proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Ce straniu! Sunt cet??ean al C?ii Lactee ?i nu-mi pot p?stra s?n?tatea, voi r?mâne imobilizat într-un c?rucior pentru c? ?tiin?a, sau poate cei care ar trebui s? poat?, nu ?tiu s?-mi repare oasele”, iar c?ruciorul l?sa în urm? u?ile saloanelor îndreptându-se c?tre lift. „Dac? nu voi mai putea s? simt p?mântul sub t?lpi, lansa?i-m? pe o orbit? galactic?, s? v?d totul prin hublou, chiar stând în c?rucior”, ?i liftul mare, pentru bolnavi, cobora, scâr?âind, cele trei etaje. Manevrele pentru imobilizarea trupului pe targa salv?rii, strângerea c?ruciorului la dimensiuni mai reduse ?i mai ales abandonul trupului viu-inert ?i separarea prin peretele cabinei a celor doi brancardieri, de zona medical? a suferin?ei neputincioase, deseori, ca ?i acum, avea s?-i ridice disperarea la cel mai înalt nivel atins în cele dou? luni ?i jum?tate de spitalizare-recuperare, sim?indu-se tras pe sfoar? de via?? ?i de oameni deopotriv?, apoi aruncat la gunoi, simplu ?i firesc, pentru a face loc altor cavaleri ai dezn?dejdii. Prezentat la urgen?e cu un sfert din corp în suferin??, f?r? sim?ire, externat acum, cu jum?tate de corp, mort, dar cu un pomelnic imens de sarcini pe termen lung, neputin?e acute ?i o uria?? disperare, care nega tot ce tr?ise pân? atunci, ?tergând , r?zuind în profunzime de fapt, bucuriile, triste?ile, iubirile, amintirile, cântecele, plânsul, c?derile, în?l?area, zâmbetul, furia, copilul, adolescentul, elevul, studentul, p?rintele, bunicul...
- V? a?ez?m pe pat, sau v? l?s?m în c?rucior? - întrebare justificat? a brancardierilor care l-au înso?it de la spital acas?, s?ltând scaunul peste cele dou? trepte de la intrare, dup? ce l-au împins pe aleea care traversa gr?dina, gr?din? ce p?rea c? nu-i sim?ise lipsa, fiind îngrijit?, fructele culese, nici strugurii nu mai erau în vie, doar florile de toamn? mai zâmbeau pe marginea aleii.
- În c?rucior, - r?spuns automat, sec.
- Mai ave?i nevoie de ceva? - întrebare justificat?, profesional formulat?.
- Nu, mul?umesc! m? descurc, - r?spuns gr?bit, determinat de disperarea neputin?ei, al celui care voia pur ?i simplu s? r?mân? singur.
- Dar vine cineva, se ocup? cineva de dumneavoastr?...
- Bineîn?eles, mul?umesc!
?i a r?mas singur, în buc?t?ria spa?ioas?, în care z?bovea destul de pu?in înainte de pr?bu?ire, mereu avea impresia c? acolo pierde vremea, mai pu?in atunci când g?tea, de cele mai multe ori pentru el ?i pentru Eveline, care-l scotea din r?bd?ri de o mie de ori, aducându-l în matc? de o mie ?i una de ori, oricum de n plus unu ori, neplecând la ea acas? decât dup? ce lucrurile se a?ezau, asperit??ile se nivelau, zâmbetul era prezent, din nou, simplu ?i natural pe chipurile lor.
?i mizeriile astea de hernii discale C4 - C5, C5 - C6, C6 - C7, cum naiba au crescut?, protuzii discale cu amprentare dural?, diseminate, de dimensiuni pân? la treizeci ?i cinci milimetri, posterior, cu comprimare nervoas? la nivel L4 - L5, hernie discal? L5 - S1, hemangiom corp vertebral L5, modific?ri degenerative de tip Modic 2 la nivelul superior anterior al L2, leziuni degenerative zig-apofizare, ?i mai erau câteva pe care nu le re?inuse ?i nici nu mai conta atunci când, dup? plecarea celor doi doctori de la patul lui a trecut la verificarea fiec?rui element din diagnosticul rezultat în urma RMN-ului, pe telefonul mobil, verificare care, pas cu pas îi explica ?i durerile vechi din crucea ?alelor, ?i durerile de ceaf? ?i gât de care suferea de cincisprezece ani, ?i arsurile din piciorul stâng care se opreau în talp?, dar nu-i explicau prea clar paralizia incipient? a piciorului stâng, bucat? str?in? de carne, ag??at? cu dureri oribile de ?oldul care durea ?i el.
- Trebuie repetat RMN-ul,- doctor b?trân - e ceva ce nu se vede... ?i a?a au f?cut, l-au trecut iar prin tunelul claustrofobiant, ?i dup? patru ore, la contravizit?, i-a fost comunicat verdictul, „Tumoarea aceea ascuns? trebuie eliminat?, de acolo provine ap?sarea ?i pierderea piciorului, peste dou? zile facem opera?ia ?i se va rezolva totul.” Ei chiar credeau asta, el chiar a crezut, doar c? dup? opera?ia care a durat peste patru ore, s-a trezit f?r? jum?tatea de jos a corpului, pierzându-?i ?i piciorul drept, la fel ca stângul ?i amândou? mai r?u ca stângul înainte de opera?ie.
- ?i ca s? aflu toate astea mi-au trebuit ?aizeci de ani, care p?reau c? nu se vor termina niciodat?... ?i acum? Oare cum trec pragurile cu ma?ina asta? Niciodat? nu le-am v?zut ce înalte sunt... dar deocamdat? nu trebuie s? trec niciun prag, r?mân aici, în buc?t?rie... ?i ce naiba fac? Cum dracu voi tr?i de acum? Ce-i asta, s? tr?ie?ti permanent într-o ma?in?... a timpului oprit, ?intuit în secunda în care te-ai îmbarcat?... Cam pu?in whiskey, dar coniacul nu-i început, a?a c?... ar trebui s? fie ghea?? în congelator... a?a mai merge, p?cat c? nu-i decât un pahar! Cred c? m? voi face praf, apoi îmi înghit toate pastilele... ?i gata, începe zborul cosmic, c? ce s? mai faci în lumea asta, cu ma?ina timpului oprit?
Zgomotul scurt al cheii, retragerea din u?a descuiat?, apari?ia minunatei Eveline, înc?rcat? cu bagaje nenum?rate, ru?inarea pentru moment, fiin?a asta nemeritând nicio adiere a respira?iei, dar... cum s? la?i alcoolul în pahar, înghi?i ultima gur?, te scuturi a grea??, apoi întinzi bra?ele cuprinzând femeia.
- Cred c? ?i-e greu! spune femeia, declan?ând o criz? de comunicare, tu ai vrea s? ?tii ce a vrut s? exprime de fapt, compasiune sau dispre?, rezonan?? sau deta?are.
- Nu mi-e greu deloc, doar c? nu-mi g?seam papucii de cas? s? cobor din modulul selenar ?i s? merg la veceu!
- Dac? nu te-a? cunoa?te, a? zice c-ai înnebunit, dar a?a, spun doar c? ?i-ai revenit, e?ti tu în toat? splendoarea. Bei un coniac? c? nu mai ai whiskey.
Privire în piept, lacrimi de început, plâns în hohote, privirile neutre ale Evelinei, ?erve?ele de hârtie rupte din rola de pe mas?, secarea izvorului s?rat, scaun apropiat de c?rucior, mâini împreunate, degete sub b?rbie, acceptarea momentului, zâmbet reciproc, râs amar.
- Iona, eu te-am întrebat serios, bei un coniac?...
Neîncredere, suspiciune, neîn?elegere.
- Eu în locul t?u eram deja în com?, vorbesc serios, te mai întreb o dat?: bei un coniac?
- Eve, nu m? chinui! Dac? ai fi întârziat o or?, m? duceai la morg?, acum, cu tine, nu-mi mai vine! Pune-mi un coniac, poate-mi trece grea?a de via??...
Pahar special cu picior, coniac ?apte stele, arom? ?i gust divine, plesc?it scurt dup? prima înghi?itur?, pl?cere simpl?, a doua gur? cu nesa?, amintiri din alte timpuri, întristare abrupt?.
- Eveline, ce dracu facem noi acum? Ce teatru absurd juc?m? Întâlnirea diavolului motorizat cu îngerul?
- Sunt ani mul?i de când e?ti Iona, te ascunzi în fiecare clip? de Dumnezeu, te lup?i cu el, dar acum ?i se potrive?te cel mai mult. ?tii care-i diferen?a? Din burta balenei scapi prin rug?ciune ?i c?in??, din morg?... direct underground. A?a c?... bea coniacul, mai bea unul, bea pân? mai po?i s?-mi spui schema de administrare a leacurilor, cu ce încep în seara asta, apoi voi suna sirena ?i începem primul exerci?iu de alarmare aerian?, în care trebuie s? înv???m cum s? te dezbrac, cum s? te mut pe scaunul cu gaur? pentru u?urare, cum s?-?i igienizez zona dintre fese, cum s?-?i aduc ra?a aproape, s? nu pi?i patul, cum s? facem exerci?iile de câte ori ne întâlnim, cum s? te iubesc dac? mi se face, ?i dac? ?i se mai scoal?, cum s? plângem sau s? râdem împreun?. M-ai auzit? Împreun?, eu ?i tu, a?a c? las-o mai încet cu morga, nici cu coniacul nu te ambala prea tare, ca s? te pot ajuta am nevoie de tine treaz, hot?rât ?i valid, cel pu?in în jum?tatea superioar?. Trebuie s? ne l?murim unde-i limita dintre cele dou? zone ale corpului t?u, cât de mult m? mai po?i ajuta, în suferin?a ta ?i a mea deopotriv?. Nu mânc?m ceva? Am venit direct de la ?coal? ?i le?in de foame. Preg?tesc ceva repede.
- Dar mai e ceva bun, prin frigider?
- Bine... Iona, dar eu ce-am lucrat în casa asta, de când ai plecat în sta?iune? Sunt destule ?i am mai adus ?i azi.
- Tu ai cules merele ?i strugurii?
- Bineîn?eles, dar nu singur?, mi-am luat ajutoare, Marcel ?i Mioara, am muncit câteva zile, ?i-au luat ?i ei mere, struguri, ro?ii, ardei, vinete, m-au ajutat s? le ducem la ad?post în beci, am stors strugurii, acomodeaz?-te ?i-i invit?m într-o sear? aici, dup? ce se limpeze?te vinul, sfârâie deja de te treze?te noaptea.
- Dar cum de ai auzit tu sfârâitul mustului, noaptea?, râsul lui curat, pentru prima oar?, dup? mult? vreme.
- Doar nu voiai s?-?i pun mur?turile, varza, s?-?i fac pasta de ardei, bulionul, zacusca, la mine la bloc! S? car toate acolo, apoi s? le aduc înapoi în beciul t?u.
- Ce m-a? face f?r? tine?
- Exact ceea ce vei face în perioada cât eu voi fi la munc?. Tu vei fi pensionat de boal?, de fapt cred c? mai bine te-ai pensiona anticipat, ai primi mult mai mult, dar eu vreau s? mai muncesc m?car un an, s?-mi duc la absolvire clasa a XI-a. Am vorbit deja cu un kinetoterapeut specializat în recuper?ri, ?i-am cump?rat, la sugestia lui, un dispozitiv absolut necesar în asigurarea minimei mobilit??i, într-o recuperare lung? ?i dificil? pân? la exasperare.