Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Bâ??itu? (2)

de Daniela Luminita Teleoaca

S? fi fost la fel de b?trân ca timpul. Locuia la ?osea. Într-o cas? cu prisp?. Unde niciodat? prea multe nu se adunaser?. Cu p?rin?ii lui locuia. Un tat? ca un gânditor de Hamangia. ?i o pitic? de mam? purtându-?i resemnat mersul în parantez?. Sorbind aerul la fiecare silab?, mai s? se înece. Ni?te n?luci! ?i ochii lui? Larg deschi?i. Ca de spaim?. ?i gura... gura? Gura cârpit?. Deloc metaforic. I-or fi pl?cut ?i lui fetele! Dar c?ciula cu urechi de câine...? Eheheiiii ?i restul...!

S-a f?cut prim?var?, Bâ?âitule, uite, p?mântul î?i las? aburii s? ias?! ?i zgârm? lighioanele dup? viermi?ori ?i via??!

?i-a dat-o jos la un moment dat, când nimeni nu se mai a?tepta. O ?east? te?it? cum nu mai v?zusem vreodat?! De moarte vinovat, ?i-a pus-o repede la loc. A început înaintarea, de atâtea ori amânat?. Zâmbind proste?te sau – cine ?tie?! – sfid?tor curio?ilor indiscre?i dind?r?tul por?ilor. Era fl?c?u! – zicea lumea. Fl?c?u-fl?c?u! Feri-te-ar, nu cunoscuse defel muiere! Îns?! Mergea constant la Bucure?ti. Avea el acolo o sor? frumoas? ?i tân?r?. Mam? a dou? zgâtii. Lua „irrrtttta aiea rrro????iea” de-aci din deal de la Pomp?. 2-3 zile nu-l vedeai. Ba odat? a stat chiar o s?pt?mân?! Se întorcea. Mirosind a motorin?. A fum str?in de ?igar?. Mai ales a Bucure?ti. Atunci îl priveai pentru a doua oar?. Pentru a treia. De sus în jos. De jos în sus. De sus. Încercai s?-i decupezi uria?a te?itur? a capului de restul trupului. R?mâneau 2 ochi decolora?i de copil b?trânicios. Un mo?neag dat în mintea prichindeilor. „Bunnnn? dimmminnnneaaaa???a!” – se trezea ?mnealui rostind l?b?r?at-poticnit. ?i cetele de copiii îi d?deau târcoale, c?ci pe crucea lor de mai întâlniser? picioare a?a de t?r?g?nate! Nerod, Bâ?âitu? zâmbea iar ?i iar. Un stigmat aparte îi lua în posesie chipul. Roza, m?-sa, prindea trandafiri la gâtul le?inat al lingurilor lemnoase. Îl chema. Nimeni nu-?i amintea vreun nume! ?i, obraznice, mogâlde?ele îl acostau: Bâ?âituleeeee! Îl împingeau. La stânga. La dreapta. În fa??. În spate. –Danseaz?-ne lambada, Bâ?âituleeeee! O lua la fug?. Într-un cutremur, dislocate, ?oldurile se balansau. ?i obrajii i se perpeleau pe trotuar, 2 buc??i de carne sfrijit?, inutilizabil?. Din în?l?imea aceea terifiant?, de nu va fi fost marea singur?tate, lumea se cl?tina: nimic nu era sigur; niciodat? nu fusese. ?i oamenii nu v?zuser? plânsul. Nici eternitatea lui chinuit?. Zilele nesfâr?ite de obid?. Privitul în gol pe o fereastr? care oriunde d?dea, nu ?i afar?. Gesturile haotice de a-?i strânge pantalonii soio?i din ce în ce mai largi pe un trup împu?inându-se v?zând cu ochii. Nici durerea amestecat? cu ??rân? ?i frunze a unei mame de la ?ar? nu o v?zuser?. Dezn?dejdea ei, incapabil?, aproape ru?inându-se s?-?i tr?deze am?r?ciunea, dar?mite s?-i mai spun? pe nume. A?a c? zilele se scurseser?...

Nu s-a mai ar?tat o vreme. G?l?gio?i, copiii chinuiser?, cum se pricepuser? ei mai bine, o pisic?. Pân?-ntr-o zi! Când el a reap?rut. R?sturnat pe o parte. Purta b?? cioturos. ?i zâmbet strâmb. A rostit întortocheat, nelaîndemân?: „Dddummmmibbbimbbinbbea????aaaaaaa!? ?i ei au mâncat p?mântul.


La scurt? vreme prispa s-a umplut. Fusese v?zut un pop?. Vreo dou? vecine mai aprige. Când p?s?rile Domnului repetau de plecare, sufletul lui era izb?vit.


Peste vreo lun? ar fi f?cut 30.

Daniela Luminita Teleoaca (Danaia) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo!

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro