Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Medic de ?ar? (3)

de Balcan Ana

Când Paraschiva l-a cunoscut, Manole era un b?rbat frumos, cu p?rul des, sprâncene bine croite, iute la mi?c?ri ?i cu ochii întuneca?i de parc? te t?ia când te fixa cu privirea. S-au cunoscut la o nunt? la un v?r de-al ei din satul vecin. De cum a v?zut-o nu a mai sc?pat de el. P?rea c? o urm?re?te peste tot; când pleca în sat la magazin, se trezea cu el aproape.
- Frumoas? mai e?ti, Paraschivo, hai de ne-om lua! îi ?optea la ureche atingând-o pe coapse.
Ea ro?ea, se uita speriat? în jur ?i se tr?gea înapoi f?r? s? spun? nimic.
- E b?iat bun, poate o s? te pui ?i tu în rând cu lumea ?i o s? te m?ri?i, c? anii trec ca ziua ?i mâine-poimâine albe?ti la mine-n b?t?tur?!
- Ascult? de maic?-ta ?i lua?i-v?! B?iatul tot îmi a?ine calea, ?i ieri m-a oprit în drum. Primarul v? d? un loc de cas? lâng? ai lui, maic?-sa e înc? în putere, v? ajut ?i eu, e timpul s? intri ?i tu în rând cu lumea.
Paraschiva niciodat? nu prea a în?eles ce vrea s? zic? a fi în rând cu lumea. Ce are ea cu lumea? Ce are lumea cu ea? Dar n-avea de ales, un gol se a?ez? în inima sa ?i spusele p?rin?ilor o urm?reau în nop?ile senine când cântecul privighetorii ?i privirea rece a stelelor o mângâiau pân? spre ziu?. Era înc? tân?r? ?i nu-i ardea s? intre în greul vie?ii, ar fi vrut s? mai a?tepte. Dar nu a fost s? fie. S-a m?ritat, ?i-au ridicat cas? ?i Paraschiva a adus pe lume trei copii, unul dup? altul. Manole o scula la patru diminea?a ?i-i în?iruia droaia de treburi de peste zi. El st?tea mai mult peste drum ?i ajuta pe maic?-sa, acolo mânca ?i se odihnea la prânz. Într-o zi îns?, fusese chemat la primar ?i i se spuse c? în zilele urm?toare va veni dup? el ?i dup? al?i câ?iva din sat cineva cu o ma?in?. Era ordin de la guvern, ?ara avea nevoie de ei. Paraschiva r?mase neputincioas?, trist?, cu copiii mici, ograda plin? cu animale, gr?din? ?i p?mânt de lucrat. La desp?r?ire nu scosese o vorb?, doar câinele prinse a scânci când un camion ap?ru în poart?. Un b?rbat înalt ?i uscat coborî ?i-i lu? valiza aruncându-i gr?bit:
- Hai! Deja e tarziu....
Timpul trecea, Paraschiva muncea zi lumin? cu fa?a aplecat? spre p?mântul cur?ii ?i bra?ele amor?ite de neodihn?. Primea când ?i când scrisori de la el pline de sfaturi ?i sarcini, de parc? ea nu ?tia ce are de f?cut.
Nu le citea de fa?? cu copiii ci la câmp, înconjurat? de fo?netul cocenilor înal?i. Punea jos ?or?ul de la brâu, se a?eza pe o movil? nisipoas? de p?mânt ?i citea cu mâinile tremurând. Manole întreba de rosturile casei, de maic?-sa, mai pu?in de ea ?i copii. O îndemna s? fie ascult?toare, cuminte, s? m?nânce cu m?sur? f?r? s? se îngra?e c?-i mult? treab? de f?cut, s? nu plece nic?ieri f?r? ?tirea soacrei ?i s? nu cheltuie nimic f?r? aprobarea ei.
- Paraschivo, unde e?ti? auzea în apropiere....
Se ridica, î?i scutura ?or?ul plin de furnici, î?i ?tergea lacrimile fierbin?i ?i ie?ea în grab? la marginea lanului de porumb.
- Unde te-ai ascuns maic?, c? te-am mai strigat de câteva ori!
Paraschiva, împ?cat? ?i resemnat?, ?tiind pentru ce-i c?utat?, îi întinse, ca de fiecare dat? scrisoarea.
- M? ?i duc la Dr?gu?anca la bufet s?-mi descâlceasc? pe îndelete ve?tile de la s?racul meu b?iet. Punem ?i de-o ?uic? cu rom, c? tare m? mai dor ciolanele... ?i pleca fericit? ?op?ind ?i fluturând scrisoarea ca pe un steag, scotocindu-se prin buzunare dup? m?run?i?.
- Tu întoarce-te de adap? vitele c? le arde sufletul de sete pe dogoarea asta!
Anul fusese bun, toamna se apropia. Gr?dina era plin? de zarzavat, ro?ii, varz?, usturoi, ceap? ?i via înc?rcat? de rod. La o s?pt?mân? de la Schimbarea la Fa?? a Domnului Paraschiva merse cu vi?elul la târg ?i-l d?du pe bani frumo?i. Avea dis de diminea?? o stare de nelini?te, sim?ea c? ceva se va întampla, dar când sim?i banii în mân? se lini?ti. Ajuns? acas?, intr? ?i r?mase nemi?cat?. Manole se întorsese. Inima-i b?tea cu putere, ar fi fost fericit? dac? ?i-ar fi dat drumul lacrimilor dar nu putea. În odaia mare, a?ezat la masa de lâng? fereastr?, o a?tepta fumând. Parc? mai gârbovit, cu fa?a mai palid?, mai slab. Paraschiva încremenise în picioare, în mijlocul înc?perii ?i-l privea n?ucit?. Sim?ea o mare emo?ie dar ?i spaim?. El o m?sur? aspru cu cei doi ochi negri r?ma?i f?r? str?lucire. F?cu un pas ?ov?itor înspre el ?i-i întinse mâna. El se ridic? brusc ?i o întreb? gr?bit de unde vine. Emo?ia fu înlocuit? de o durere mare în inim?.
- E?ti în stare s?-mi dai un r?spuns?
Situa?ia penibil? ?i tensionat? se destr?m? când soacr?-sa intr? val-vârtej în cas? ?i se arunc? în bra?ele lui Manole îmbr??i?ându-l. Luar? banii ob?inu?i la târg ?i pornir? amândoi spre bufet.
- De atunci, d-na doctor, via?a mea a devenit un co?mar greu de închipuit. Pân? când bunul Dumnezeu nu a hot?rât s? m? elibereze luându-i sufletul de lâng? mine, nu a fost zi l?sat? pe p?mânt s? nu fiu biciuit?, b?tut?, umilit?, scuipat?, înjosit?, oc?rât?, înjurat?. De atunci am cunoscut ce înseamn? cu adev?rat munca f?r? pauze, doar cu câteva ore de odihn? pe noapte. ?i dup? aceste ore a?a-zise de odihn? m? prindea diminea?a cu carnea de pe mine fr?mântat?, mu?cat?, cu gâtul ?i pulpele vinete ca nu cumva s? mai atrag? poftele altora. Copiii m-au p?r?sit c?ci se temeau de el. Am doar o sor?, dar nu a putut face nici ea nimic. Ea mi-e martor c? nu mint. El mergea cu c?ru?a, eu pe jos pe lâng? ea ca o vit?. Am timpanele sparte ?i degetele strâmbe la cât au fost de r?sucite ?i rupte. Picioarele ?i burta au urme de la arsura de ?igar?. Au trecut ani plini de spaim? în care de multe ori mi-am dorit s? mor. Am fost lâng? el când ?i-a dat ultima suflare; m? privea cu ochi mai negri ca niciodat?, plini de ur?. Cred c? mi-am luat toate p?catele lui asupra mea c?ci la spovedanie am spus p?rintelui c? am sim?it o mare bucurie când a murit. Numai el, sora mea ?i d-voastr? ?ti?i c? la înmormantarea lui am pl?ns de fericire. Parc? tr?iam un vis. În primele dou? s?pt?mâni dup? ce l-am îngropat nu puteam dormi. Nu cuno?team acest fel de lini?te ?i pace. Acum m-am mai lini?tit, vin copiii la mine, am tot ce-mi trebuie, ies la biseric?, citesc seara c?r?i sfinte, m? odihnesc. M? dor îns? toate, dar nu am nimic, copiii m-au dus peste tot la doctori.
- Bunica, te dor toate pentru c? acum te lovesc amintirile. Dar, cu timpul, se va a?terne praful ?i peste ele. De acum înainte timpul este doctorul dumitate.
M-a ascultat cu aten?ie ?i fa?a i s-a luminat.
- Cât? dreptate ave?i, nimeni nu mi-a spus aceste cuvinte! Se ridic? ?i cu o privire blând?, recunosc?toare, ie?i.
Doi ani dup? aceast? întâlnire Paraschiva nu a mai venit la mine, îmi trimitea prin copii, din când în când, ve?ti ?i flori din gr?dina ei. Acum o s?pt?mân? copiii au ap?rut f?r? flori, îmbr?ca?i în negru. Afar?, ploaia molcom? atât de dorit? de p?mântul cu fa?a cr?pat? de usc?ciune se înte?i. Sub pic?turile de ploaie frunzi?ul des al copacilor forfotea ritmic ca un cântec vechi la început de lume.
( Balcan Ani?oara- 28 aprilie 2018 )





Balcan Ana (moiraa) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro