Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Navigând prin stele

de Stoica Nicolae Ciprian

Am aer de rege, plimbat printre supu?i. Lumea pare la picioarele mele, de când pe umerii mei port chipul ei de femeie. Am aerul fericirii suflând din fa??. Petrec gândurile printre secunde ?i secundele se lungesc, se arcuiesc, îmi îmbr??i?eaz? gândurile ?i le s?rut? s? le dizolve spre infinit. Timpul trece greu, dar greul este sprijinit pe o margine a unui scaun de fericire. Înainte timpul se împletea cu dorul, dar dorul era plin de durere, era un dor care se zb?tea sfâ?iat cu siguran?a unui sfâr?it. A?teptam s? treac? suferin?a. Acum nu este suferin?? care s? treac?, acum este fericire care vine. Timpul î?i unduie?te secundele ?i prelunge?te fericirea a?tept?rii. Nu v?d viitorul, dar gândul este fericit.
Un copil de femeie a pus st?pânire pe sufletul meu, ?i se joac? în gândurile mele, s?rind pe liane, coborând cu para?uta, alunecând cu sania. Ah, cum ador mi?c?rile vocii ei. Privesc fermecat ?i fericit cum fiecare clip? p?r?i din corpul meu întineresc, cum inima mea zburd? cu vise în gur? ?i nu vrea s? le scape. Zâmbesc de fericire, punând inimioare în tot ce îi vorbesc acestei feti?e pline de via??. Stau pe coridorul care duce spre Rai ?i vând bilete spre fericire. Biletele sunt rotunde, ca mici inele pe care le pui pe inelar. În fiecare clip? corpul îmi st? în genunchi ?i îi aduce numai ei inele, desene de inele, flori de inele, gânduri de inele. Toate o vor pe ea în visele mele, s? râd?, s? m? iubesc?, s? m? doreasc?, s? vrea s? fie o pas?re m?iastr? de aur care s? m? urmeze, cu care s? m? laud, pe care s? o înv?? s? zboare lâng? mine spre locul pentru care vând bilete din inele.
Azi am desenat cum doresc visul s? fie, s? m? trezesc cu ea în minte, s? o aud cum gângure?te ap?sat cuvinte translucente ?i cântate în fiecare diminea??,?i, s? ?tiu c?, poate, gândul ei ?ugub?? st? ?i ?ov?ie?te în povestea al?turi de mine, oricât de imposibil ar fi. Dac? o parte din ea vibreaz? pe aripile avionului de vise pe care l-am f?urit, atunci sunt ?anse. Sunt ?anse s? înfloreasc? o mic? floare în sufletul ei rebel, o floare pl?m?dit? din inima mea. Sunt ?anse s? o ating când zbor. Sunt ?anse s? se cuib?reasc? în sufletul meu, cald? ?i moale, torcând aerul în tablouri vii ?i pline de oglinda sentimentelor mele.
Acum doarme, ap?rându-se de vise de noapte, ca de un roi de tân?ari sfor?itori. Zi de zi stau ?i m? gândesc la ea, aruncând cu vise nocturne, aruncând cu semne oculte, sperând în minune. ?i eu, acum, zâmbesc, pentru c? gândul meu o aude vorbind, o aude zâmbind ?i sunt fericit v?zând cum zâmbetele noastre danseaz?, lipite, împreun?.

Stoica Nicolae Ciprian (Invio Nevis) | Scriitori Români

motto: Creeaza imposibilul

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro