Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

De ce au murit solda?ii pentru ap?rarea drapelului? Nu puteau face unul nou?

de Roman Anamaria

”A fost odat? un soldat,/Frumos ?i ne-nfricat,/Dar el era o juc?rie:/Soldatul de hârtie…” (B.S. Okudzhava)

De ce ”vremuri second-hand”? Iat? ce afirm? autoarea: ”Înainte de revolu?ia din 1917, Aleksandr Grin scria: «Iar viitorul a încetat cumva s? stea la locul s?u.» Au trecut o sut? de ani ?i viitorul iar nu e la locul lui. Acum tr?im vremuri second-hand.”
Prima parte a acestei c?r?i, cuprinzând ”zece istorii într-un interior ro?u”, m-a cucerit cu adev?rat!
Am fost fascinat? de conversa?iile care aveau loc, în perioada anilor 1991 - 2001, în buc?t?riile celor care fuseser? sovietici ?i s-au trezit, - peste noapte, - ru?i, gruzini, abhazi… Conversa?ii despre o realitate tr?it? din unghiuri diferite ?i, ca atare, perceput? atât de diferit. Despre istoria care se rostogole?te peste idealurile pierdute ?i peste neputin?ele celor care o tr?iesc, schimbând valori ?i principii.
Personajele din aceast? prim? parte a c?r?ii Svetlanei Aleksievici ne sunt ?i nou? cunoscute. Am tr?it ?i noi perioada în care credeam c? libertatea e un lucru simplu, dar ne-am ”cocârjat” sub greutatea ei. Am avut ?i noi ”diziden?i de buc?t?rie”, cu pumnii strân?i doar în buzunar. ?i sunt ?i la noi persoane asemeni lui Vasili Petrovici N. de 87 de ani, c?ruia carnetul de partid (comunist) îi este biblie. Dar ?i asemeni nepotului s?u: ”Bunicule, tu chiar ai crezut în comunism? De ce nu în extratere?tri?”
Personaje. De la bunicii care povestesc toat? via?a cum i-au b?tut pe nem?i la Stalingrad, la nepo?ii care întreab?: ”- De ce au murit solda?i care s? apere drapelul regimentului? Puteau s? fac? unul nou.”
?i anecdotele mi-au amintit de bancurile de la noi, care circulau înainte de revolu?ie. ?i cei care le spuneau erau pedepsi?i la fel. Bun?oar?, un student luase zece ani de lag?r, f?r? drept de coresponden??, pentru urm?toarea anecdot?: ”Pe perete e atârnat portretul lui Stalin. Un cor cânt? un cântec despre Stalin. Un artist declam? o poezie despre Stalin. Ce-i asta? O sear? închinat? comemor?rii a o sut? de ani de la moartea lui Pu?kin.”
În aceast? carte ne reg?sim - m?car pu?in - to?i cei care am tr?it dincoace de Cortin?. Sunt personaje pentru fiecare. ”E ca la teatru. Din sal? vezi o poveste frumoas? - scena e curat?, actorii sunt str?luci?i, e o lumin? magic?, dar când treci în culise… Deodat?, în spatele cortinei, sunt resturi de scânduri, decoruri pe jum?tate vopsite aruncate pe jos… sticle de votc? goale… resturi de mâncare… S-a dus povestea. E întuneric… murdar… Pe mine m-au dus în culise…” spune Gleb, un fost ”zek” care consider? c? ”lui Dumnezeu i-au ie?it mai bine florile ?i copacii decât oamenii”.
În cea de-a doua parte a c?r?ii, tot ”zece istorii”, doar c? de data aceasta ”f?r? interior”.
Tot despre zgomotul str?zii ?i despre conversa?iile din buc?t?rii, perioada fiind cea a anilor 2002-2012. Când ”n?scut în URSS” e deja un diagnostic, iar ”Putin-democrat” e cel mai scurt banc. Istoria schimbase, deja, valorile. Acum, ”cei care citeau ?i visau s? zboare, ca pesc?ru?ul lui Cehov, fuseser? înlocui?i cu cei care nu citeau, dar puteau s? zboare”.
În aceast? a doua parte a c?r?ii, parc? pu?in obositor acest leitmotiv al suferin?ei rusoaicelor care se m?rit? din dragoste când înflore?te liliacul, apoi fac copii ?i apoi Ivan (Kolea, Volodea, Vadik) începe s? bea ?i totul se las? cu v?rsare de sânge. Iar dac? nu se m?rit? din dragoste, rusoaica nu poate r?mâne lâng? cel ce-i este so? ?i c?ruia i-a f?cut o gr?mad? de copii; las? tot ?i pleac? în lume, s?-?i g?seasc? dragostea. Dup? ce o g?se?te, tot la votc? ?i v?rsare de sânge se ajunge. Aceast? nevoie de suferin?? din dragoste am întâlnit-o frecvent la marii clasici ru?i, am empatizat cu personajele acestora. Dar aici, cumva, mi s-a p?rut sup?r?tor de repetitiv. O fi vârsta… :)

Roman Anamaria (Mariamaria) | Scriitori Români

motto: "if you want to make God laugh, tell him about your plans" (woody allen)

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro