mult mai îndep?rtate. Nu f?cea excep?ie nici „Vocea Americi”,dar un bruiaj insistent îi f?cea aproape inteligibile programele. P?rin?ilor chiar le p?rea bine pentru c? ?tiau c? ascultarea acestui post putea s? fie pedepsit? de autorit??i. Dar chiar ?i cei ce nu ascultau acest post ?tiau de existen?a lui. O fi ?tiind, î?i zise Ghi??, ?i unchiul Nelu, fratele mamei din comuna Al?mor care venise cu c?ru?a la Sibiu. ?i-a l?sat c?ru?a la ei în curte ?i s-a dus cu niscaiva treburi prin ora?. Pân? s? se întoarc?, Ghi?? a preg?tit farsa. O casc? a transformat-o în microfon, a introdus-o în circuitul de joas? frecven?? ?i a f?cut încerc?ri. Da, vocea lui ajungea în difuzorul aparatului. Ca s? fie sigur c? i se în?elege vocea, a chemat-o pe sora mai mic?, iar el de-afar? vorbea în casca-microfon. Feti?a n-avea cum s?-?i dea seama c? un fir, bine mascat, intra din fereastr? în aparat.
- Ascult? radioul, eu am treab? pe afar?. Când m? întorc s?-mi spui cum se aude.
S-a întors dup? câteva minute
- Ei, cum s-a auzit?
- Vorbea unul, dar tare fonf?nit, de-abia am în?eles ce zicea.
-?i ce zicea?
-C? acolo-i... nu mai ?tiu cum o zis... ceva de America ?i... de ?tiri.
A fost mul?umit Ghi?? ?i cu atât. Apoi s-a dus la fratele lui mai mare ?i l-a pus în tem? cu cee ce vrea s? fac?. Acesta a fost de acord s?-l ajute. ?i l-a ajutat.
Dup? ce s-a întors unchiul Nelu din ora?, l-au poftit în camera unde era aparatul de radio. Tare i-a mai pl?cut unchiului muzica popular?. Ba, s-a nimerit s?-l aud? ?i pe Vasile Tomazian cu al s?u Salutare taic? ?i noroc de care a râs s? se pr?p?deasc?. La un moment dat, s-a l?sat lini?tea. Dup? câteva clipe o voce distorsionat?, ?i fonf?nit?, cum a zis cea mic?. anun??: „Aici Postul de radio Vocea Americi. Transmitem ?tiri din ?ar?. Ion Dordea din Al?mor, Jude?ul Sibiu, c?ruia cons?tenii s?i îi spun Nelu din capul satului a ajuns, cu c?ru?a lui, tras? de cei doi cai, Suru ?i ?argu, la Sibiu. Îi dorim s? se întoarc? s?n?tos acas?!
Dup? ce ?i-a mai revenit din uimire unchiul Nelu zise: „Am auzit eu c? ??tia le ?tiu pe toate. Da, nici chiar a?a!”