Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Oameni ?i vremuri 23

de nicolae tomescu

S-a bucurat c? s-a întors acas?. S-a bucurat de bucuria mamei, a tat?lui ?i a surorilor. Bucuria lor s-a transformat într-o adev?rat? s?rb?toare. Era aceea?i bucurie a s?rb?torilor din copil?rie. Pe o fa?? de mas? alb?, la fel ca atunci, str?luceau castronul cu supa aburind?, farfuriile, tacâmurile ?i solni?a, daruri la nunta p?rin?ilor, p?strate în vitrina dulapului ?i folosite doar de Pa?ti ?i Cr?ciun dar ?i la cele mai dragi anivers?ri ale familiei. Iat?, ?i sosirea lui, dup? o îndelungat? absen??, era pentru ai casei un eveniment deosebit, ce aducea a s?rb?toare.
Dac? acas? a g?sit o oaz? a lini?tii ?i a bucuriei, în afara ei, lucrurile st?teau cu totul altfel. ?coala, care atâta timp i-a fost a doua cas?, nu l-a mai primit.
-Nu aveam obliga?ia, conform unor legi, s?-?i p?str?m locul de munc? doi ani, cât ai fost în armat?. Numai celor care au fost promova?i în alte munci, pe linie de partid ?i de stat, li se rezerv? postul. La dumneata n-a fost cazul. Postul a fost ocupat de un absolvent al unei Facult??i muncitore?ti.
- Ce facultate preg?te?te mai?tri instructori pentru ?colile profesionale?
N-a primit vreun r?spuns. Probabil c? nici func?ionara de la cadre nu ?tia.
A aflat, apoi, cine era absolventul care i-a luat locul. Era Ni?oiu, cel care a înv??at meseria de electrician instalator la locul de munc?, dar n-a putut dep??i niciodat? categoria a treia de încadrare deoarece, pentru a patra, se d?dea un examen, destul de serios, ce nicicum nu l-a putut promova. A avut îns? succes în munca sindical?. ?tia s?-i adune pe oameni la ?edin?e, mai cu amenin??ri, mai cu promisiuni. A ajuns apoi membru de partid ?i a fost ales în biroul organiza?iei pe întreprindere. S-a înscris, cu recomandare din partea acestui comitet, la Facultatea de doi ani care avea menirea de a preg?ti viitorii studen?i la Politehnic?. Doar denumirea acestor cursuri de preg?tire purta numele Facultate muncitoreasc?. Cei care le absolveau, aveau dreptul s? se înscrie la examenele de admitere în facult??i, mul?i au f?cut-o, ?i chiar au reu?it s? le promoveze. I-a ajutat ?i un act normativ care prevedea ca 75% dintre studen?i s? fie fii de muncitori ?i ??rani s?raci, S-a ajuns astfel, ca pe lâng? absolven?ii de liceu s? intre în facultate ?i oameni mai în vârst?. Mul?i dintre ace?tia nici nu absolviser? ?coala medie, liceul acelor ani, ci doar cursurile facult??ii muncitore?ti. În aceast? situa?ie era ?i Ni?oiu. Nici nu prea da pe la ?coal?, de acolo lua doar salariul. Putea fi g?sit la întreprinderea SETA într-un birou cu u?i capitonate, sediul biroului organiza?iei de baz?.
Pe acest scaun, îi pl?cea s? zic?, a stat Robescu, care acum face într-adev?r o munc? util?, taie stuf prin delt?. Ce s-o fi ales de cravatele lui?
Din nou Ghi?? umbla ab?tut. S? se lupte pentru postul pe care l-a avut înainte de armat?? Dar cum ? N-ar avea nici cea mai mic? ?ans? de reu?it?. Nici n-are cine s?-l sf?tuiasc? a?a cum a f?cut-o cu câ?iva ani înainte inginerul Robescu. Dar, stai pu?in, sfatul domnului inginer este bun ?i pentru acum! Va trebui s? înve?e, îi va fi mai u?or c? nu trebuie s-o ia de la zero. ?tie electrotehnic? ?i o bun? parte a fizicii. Va da examene la Liceul seral ?i va reu?i. Ce-i dac? va trebui s? înve?e istorie, geografie ?i reguli gramaticale. Se simte în stare! ?coala de mai?tri pe care a f?cut-o îl ajut?. Va trebui s? dea doar diferen?e ?i apoi s? urmeze un an clasa a unsprezecea. Va da examen la facultate ca to?i absolven?ii de liceu ?i nu va avea treab? cu nicio facultate muncitoreasc?. Bani are destui pe libretul de economii, ?i va mai face, c? doar este specialist în instala?ii electrice ?i în depanarea radiourilor. De la gând la fapt? a fost doar un pas. A reu?it, prin ni?te fo?ti colegi, s? ob?in? o adeverin?? din câmpul muncii, cum c? ar fi angajat la o întreprindere de stat, ?i iat?-l elev în clasa a unsprezecea a Liceului seral. A luat toate materiile în serios ob?inând medii mari la sfâr?it de trimestre precum ?i la examenul de diplom?.
Iat?-l, în prim?var?, absolvent de liceu, iar în toamn? înscris la examenul de admitere la Facultatea de electrotehnic? ?i electroenergetic? de la Politehnica timi?orean?. Între timp, s-a scos acea prevedere c? 75% din studen?i trebuie s? aib? origine social? s?n?toas? a?a c? to?i candida?ii aveau acum ?anse egale. Îi va departaja doar media de intrare. Aproape s-a mirat cât de cunoscute îi erau subiectele la scris ?i cele de pe biletele de la oral. Nu erau altele decât acelea pe care el le-a înv??at pentru examenul de maturitate. Nu-i în?elegea pe ceilal?i candida?i, cu 4-5 ani mai tineri decât el, care aveau emo?ii dup? fiecare examen. ?ie cât ?i-a dat rezultatul la problem? ? Pentru el rezultatul nu putea fi decât unul, adic? cel bun. Am intrat, zicea el, destul de u?or în facultate, pentru c? aveam aproape toate subiectele la degetul cel mic al mâinii stângi. În cei cinci ani de facultate de multe ori s-a sim?it, la seminarii, egalul asisten?ilor în ceea ce prive?te bagajul de cuno?tin?e. Ace?tia le aveau, poate, mai bine sistematizate. ?i la examene d?dea dovad? de un curaj deosebit. El ?tia c? ?tie ?i trebuie s? fie atent doar la exprimare sau la a?ezarea pe tabl? a rezolv?rii problemelor. Nu e de mirare c? la Examenul de stat a primit o not? mare, datorit? c?reia ?i-a putut alege, în fa?a Comisiei Guvernamentale pentru repartizarea în produc?ie, un post care, credea el, i se potrivea. A lucrat, astfel, la darea în func?iune a unei centrale electrice în regiunea Bihor. S-a transferat, apoi, acolo de unde a plecat, la Întreprinderea de re?ele electrice Sibiu, fosta SETA. S-a lovit înc? o dat? aici de starea mic burghez? a familiei sale, piedic? serioas? în calea promov?rii sale în func?ii de conducere.
Dar, aici, în ora?ul s?u natal a avut ?i satisfac?ii personale. S-a c?s?torit cu fata pe care o cunoscuse în studen?ie, acum profesoar?. Locuiau într-o cas? destul de modest?, mo?tenit? de so?ie de la p?rin?ii s?i. A?a cum v?zuse el, înc? din copil?rie, în casa p?rinteasc?, toate lucr?rile de între?inere a locuin?ei le f?cea el, a?a cum îl v?zuse pe tat?l s?u. ?i nu numai de între?inere. Ideea de a-?i construi o central? pe lemne, nu-?i mai aduce aminte dac? a fost a lui, sau a auzit-o de la cineva. Oricum, soba a construit-o singur, într-un intrând de sub sc?rile pivni?ei, din ni?te c?r?mizi ce st?teau cine ?tie de când întrun col? al cur?ii, cazanul l-a g?sit în târgul de vechituri, doar ?eava ?i caloriferele le-a cump?rat noi din magazin. La începutul iernii, când vecinii se plângeau de presiunea sc?zut? a gazului metan, la ei era cald ?i bine.
Primul copil pe care l-au avut a fost o feti??, apoi, dup? doi ani, ?i un b?ie?el. Ar fi vrut s?-i vad? dintr-o dat? mari. Dar nu i-a ocolit nici pe ei bolile copil?riei,, iar pe p?rin?i nop?ile de nesomn.
Chiar inginer fiind, a continuat s? depaneze la cunoscu?i aparate de radio dar ?i televizoare. I-a mers vestea prin cartier, apoi în tot ora?ul. Tot mereu era ocupat, dar ?i-a g?sit timp ?i pentru a înlocui sc?rile de lemn de la intrarea în cas? cu unele de beton armat. Pe m?sur? ce copiii cre?teau au început s? fie un sprijin la treburile gospod?re?ti ?i la cele din afara casei. B?ie?elul a început s?-i calce pe urme. Era interesat de tehnic?. ?i avea de la cine înv??a. O prim? investi?ie pe care a f?cut-o, credea doar pentru el, a fost o motociclet? la mâna a doua. Peste vreo dou? s?pt?mâni ar?ta de parc? atunci ar fi ie?it pe poarta uzinei. O vopsea de bun? calitate a rezolvat problema aspectului exterior. Cât prive?te motorul fiecare pies?, dup? ce l-a demontat, a fost ?tears? ?i gresat?. Motocicleta nu a fost doar pentru el, pentru c? în curând i-a ad?ugat un ata? înc?p?tor în care aveau loc to?i ai casei. Asistentul, la început t?cut, al lucr?rilor de între?inere a motocicletei era b?ie?elul. Cu timpul a început a fi activ. Ajuta la demontat ?i montat motorul. Nu împlinise înc? 12 ani ?i era în stare s?-l demonteze ?i monteze singur. Nu i-a fost greu s? în?eleag? rolul fiec?rei piese. Feti?a avea înclina?ii deosebite spre ?tiin?ele naturii. În clasa a opta a participat la faza local? ?i jude?ean? a olimpiadei de profil, iar la cea na?ional? a primit un premiu special. Era fericit Ghi??. Fericit atât cât putea fi. Nu se putea plânge de lipsa banilor ci de aprovizionarea cu alimente. Cozile au început s? fie la ordinea zilei, la zah?r, la ulei, la gris, la pe?te, la lapte, la unt ?i chiar la bere. Cu toate acestea, copiii ?i so?ia i-au preg?tit o surpriz? de propor?ii. Au reu?it dup? ce au stat la coad? în câteva dimine?i, cu mult înainte de r?s?ritul soarelui, s? cumpere dou? sticle cu ulei, un cofraj cu ou? , un kilogram de brânz? telemea, iar din pia?? o g?in? gras?

- Bun? diminea?a, Ghi??, bun? diminea?a, t?ticule!
Apoi to?i într-un glas: La mul?i ani! Un cântec, ce începu destul de firav apoi se ridic? vioi, îi aduse o umezeal? în ochi: mul?i ani tr?iasc?, mul?i ani tr?iasc?, la mul?i ani!
Da, într-adev?r, se gândi Ghi??, este 11 mai, ziua mea, împlinesc cincizeci de ani. A?a m? trezeau p?rin?ii, surorile ?i fratele, copil fiind, în aceast? zi a anului.
Pân? s? se îmbrace ?i s? plece la serviciu se auzi soneria de la poart?. Era po?ta?ul cu dou? telegrame de felicitare, una din Paris de, la sora mai mic?. Plecase acolo cu câ?iva ani înainte prin c?s?torie. ( ce mai umbl?turi au mai fost atunci, câteva luni la rând !) ?i alta de la fratele din Bucure?ti.

- Ghi?? nu cumva s? întârzii dup? serviciu. Vino la p?rin?ii t?i. O s? fim ?i noi acolo. Ne-au invitat la mas?.
O alt? surpriz?, s-a gândit. ?i a?a a fost. Masa era aranjat? ca în s?rb?torile copil?riei lui. În mijloc era un tort învelit în fri?c? cu inscrip?ia G 50. Cât, ?i pe unde or fi umblat mama ?i surorile pân? au procurat toate ingredientele!
A fost, aceast? s?rb?toare în familie, ultima la care a participat ?i Ghi??. Serviciul, umbl?tura zilnic? pentru aprovizionare ?i, mai nou, statul la coad? pentru benzin?, dup? ce-?i cump?rase o Dacia-1300, îi ocupau tot timpul. A reu?it, totu?i, în dou? veri s?-?i duc? familia la mare. Cele dou? canistre cu benzin? din port-bagaj, economisite în cursul anului, i se p?reau bombe, ce puteau exploda oricând la cel mai u?or accident. Tot cu ma?ina ?i-a dus copiii s? dea examen de admitere la facultate. Feti?a a dat la medicin?. Erau cincisprezece pe un loc. A reu?it printre primii. Peste doi ani ?i b?iatul a intrat tot printre primii la Politehnic?. Aveau grij?, el ?i so?ia, s? nu le lipseasc? nimic. Un salariu ?i jum?tate li-l trimiteau lor. Ei se descurcau cu ce le mai r?mânea.
Probleme cu s?n?tatea n-a avut în to?i ace?ti ani. Doar acum, dup? ce a împlinit cincizeci de ani, din când în când, sim?ea o ap?sare în partea de jos a abdomenului. Era o ap?sare ce aducea a durere. Era ceva mai mult sâcâitor, decât dureros. Un medic de la policlinic? i-a spus c? sigur i s-a inflamat apendicele ?i c? trebuia scos. Peste câteva zile a fost operat, dar senza?ia aceea sâcâitoare n-a încetat, ba, parc? i s-a amplificat transformându-se într-o durere destul de intens?. Cu so?ia al?turi de el în salvare, a ajuns la Spitalul universitar din Târgu-Mure?. De?i aici a fost consultat de profesori universitari de mare prestigiu, simptomele bolii necunoscute se agravau. Nu d?deau înapoi la cele mai avansate tratamente cu antibiotice. A început s?-i creasc? temperatura. În acea noapte colegii de salon ?i sora medical?, de serviciu, n-au observat nimic deosebit. Cu to?ii dormeau. Doar gândurile lui erau treze. A rev?zut scene din trecut, din cea mai fraged? copil?rie, pân? la unele întâmplate nu de mult. ?i-a v?zut feti?a în leag?n, apoi în uniform? de elev? ca apoi s?-i apar? cu zâmbetul pe buze purtând toca ?i roba de absolvire. Deci, iat-o, a ajuns medic. Oare s-a îndoit vreo dat? c? a?a va fi ?
Iat?-l ?i pe b?iat. E în fa?a unor oameni în vârst?. Sigur, este o comisie de examinare. Îi vede apoi carnetul de student, exact cum era ?i al lui. Nu doar b?nuie?te, ci este sigur, c? acolo sunt multe note de zece. Este atât de mul?umit. Dar cum oare au ajuns în fa?a lui, f?r? s? intre pe u??, mama, tata ?i so?ia. To?i stau cu mâinile întinse spre el. .Nu pleca, Ghi??, te rug?m r?mâi. Dar, vai, el trebuie s?-i refuze. Ceva, mai presus de puterile lui, îl tr?gea cu toat? for?a în sus...

nicolae tomescu (inocentiu) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro