Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Treptele

de Grig Salvan

Radu urc? anevoie, gâfâind, opintindu-se ?i oprindu-se la fiecare pas, treptele sc?rii interioare din casa lui, pentru a ajunge la camera sa de lucru, dar ?i de relaxare, de lâng? mica bibliotec? de la etaj. Treptele, pe care alt?dat? le urca parc? f?r? nici un efort, s?rind voios chiar ?i peste dou? deodat?, acum i se par îngrozitor de abrupte, mai înalte parc? decât alt?dat?, împiedicându-se deseori în marginea lor de sus. Con?tient de riscul de a se împiedica de dunga sc?rilor ?i de a se accidenta grav, face mereu un efort sporit de a ridica picioarele cât mai sus la fiecare pas, dar tot le mai aga?? din când în când cu vârful piciorului ?i e gata s? cad? în nas. Noroc cu balustrada din fier forjat de care se aga?? cu amândou? mâinile.
Se opre?te, parc? epuizat de efort, la mijlocul urcu?ului ?i-?i aduce aminte de vorbele amicului s?u Remus, cel care l-a ajutat în tinere?e la construc?ia frumoasei sale case cu etaj, o vil? cochet? cu multe înc?peri, cu un living imens ?i un hol spa?ios în care troneaz? sc?rile de beton placat cu marmur? verzuie, str?b?tut? de vini?oare alb?strii.

Erau tineri ?i entuzia?ti, la început de drum în via??, ambii proasp?t c?s?tori?i, ajutându-se reciproc la construc?ia caselor lor, descurcându-se mai mult singuri singuri cu problemele de construc?ii, pentru c? banii erau pu?ini, nevoile de familie mari, iar me?terii scumpi.
?i-aduce aminte de ziua aceea de var? torid? când, pe o z?pu?eal? cumplit?, cu ?iroaie de sudoare curgându-le în ochi, numai în ?lapi ?i pantaloni scur?i, au proiectat împreun? sc?rile interioare din holul mare.
Radu, care mergea, ca de obicei, doar pe m?suri cu cifre rotunde (pentru c? pe celelalte le considera „imperfecte”), stabilise deja c? în?l?imea treptelor trebuie s? fie de fix 20 de centimetri. Un num?r rotund, frumos, zicea el. I se p?reau treptele ideale, nici prea înalte nici prea joase. Remus îns? d?dea din cap, deloc convins c? aceasta ar fi în?l?imea potrivit? a unei trepte.
- Prietene, e suficient? în?l?imea de 17 centimetri pentru o treapt? normal?. S-au f?cut m?sur?tori ergonomice în acest sens, cite?te ?i tu în literatura de specialitate. Hai s? recalcul?m tot parcursul sc?rilor pentru o în?l?ime de 17 centimetri la fiecare treapt?.
Dar Radu o ?inea pe a lui, una ?i bun?, c? num?rul 20 e un num?r echilibrat ?i nu vede motivul pentru care ar schimba aceast? m?sur? fix? ?i elegant? a treptelor.
- Omule, sunt prea înalte! insista, cu un aer serios, chiar grav, amicul s?u.
- Cum s? fie prea înalte? r?spundea Radu cu ?âfn?, zâmbind ironic. Le pot urca f?r? probleme chiar ?i copiii, eu le pot urca u?or chiar ?i în fug?. Am s?-?i fac o demonstra?ie dup? ce le vom turna. Deci, a?a vom r?mâne, facem cofrajul ?i le turn?m chiar azi!
Dar Remus nu era deloc entuziasmat de hot?rârea prietenului s?u.
- Eu zic s? te mai gânde?ti. Acum o s? le urci, într-adev?r, f?r? probleme. Dar gânde?te-te c? o s? îmb?trâne?ti. Acum e?ti tân?r ?i sportiv, dar va veni o vreme când abia î?i vei mai putea ridica picioarele de pe o treapt? pe alta ?i o s? te împiedici de ele.
Remarca aceasta a lui Remus cu „îmb?trânirea”, rostit? cu un aer grav de „om în?elept”, avu darul de a-l face pe Radu s? izbucneasc? într-un hohot de râs, descump?nindu-l pe amicul s?u. Remus se uit? nedumerit la reac?ia prietenului s?u, sim?indu-se oarecum jignit c? e luat în derâdere.
- Eu? Eu s? m? împiedic de cei trei centimetri ai t?i? Oricât a? îmb?trâni, trei centimetri vor r?mâne doar trei centimetri ?i nu vor constitui nicicând o piedic? pentru picioarele mele.
?i continua s? se amuze de cei trei centimetri-problem? ai prietenului s?u, care îns? nu se amuza câtu?i de pu?in, repetând aceea?i prevestire sumbr? legat? de îmb?trânire.
- Las?, c? ai s? vezi tu...
Dar Radu nu contenea cu râsul ?i glumele pe seama îngrijor?rii ridicole a prietenului s?u.

Clipele de atunci, de?i atât de îndep?rtate în timp, le retr?ie?te, parc? dureros de real, acum. Mai face doi pa?i ?i din nou aga?? dunga unei trepte. ?i din nou e gata s? cad?. ?i iar îi r?sun? în minte vocea grav?, plin? de îngrijorare, a prietenului s?u din tinere?e:
- Gânde?te-te c? ai s? îmb?trâne?ti. Ai s? vezi atunci ce înseamn? cei trei centimetri de care vorbim azi.
Nu mai are mult pân? sus, doar trei trepte de urcat. Mai face un pas, încercând s? ridice piciorul cât mai mult. În zadar, îns?. Degetele piciorului drept se frâng dureros de dunga unei trepte ?i cade în genunchi, izbindu-se cu fruntea de dunga treptei de sus. Sângele ?iroie?te abundent din pielea cr?pat? a frun?ii, ochii i se îneac? în propriul sânge, vederea i se întunec? ?i cuprins de panic? tremur? din toate încheieturile.
În clipa aceea intr? pe holul sc?rilor fiul s?u, Dani, care observ? instantaneu groz?via situa?iei. Din câ?iva pa?i, s?rind câte dou? trepte deodat?, ajunge lâng? tat?l s?u ?i încearc? din r?sputeri s?-l ridice în picioare. Radu se ridic?, aproape f?r? ajutorul fiului s?u, de care se sprijin? doar pentru c? nu mai vede bine.
- Ce ai, tat?? Ce s-a-ntâmplat? întreab? fiul, impacientat.
- Nimic grav, stai lini?tit - r?spunde Radu cu vocea tremurând. Doar c? nu am calculat bine treptele...

Grig Salvan (Benedictus) | Scriitori Români

motto: inca nu-i prea tirziu

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro