proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

...- ce mare lucru s? fii singur de revelion... doar ?tii c? singur?tatea este boala b?trânilor, prietenii lor mor aleator ?i r?mân singuri oameni tineri, m? rog, mai tineri, care aveau prieteni ceva mai b?trâni, de fapt nici m?car asta nu mai conteaz?, au decis c? pot s? r?mân singur dup? ce m-au întrebat, primul revelion de vreo patruzeci de ani încoace când r?mân singur având pe cineva în via?a mea, dar tot timpul am fost mai tân?r ca acum. E o premier? în via?a mea ?i cred c? vor veni ?i altele, dar cât de frumos este s? te plimbi, f?r? telefon, deci f?r? ur?ri de s?n?tate, cu c?ruciorul electric printr-un ora? înghe?at, uscat, f?r? z?pad?, s? ascul?i un ora? cântând precum o cutie muzical?, ?i, la miezul nop?ii, s? bei ?ampanie cu to?i la un loc, te opreai doar lâng? ei când turnau în pahare, dac? nu mai era un pahar pentru tine, primeai sticla, de obicei mai era destul de mult, ?ampania te p?c?le?te, o torni în pahare, le umple instantaneu, dar de fapt nu sunt pline, paharnicul, b?iat sub?ire, nu-?i suporta privirea cer?etoare, devenit? din întâmplare cer?etoare, prima sticl? a?a ai primit-o, treceai pur ?i simplu pe lâng? ei ?i nu erau decât patru, dou? perechi cu patru pahare, paharnicul s-a uitat unde s? scape de sticla în care mai era aproape jum?tate, voia s? ciocneasc? ?i el cu iubita ?i prietenii, s? aib? ambele mâini libere s-o poat? îmbr??i?a, tu ai fost solu?ia, l-ai sc?pat de sticl?, au ciocnit to?i pe rând cu tine, b?ie?ii ?i-au strâns mâna, fetele te-au îmbr??i?at, apoi ai prins drag de to?i, fericirea lor era un tonic bun, erau perechi, multe perechi, oameni ferici?i, incon?tien?i care se bucurau c? a trecut înc? un an din via?a lor, nu se temeau de nimic, erau nemuritori, ce mai conta un an trecut din cei mul?i care veneau, puteai s? le spui multe, dar cum s? le spui ceva în noaptea de Anul Nou, treceai mai departe, de fapt nici nu cer?eai, doar profitai de generozitatea n?scut? din fericirea celor care se bucurau de trecerea timpului, ?i, la un moment dat, ai r?mas singur ?i în pia??, într-o jum?tate de or? s-au retras to?i ca furnicile dintr-un mu?uroi speriate de un bocanc distrug?tor, erau minus ?apte grade, dar nu-?i era frig, ?ampania î?i f?cea treaba, doar c? frigul o-mpingea afar? din organism, casa era departe, cu o sticl? goal? de ?ampanie în care voiai s? urinezi, c?utai un loc ascuns, un gard, ni?te tufe, ai dat cu ochii de un tub gros de petard?-rachet?, care ?i-ar fi u?urat urinarea în condi?ii curate, ai oprit pozi?ionându-te astfel încât s?-l ai lateral dreapta, c?utai o solu?ie s? ajungi la el, ?ampania-?i îneca creativitatea, activând tot mai intens vezica ?i înc?p??ânarea, nu suportai ideea c? ai putea s?-?i strope?ti hainele cu urin?, tubul ar fi perfect, un fel de plosc? de s?rb?toare, î?i lipsesc dou?zeci de centimetri, cam cât e în?l?imea podelei c?ruciorului de la sol, ai în sfâr?it o idee, porne?ti c?ruciorul, te îndep?rtezi de tub, întorci ?i revii pozi?ionându-te aproape de gardul de sârm?, între tub ?i gard, având tubul tot în dreapta, sco?i m?nu?a, te prinzi puternic cu mâna stâng? de gardul vechi, aplecându-te încet pân?-l atingi, echilibrul precar al tubului, al lumii întregi, se destram?, tubul rostogolindu-se sub impulsul degetelor tale, disperarea c?-l pierzi te întinde ?i mai mult, zvâcnirea ta smulge plasa de sârm? prins? cu scoabe ruginite pe stâlpii b?trâni de lemn, senza?ia de pr?bu?ire în gol materializându-se chiar într-o pr?bu?ire, înso?it? de senza?ia de c?ldur? de sub ombilic.
Nu-mi era dor de spital, dar e cald ?i pl?cut, o durere în zona ?alelor m? în?eap? la mi?c?ri, verific ?i localizez suferin?a prin mi?c?ri controlate ale trunchiului, s-ar putea s? fie rinichii, asta-mi mai lipsea, la opt intr? în salon o asistent?, primesc confirmarea diagnosticului, am stat patru ore în frig, pân? m-a g?sit primul cer?etor care se gr?bea c?tre gar? s?-?i ocupe locul de munc?, tremuram cuprins de febr?, i-am spus c? m? dor spatele ?i el a sunat la salvare, a stat cu mine pân? m-au ridicat pe targ?, i-am spus cum se conduce c?ruciorul, promi?ându-i mai mult decât câ?tiga într-o zi de cer?it, doar s?-mi duc? ma?ina la spitalul jude?ean, predând-o celor care primeau ?i bolnavii, la urgen?e. ?i-au amintit de mine câ?iva dintre cei care m-au ajutat, cer?etorul pe care-l miluisem de multe ori, ?oferul salv?rii care m? dusese acas? la externare în urm? cu mul?i ani ?i brancardierul din echipaj. Asistenta mi-a predat borseta cu lucrurile mele, erau toate, doar telefonul st?tea la c?ldura casei, pedepsindu-m? ?i pedepsindu-i ?i pe al?ii. M? sim?eam îngrozitor de singur ?i vinovat, îmi disp?ruse ?i bucuria t?cerii, care ?tiam c? se va termina cel târziu în patru ianuarie când Mioara avea s? vin? la munc?, sec?ia urologie fiind sec?ia în care muncea. A doua zi am avut prima vizit?, cer?etorul care m? g?sise a venit s?-mi dea posibilitatea de a-mi ?ine promisiunea, i-am dat trei sute de lei, el câ?tiga cam dou? sute, dup? spusele lui, de?i cred c? exagera, apoi, în trei ianuarie dup?-amiaz? m-am trezit cu Leti?ia în salon, îngrijorat? din pricina t?cerii mele a f?cut o sesizare la poli?ie, care, dup? câteva ore m-a g?sit în eviden?ele intern?rilor prin serviciul urgen?e din spitalul jude?ean, sec?ia urologie, de ce oare murd?ria faptelor mele, ale noastre, mizeria sufletului meu obosit ?i înfrigurat m? face nefericit, închis ca-ntr-o carapace imposibil de penetrat? Cred c? oboseala m? ?intuie?te în mla?tina disper?rii, tot ce alt?dat? nu conta, acum este determinant, hot?rându-mi alunecarea în triste?ea cea mai oribil?. N-am putut s?-i spun c? sunt disperat, nu i-am spus, dar atitudinea mea a f?cut-o în locul meu, solu?ia exprimat? la plecare fiind evident?: - bine, atunci nu te mai vizitez, te-a?tept acas?. Paradoxal, oricum f?r? vreo explica?ie, prezen?a în salon a Mioarei m-a bucurat, l?sându-m? îns?, la fel de trist, la plecare.
- Nebunule! iar ai alungat-o pe Leti?ia, de ce te por?i a?a cu femeia asta, oricând putem afla c? i-a recidivat boala, ai uitat cum a fost atunci? Degeaba o aju?i, apoi o alungi, data viitoare s-ar putea nici s? nu ?tii de necazurile ei, ai grij?, prea o r?ne?ti!
- Nu-mi po?i face externarea? Cred c-a trecut ce-a fost mai r?u, pot fi tratat ?i acas?, te rog frumos!