Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Repara?ie mo … mural?

de Mihai-Athanasie Petrescu

– Bun? seara, domn’ profesor …
– Ce-i cu tine, aici, la ora asta? Te-a dat nevast?-ta afar? din cas??
– Cam da, se poate zice ?i a?a …
Scuturându-?i umbrela, Florin Bunea r?mase, dezorientat, pe pragul u?ii profesorului. Plecase în grab? de acas? ?i uitase s? ia din cuier cheile de la ma?in?. Noroc c?, a?a cum f?cea întotdeauna, uitase Dacia Logan neîncuiat? ?i putuse s?-?i ia umbrela din portbagaj. Altfel, ar fi str?b?tut tot drumul prin ploaie, cererea cu care se prezenta în fa?a maestrului s?u era prea important? ca s? mai suporte amânare.
Profesorul Chifor, chiar dac? nu în?elegea limbajul tân?rului s?u prieten, îl cuno?tea prea bine ca s? se mire de starea lui. Sigur avea vreo idee important?, ceva care, dup? un studiu în laborator, se putea transforma într-o nou? inven?ie. Dar care era leg?tura cu so?ia lui Florin ?i de ce în toiul nop?ii?
Strecurându-se, tiptil, în sufragerie, cu grij? s? nu o trezeasc? pe doamna Chifor (care, de fapt, era în buc?t?rie, p?zind ibricul de cafea), Bunea arunc? o privire la pendula antic? care tic?ia pe un perete (antic? … de unde … era un ceas electronic de maxim? precizie, îmbr?cat în haine vintage): 3 ?i dou?zeci.
– Aoleo, domn’ profesor, nici nu ?tiam cât e ceasul … îmi cer iertare …
– Las? formalit??ile, sunt sigur c? n-ai venit aici s? î?i cer scuze. Serve?te-mi un pretext oarecare, sau beau singur toat? cafeaua. Ce dracu, doar nu suntem copii … Zi, ce-i cu Veronica? Doar n-ai min?it-o c? s?pt?mâna trecut?, când am stat dou? nop?i în laborator pentru fierb?torul ?la ratat ai fost la vreo amant?? ?tii c? degeaba încerci s? î?i dai importan??, nu te crede.
– Nu, domn’ profesor, nu de amante îi arde ei acuma, ci de biseric?. ?ti?i c? dup? chestia cu Ulchibul, s-a iscat marele scandal în episcopia noastr?. Popa Valentin, ?la care ne-a dr?cuit din altar … îl ?ti?i?
– Nu numai pe noi, ci ?i ?tiin?a noastr?. Numai ner?bdarea lui de a folosi aiurea aparatul f?cut de noi a sc?pat neblestemat?. Da, ?i?
– În prima faz?, prea-sfin?itul a vrut s?-l cateriseasc?. Pân? la urm?, l-a iertat, dar l-a trimis s? î?i spele p?catele în satul ?la din vârful muntelui Gulia, cum îi zice?…
– Îi zice Gulia de sus, c? la cea de jos nu au biseric?. ?tiu, las? asta. Zi de ce ai venit la noi cu noaptea-n cap!
– P?i s? vede?i: Veronica, înainte de chestia asta, era membr? în comitet. ?i-a dat demisia, c? tot i se p?rea c? celelalte babe … ?sta, c? babele alea se uit? urât la ea. Dar babele i-au zis s? vin? înapoi, iar ea de abia a?teapt?. Numai c? …
– Hai, m?, nu te mai tot întrerupe! Ai ceva de zis, zi, si vedem noi cum o dregem.
– Domn’ profesor, Veronica mi-a cerut s? îi g?sesc un artist care s? refac? pictura bisericii, dar s? nu cear? bani. C? nu are. Sau s? g?sesc un sponsor.
– Aha, bun? idee. Hai c? pictez eu, ?i m? pl?te?te cu prescuri ?i coliv?. Sau vorbim cu directorul, s? sponsorizeze institutul toat? treaba, doar suntem plini de bani. Hai, m?, ce dracu? Suntem noi buni s? g?sim sponsori? Noi ?tim s? studiem, s? me?terim … la bani, zero. Nu ?tim nici s?-i cheltuim, d-ap?i s?-i facem.
– Nu e vorba de bani … Uita?i: asear?, pân? s? ne culc?m, Veronica iar mi-a f?cut capul mare cu biserica ei. A devenit obsedat?, parc? altceva nu mai exist? pe lume decât biserica. ?i cu popa cel nou, a venit unul destul de tân?r, deja toate babele s-au … ata?at de el. Cânt? frumos, e politicos, e … adic? e, e un preot fain, ?i mie îmi place. ?i atâta a zis de pictur?, încât am adormit cu pictura în cap ?i am visat c? … am f?cut o ma?in?rie care a pictat toat? biserica în dou? zile.
– Gata, acum suntem pe teren propriu. Am în?eles ?i … am f?cut noi chestii ?i mai grele. Dar … chiar dou? zile? Nu-i mai bine s? termine ieri?
L?sând pe mas? cafeaua de abia început?, cei doi cercet?tori p?r?sir? rapid locuin?a celui mai în vârst? – care, dac? nu ar fi insistat so?ia lui s? se îmbrace, ar fi ie?it în pijama – ?i se îndreptar? spre institut. Portarul, nea Matache, ap?ru dup? o lung? a?teptare (în ploaie) a savan?ilor, la început refuz? s? le deschid? u?a, dar, dup? îndelungate insisten?e ?i referiri la nevoia de a-l ajuta pe Dumnezeu, se l?s? înduplecat. De fapt, în afar? de aluzia la biseric?, portarul nu vedea nimic ciudat în comportamentul celor doi, dar era momentul lui de glorie, ar?ta în felul ?sta c? în institut nimic nu mi?c? f?r? acordul lui.
Chifor ?i Bunea î?i pornir? calculatoarele ?i …
– M?, Florine, auzi tu … facem pictur? bisericieasc?, ok … dar … ce-i aia?
– P?i, s? vede?i cred c? e … n-am nici cea mai mic? idee, domn’ profesor. Cred c? e … e cazul s? citim, s? întreb?m …
– S? vizit?m biserici pictate, s? o vizit?m ?i pe a noastr?, s? … De acord. Dar acum, c? tot am venit aici, ce putem face? Hai s? c?ut?m pe internet, s? vedem în ce fel ne putem îmbog??i cuno?tin?ele … c? numai pictor de biserici nu visa mama s? m? fac …
Documentarea e o munc? interesant? ?i, uneori, pl?cut?. În câteva ore de lectur?, cercet?torii au aflat c? “nici bisericile astea nu se picteaz? oricum”, au ?i ele rânduiala lor, canoanele lor, legile lor estetice.
– P?rinte, ne-am gândit s? ne l?sa?i pe noi s? facem noua decorare a bisericii, î?i începu Chifor pledoaria.
Preotul, care ?tia câte ceva despre motivul venirii sale la parohia din ora?, se sim?ea, întrucâtva, dator celor doi. La urma urmei, dac? n-ar fi fost treaba cu gre?eala fostului paroh, el, p?rintele Mircea, nu ar fi fost b?gat în seam? de preasfin?itul episcop ?i ar fi continuat s? p?storeasc? enoria?ii (?i ur?ii) de la Gulia de Sus. Adic? aproape 80 de kilometri de navet? cu ma?ina personala în fiecare zi. ?i m?car de-ar fi fost la Gulia de Jos, dar acolo nici m?car nu exista biseric?. A?a c? îi invit? pe Chifor ?i Bunea în l?ca?ul pe care îl manageria, cu atâta succes la enoria?i, de câteva s?pt?mâni.
– Fiilor, voi a?i încurcat-o, voi s-o descurca?i. Din partea mea ave?i toat? libertatea s? concepe?i pictura mural?, singura condi?ie fiind s? nu cumva s? mânia?i pe Dumnezeu, s? nu transforma?i biserica mea într-un loc unde s? se aud? vorbe urâte ?i …
– P?rinte, noi suntem oameni de ?tiin??, avem destul? minte s? în?elegem ni?te lucruri. Dar avem nevoie de îndrumarea dumneavoastr?, s? ne spune?i ce subiecte s? alegem ?i, a?a, în general, cum s? acoperim pere?ii, ce culori s? folosim …
– E … tocmai a?i spus, voi sunte?i oameni prea instrui?i ca s? v? înv?? eu. Sunt sigur c? v? pricepe?i destul, ca s? nu trebuiasc? s? stau eu s? v? spun, vorba aia, f? a?a, f? pe dincolo. De fapt, fiilor, v? dau mân? liber? s? face?i cum crede?i. Eu m? duc s? s?rut mâna presfin?itului imediat ce îmi spune?i c? sunte?i gata s? v? apuca?i de treab?, ca s? ne dea binecuvântarea f?r? de care nimic nu se face.
L?muri?i, cercet?torii se întoarser? în laborator. Pân? una-alta, treaba lor era clar?: trebuia s? conceap? ma?in?ria, iar în timpul liber s? î?i continue documentarea. Iar p?rintele Mircea le oferi o resurs? nou?.
– Alo, fiule Chifor, am vorbit cu preasfin?itul. Am o veste bun? ?i, vorba aia, una rea, dar nu e rea e doar mai precis?. P?rintele nostru a acceptat peniten?a voastr? ?i a promis c? v? d? binecuvântarea pentru repictarea bisericii, dac? voi v? oferi?i s? o face?i singuri ?i f?r? ajutorul b?nesc al episcopiei, mai ales c? voi a?i distrus-o pe cea veche. A ad?ugat c? dore?te s? participe la inaugurarea noii picturi, dar mai mult decât atât, mi-a propus s? târnosim biserica. Azi e … în câte suntem azi, fiule? A, doi iulie? La Hram, la 6 august, biserica trebuie s? fie gata. În dou? zile am nevoie s? îi transmit preasfin?itului subiectul frescelor. V? prinde?i?
Uitându-se unul la altul, Bunea ?i Chifor î?i zâmbir? complice. Proiectul robotului era gata, o mare parte din piesele necesare erau deja pe bancul de lucru, mai trebuia pus a punct numai programul de computer care avea s? comande aparatele.
– Cu siguran??, p?rinte, putem termina totul în cel mult dou? s?pt?mâni.
– Bravo fiilor! No, hai, fiilor, cu Dumnezeu înainte!
Din nou, Bunea ?i Chifor se uitau unul la altul. Facerea robotului era o nimica toat? pe lâng? problema temei frescelor. Veronica le veni în ajutor:
– Atâta v? v?ic?ri?i … ce mare lucru? pune?i mâna de citi?i Biblia.
De fapt, chiar a?a. Construirea micilor pictori zbur?tori putea s? mai a?tepte … pân? la noapte, iar lectura Bibliei …
– Domn’ profesor, eu propun ca pe partea dreapt? s? desen?m ceva despre Schimbarea la Fa??, tot e hramul bisericii ?i se potrive?te.
– M?, dar ce le ?tii tu despre hramuri, ca un om mare. De acord. ?i în stânga?
– Nu ?tiu … Citim în Scriptur?.
Timpul era scurt, a?a c? se mul?umir? s? citeasc? prima carte.
– Gata, m?, facem Geneza. E frumos, facerea lumii, e ceva destul de simplu, ob?inerea substan?ei organice din substan?e anorganice. O rezolv?m. Mai bine hai s? ?urub?rim, c? timpul se împu?ineaz?!
Robotul conceput de cei doi era, principial, simplu. Câteva mini drone aveau s? fie dotate cu mici pistoale de vopsit. Pilotate de un computer, dronele urmau s? execute zboruri în apropierea pere?ilor, orientând duzele de vopsit exact a?a cum le ordona programul de calculator. Dronele erau unele simple, din dotarea institutului, realizate cu mai mult timp înainte, pentru un num?r de virtuozitate la un miting aerian. ?i programul de baz? de pilotare a dronelor era, deja, disponibil, doar trebuia adaptat la noile nevoi. Mai trebuia scris? numai acea parte a aplica?iei legat? de pulverizarea jeturilor de vopsea. Era ceva inedit, dar nu imposibil pentru Florin Bunea. Dup? o dezbatere scurt?, zugravul electronic zbur?tor fu botezat Zubuchi. Marc? înregistrat?.
– Domn’ profesor, oare cum atat? Dumnezeu?
– Adic?, cum cum? Dac? omul e construit dup? chipul ?i asem?narea Lui, e clar, arat? ca un om.
– Da, dar ce om? Nu ?tiu s? desenez figuri …
– Ia ?i tu ni?te poze oarecare in calculator, ce mare lucru! Apoi pui calculatorul s? deseneze, ce treab? ai tu?!
Dronele, softul pentru ele ?i pentru repartizarea vopselelor, bateriile, vopselele, totul era gata. Ultima prob?, înainte de transportarea materialelor la biseric? fusese concludent?. Dronele nu numai c? r?spundeau perfect la comenzi, desenând ?i colorând f?r? gre?eal?, dar, dup? o idee a lui Florin, fuseser? dotate cu un mic ajutaj care directiona o parte din aerul mi?cat de elicile portante c?tre pictur?, iu?ind uscarea vopselelor. În felul acesta, în func?ie de timpul de via?? al bateriilor dronelor, toat? suprafa?a alb? a pere?ilor bisericii putea fi acoperit? în cel mult ?apte zile. Hai, opt, una fiind de odihn?. Hai, nou?, dac? ar ap?rea un caz de for?? major?.
– Bun? ziua, p?rin?ele, profesorul Chifor sunt, v? anun??m c? suntem gata s? ne apuc?m de lucru.
– Bine, fiilor, ?i eu v? anun? c? preasfin?itul v-a dat binecuvântarea. Începe?i de mâine?
– Începem, p?rinte, începem!
– Bine … ave?i dou? s?pt?mâni jumate pân? la schimbarea la fa??. Termina?i sigur pân? atunci?
– P?i cum s? nu termin?m? Toate detaliile sunt puse la punct, am f?cut calculele necesare, ne trebuie zece zile .
– Fiule, p?i uite cum facem: mâine ne vedem la biseric?. Aduceti aldeo matale tot ce v? trebuie ?i apoi v? las cheia, iar eu plec în concediu, c? a luat coana preoteas? bilete la Mamaia. V? las s? v? descurca?i singuri, spunem peste tot c? biserica e în renovare ?i dac? e nevoie de ceva, Doamne fere?te, s? mearg? la p?rintele de la Sfântu Ioan. C? ei ?i-au pictat deja biserica, chiar ?i pe dinafar?.
Deloc surprinz?tor, totul merse strun?. Dronele, bine dirijate de calculator, bâzâiau ore în ?ir, a?ternând pe pere?ii imacula?i scene biblice. A?a cum spuneau ?i socotelile savan?ilor, Zubuchi î?i termin? toat? treaba în cele ?apte zile preconizate, r?mânând aproape zece zile pentru ca biserica s? fie m?turat? ?i gata pentru a-?i primi enoria?ii la slujba de târnosire.
Nevrând s? ri?te nimic, p?rintele Mircea i-a sunat în fiecare zi, când pe Bunea, când pe Chifor. Totul era în ordine. ?i sejurul p?rintelui la mare era foarte bun, s? nu se îngrijoreze fiii zugravi. Atât de bun, încât p?rintele îl prelungi pân? pe 5 august, dup? ce se convinse c? îngrijitoarele de la Institutul de Cercet?ri, coordonate de doamna Veronica, lustruiser? pân? ?i cotierele stranelor – desigur, f?r? s? îndr?zneasc? s? se apropie de altar.
– Cum? A, da, e foarte bine c? a?i mai adus oameni în biseric?, fiilor, s? v? ajute … Le place pictura? Cum s? nu? Deci e reu?it?? Cine? A, p?rintele de la Sfântu Ioan? ?i ce a zis? C? nici pictura lui nu e atât de fain?? Ha, ha, e invidios … este, v? spun eu, p?i n-a?i v?zut ce desene cuneiforme are pe exterior? Aia-i pictur? de biserici? Hai s? fim serio?i! Fiule, unu ?i cu unu fac doi … cum? Las?, fiule, matematica, eu zic a?a: mâine ne vedem acolo, s? dea Dumnezeu s? ias? bine!
Epilog
Ca la orice Hram, enoria?ii se adunar?, înc? de diminea?? în fa?a bisericii. Din p?cate, doi cet??eni cu mutre simandicoase i-au împiedicat pe oameni s? intre în sfântul l?ca?, de?i lumea v?zuse c? sunt în posesia cheii. Pentru c? mul?imea era tot mai numeroas? ?i mai ner?bd?toare, unul dintre cei doi simandico?i, fiind mai în vârst?, încerc? s? tempereze entuziasmul credincio?ilor, dar nu avu succes. Primi câteva lovituri, dar exact atunci ap?ru pe strad? un SUV negru, din care coborâr? preafericitul p?rinte episcop, ?i p?rintele paroh Mircea. V?zându-i, mul?imea se calm? instantaneu, izbucnind în urale. Apoi, îi urm?, respectuoas?, în biseric? pe cei doi sfin?i p?rin?i, c?rora li se ad?ugaser? ?i alte fe?e biserice?ti, necunoscute în cartier, dar la fel de respectate de oamenii cu credin??. Cei doi simandico?i se amestecar? prin mul?ime, intrând, ?i ei, în biseric?, unde deja soborul de preo?i se preg?tea s? înceap? slujba.
Ridicând vocea, episopul rosti primele cuvinte ale slujbei, dar se opri brusc, cu ochii la fresca din dreapta lui. De pe perete, îi zâmbea figura concentrat? ?i plin? de satisfac?ie profesional? a lui Dumnezeu, în halat alb, înconjurat de sticl?rie ?i aparate de laborator, scrind cu creta pe tabl? formula celei mai simple substan?e organice: “CH4”.
Urm?rindu-i privirea, credincio?ii c?zur? dintr-o dat? în genunchi. Ce erau s? fac?! Simandicosul pe care tocmai începeau s?-l lin?eze când a venit preasfin?itul, era chiar Dumnezeu.

Mihai-Athanasie Petrescu (mihai-athanasie) | Scriitori Români

motto: bine-am venit!

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro