Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Omenia ca valoare universal?

de Vlad Lescu

Exist? multe însu?iri umane caracteriale care nu se pot manifesta în deplin?tate pentru c? prezint? o dezvoltare dependent? de mediul ambiental. Nu inexisten?a lor este caracteristic?, ci o absen?? a unei fructific?ri ce le-ar apropria de sensul plin, acela care a dat proba efectivit??ii. Totu?i, exist? un concept care are poten?ialul de a sc?pa acestui neajuns al lipsei deplin?t??ii, care nu are nevoie de o anumit? evolu?ie pentru a se manifesta, fiind aproape suficient? existen?a cadrului temporal.
Omenia se constituie ca un întreg alc?tuit din însu?iri. Chiar defini?ia din dic?ionar a acestui cuvânt dezv?luie acest aspect al omeniei. Am spus mai sus c? spre diferen?? de alte însu?iri, acest concept are o posibilitate a exprim?rii mult mai pu?in condi?ionat?. Temporalitatea e aproape suficient?. Dar aceast? lips? a dificult??ii exprim?rii nu înseamn? c? e de ajuns pentru o superfeta?ie de omenie. Dimpotriv?. Penuria manifest?rii acestei idei este evident?, având consecin?e dintre cele mai negative: de la interrela?ii umane nocive pân? la punerea în pericol a civiliza?iei îns??i.
Originea omeniei. Dihotomia predictibil? ce caracterizeaz? originea vizeaz? dou? mari orient?ri: omenia ca dat sau omenia ca rezultat. În aceast? disput? apare, implacabil, discu?ia asupra prezen?ei sau absen?ei divinit??ii. De?i sunt credincios, nu voi monopoliza în sensul credin?ei aceast? analiz? pentru c? instan?a divin? se plaseaz? în calitatea de cauz?. Efectul este omenia ca dat. Sigur, ?i ateii pot sus?ine teza omeniei ca dat printr-o anumit? predispozi?ie genetic?. Nu consider a fi valabil? teza omeniei ca rezultat. Nu pentru c? nu a? recunoa?te influen?a categoric? a mediului în care un om cre?te, ci pentru c? acord acestui mediu capacitatea de a augmenta sau diminua manifestarea, iar nu existen?a îns??i a omeniei. În sprijinul acestei alegeri se afl? ?i un studiu al universit??ii americane Yale, în care o serie de bebelu?i au fost pu?i în situa?ia de a alege ajutorarea unor forme care încercau s? urce pe o ramp? sau sus?inerea formelor care le îngreunau primelor urcarea. Majoritatea bebelu?ilor au preferat acordarea ajutorului celor care încercau s? urce, o alegere evident compatibil? cu esen?a obiectului discu?iei de fa??.
Timpul exist?. Omenia e dat?. De unde lipsa manifest?rii acesteia? De?i sus?in clar simultaneitatea fiin?ei umane ?i a omeniei, ca mai toate celelalte însu?iri, nici omenia nu este marcat? de o distribu?ie uniform?. Acesta este efectul principal al structurii complexe a omeniei. Cumulul de însu?iri ce este necesar construc?iei confer? o puternic? variabilitate omeniei. În acela?i context, e de remarcat ?i un efect contrar al construc?iei ca întreg: o compensare ce rezult? din diferitele valori ale variabilelor. Contabilizând aceste dou? idei putem trece la observarea dificult??ii principale din acest punct de vedere: inegalitatea. Este obvios c? inegalitatea reclam? o abordare diferen?iat?: nu po?i cere rezolvarea corect? a unei probleme de geometrie neeuclidian? unui dulgher la fel cum i-ai cere-o unui matematician. Totu?i, în incipitul acestei analize am vorbit despre un cadru mai pu?in constrâng?tor care prive?te omenia. Condi?ionarea e diminuat? de dou? elemente: compensarea ?i alegerea. Dac? despre primul element am vorbit, alegerea este cheia temper?rii inegalit??ii. Alegerea este acea ac?iune con?tient? f?cut? în prezen?a busolei omeniei. În De libero arbitrio, Sfântul Augustin vorbe?te de r?ul care e f?cut con?tient. Complexul numit omenie, de?i cu varia?iuni compozi?ionale certe, este o laten?? ce nu poate fi contestat?, oferind în marea majoritate a situa?iilor calea demn? de urmat. Liberul-arbitru augustinian marcheaz? existen?a orient?rii l?untrice bazate pe diferen?ierea no?iunilor de bine ?i r?u. A?adar, cu excep?ia unor situa?ii în care omul nu percepe însemn?tatea complexului de însu?iri ce alc?tuiesc omenia, cum ar fi cele prezente în cadrul unor boli psihice, se pune problema doar a amplitudinii efortului, ?i nu a absen?ei direc?iei în care acesta ar fi optim îndreptat.
În Alcibiade al lui Platon, Socrate spune c?: ,, o dovad? gr?itoare a faptului c? cineva cunoa?te ceea ce cunoa?te, este c? poate s? ini?ieze ?i pe un altul în ceea ce cunoa?te el însu?i,,. Sigur, omenia nu poate s? fie asimilat? perfect unei deprinderi sau unei cunoa?teri epistemologice, dar nu poate s? fie deloc exclus? stimularea unei manifest?ri prin propriul exemplu. Mutatis mutandis, ini?ierea exprim?rii nu mai e o ac?iune ce ?ine de op?iunea celui ce ?tie, ci poate s? fie rezultatul mecanic al propriei exprim?ri a omeniei. Din p?cate, nu putem constata o r?spândire epidemic? a omeniei, dar observarea sa în peisajul cotidian reprezint? un eveniment deosebit de pozitiv.
D?un?torii omeniei. Alegând o privire dualist? asupra acestui aspect observ?m c? omenia este un mecanism. Piesele componente au varia?ii care pot merge mai departe de valoarea nul?, pot ajunge pân? la valori negative. Trecerea în valoare negativ? cap?t? o tendin?? u?or de observat în contextul social actual. De ce ar avea loc metamorfozarea omului de?in?tor al busolei omeniei într-un individ kakos, structurat de viciu? De?i nu poate fi explicat? doar printr-un anume element compozant, vicierea doar a unui element este suficient? pentru distrugerea întregului ansamblu. În aceast? lumin?, efortul uman trebuie îndreptat nu atât spre exacerbarea unora dintre aceste elemente, ci men?inerea tuturor cu o valoare pozitiv?. Un om care are un sim? al drept??ii irepro?abil, dar un sim? al empatiei absent, poate s? fie cu greu calificat ca exponent al omeniei. Definirea omeniei într-o manier? exhaustiv? este un demers imposibil, dar caracterul inefabil este tocmai o dovad? a complexit??ii acestui fenomen eminamente uman. De?i inefabil, nu este deloc greu recognoscibil, majoritatea dintre noi având capacitatea de a-l sesiza acolo unde se manifest?.
Legiferarea omeniei. Codul nostru civil vorbe?te în articolul 14 despre obligativitatea ac?ion?rii cu bun?-credin??, dar ?i despre prezum?ia acesteia. Codul penal con?ine numeroase reglement?ri a c?ror finalitate social? o reprezint? tocmai evitarea abuzului acestui concept de c?tre cei care î?i ignor? propria busol?. Omenia este un concept mai larg decât buna-credin??. Totu?i, este v?dit? rela?ia dintre cele dou?, a doua surprizând acea parte a omeniei a c?rei nesocotire este considerat? inacceptabil? de societate. Cum alegerea este elementul determinant din creuzetul care realizeaz? o comportare conform? complexului omeniei, orientarea legislativ? înspre corectarea unor eventuale alegeri negative este de bun augur. Totu?i, din punct de vedere axiologic, nu putem s? nu observ?m caracterul artificial al omeniei impuse normativ. Singurul act omenos care surprinde caracterul preeminent ?i excep?ional al poten?ialului naturii umane este acela f?cut cu o scrutare l?untric? temeinic?, iar nu dirijat prin teama de eventuale sanc?iuni. Dramaturgul roman Plaut a spus c? homo homini lupus est adic? omul este lup pentru om. ,,Patrupedizarea,, omului nu i se întâmpl? printr-o ac?iune exterioar? lui, ci rezid? în ignorarea con?tient? a ?inutei sugerate puternic de interiorul s?u. Exteriorul o s? devin? un loc mai dezirabil doar odat? cu stabilirea unei rela?ii fecunde între ac?iune ?i calapodul ac?iunii propus de aparatul l?untric al omeniei.
Omenia se dovede?te a fi pe cât de accesibil?, pe atât de greu de împlinit. În ciuda acestor d?un?tori care pare c? devin mai puternici cu fiecare clip?, speran?? exist?. Pentru c? mecanismul omeniei nu este ireversibil compromis doar dup? o alegere contrar? lui. Caracterul dat al omeniei îi confer? un avantaj notabil în fa?a alegerilor compromi??toare. Lupta este pierdut?, în opinia mea, doar când busola ne apare ca o abstrac?iune sau un moft. Pân? atunci, n?dejdea unei civiliza?ii armonioase st? în urmarea itinerariului potrivit omeniei, ?i nu potrivit momentului sau viciului.

Vlad Lescu (VLADST) | Scriitori Români

motto: Am ales sa mor ieri, si sa traiesc astazi.

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro