Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.
Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap
Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.
Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.
Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.
de Paul Pietraru
- Vorbesc cu colegul, vei pleca, î?i fac eu injec?iile, mai ai una de fapt, în seara asta.
Atât îmbr?carea hainelor, cît mai ales mutarea din pat în c?rucior, au necesitat prezen?a unui brancardier de la ortopedie, care mi-a adus ?i c?ruciorul electric lâng? pat, luându-m? apoi în bra?e ?i instalându-m? în ma?ina c?tre cas?. I-am salutat cu mul?umiri pe to?i pe care i-am g?sit în cabinete, intrând în lift, într-o postur? mult mai bun? decât în urm? cu mai bine de ?ase ani, oarecum independent.
Aflând de la Mioara de externare, Leti?ia m? a?tepta cu bun?t??i aromate ?i vin fiert, cu restric?ia c? nu pot bea decât cel mult dou? c?ni. Povestea aventurii dintre ani, spus? în timpul primei c?ni de vin, a pus-o pe gânduri, medita?ie încheiat? cu angajamentul rostit cu buzele ?i cu ochii ei paralizan?i: - cât mai tr?iesc ?i tu e?ti aici, nu te mai las niciodat? singur, nu e?ti f?cut pentru singur?tate, dup? prima zi e?ti pierdut, vom merge sau vom r?mâne, mereu împreun?.
Când a ap?rut Mioara, se înserase, eram întin?i în patul meu, cu perne mari sub cap, mo??ind la televizor, înainte de orice s-a sp?lat pe mâini în baie ?i mi-a f?cut injec?ia în ?old, întorcându-m? pe-o parte, spunându-mi dup? ce a aruncat resturile serviciului medical:
- Po?i s? mergi la mijloc, s? stau ?i eu cu voi?
- Te urci singur?, sau te ridic cu portalul?
St?team pe spate, cu mâinile pe piept, iar cele dou? femei, a?ezate lateral, î?i odihneau mâinile peste ale mele, privindu-m?, sau privindu-se în t?cere, împ?r?ind mângâieri u?oare palmelor ?i obrajilor mei, fiecare mângâindu-mi obrazul opus, doar s?rut?rile cu atingeri delicate având loc pe obrazul mai apropiat, singurul moment în care buzele lor au trecut dincolo de fiecare obraz fiind cel al s?rutului la fel de delicat dintre buzele lor, moment în care ?i mângâierile s-au transferat încruci?at pe obrajii lor, totul într-o lini?te perfect? ?i un firesc aproape neîn?eles. S?rutul lor a coborât apoi pe buzele mele, la fel de firesc ?i delicat, pasiunea temperat?, dar mai ales bucuria st?pânind atingerile noastre, vraja s-a repetat înc? o dat?, în aceea?i ordine, apoi, smulgându-se pl?cerii, Leti?ia ne-a trezit ?i pe noi invitându-ne la un vin fiert.
Acest scurt moment în trei, de un firesc derutant, chiar a fost o premier?, cel pu?in pentru mine, ca de obicei când mi se dezv?luiau aspecte inedite din comportamentul sexual al fetelor, îmi aminteam toate înv???mintele lor, mai ales ale Mioarei, spuse ?i repetate de câteva ori. O tandre?e str?vezie ne luase în st?pânire, privirile noastre spunând tot ce cuvintele se sfiau s? spun?.
Mai mult decât cele câteva s?ruturi nu s-au mai petrecut între noi trei, nici Mioara nu m-a mai c?utat ca înainte, Leti?ia nemaiplecând în weekenduri, am r?mas fiecare pe cont propriu, ne întâlneam în trei destul de des, mereu la noi în cas?, dar f?r? nicio manifestare sexual?. Luam masa, la început în cas?, apoi, odat? cu venirea prim?verii, afar? în foi?or, din ini?iativa Leti?iei au reînceput îngrijirea trandafirilor, men?inând pe lâng? flori, doar câteva straturi cu plante aromatice, frunze pentru g?tit. Livada ?i via le-a t?iat un meseria? pl?tit, restul, cea mai mare parte, era peluz?. Încet-încet, m? vindecam de suferin?ele mele, mai mult frustr?ri nerezolvate, sentimentele îmi erau tot mai pline de bun?voin?? ?i mai curate, f?r? resentimente sau îndoieli. Mioara ?i Marcel s-au desp?r?it, au f?cut-o în condi?ii mai mult decât civilizate, ultima vizit? a lui Marcel, la noi, s-a petrecut la s?rb?torile de Pa?ti, în aprilie, Mioara fiind plecat? în Moldova, întâlnirea noastr? protocolar? n-a dep??it foarte mult acest caracter, discu?iile ocolind subiectul divor?ului, mergând mai mult c?tre copii, vreme ?i gr?din?. La împlinirea a patru ani de la opera?ie, Leti?ia ?i-a f?cut controlul tot la Cluj, transportul fiind asigurat de Mioara. Totul era bine, Leti?ia mai pusese pe ea un kg, sau dou?, Mioara r?mânea o uscat?. În fiecare sear? când vremea era bun?, înso?it de Leti?ia, f?ceam o plimbare cu ma?ina electric?, traversând calea ferat? pe la barier? ?i întorcându-ne pe partea cealalt?. Ne schimbam în haine lejere, mâncam ceva u?or, apoi ne coco?am în patul meu înalt, cu dou? pungi de semin?e ?i câte-o bere pe noptier?, plus câte un bol pentru coji.
Într-o dup? amiaz? torid? de august, întors de la activit??ile mele filantropice, am salutat-o pe Leti?ia, care studia starea trandafirilor în soarele sfâr?itului de var?, am urm?rit-o un sfert de or?, comentând stadiul unor tufe, u?or trecute, apoi m-am dus în cas?, m-am dezbr?cat complet cu ajutorul portalului, m-am transferat în c?ruciorul pentru baie activându-mi medita?ia care-mi înso?ea, întotdeauna, înmuierea trupului sub jetul de ap? cald?.
- Scuz?-m?, nu ?tiam c? e?ti aici, m? duc sus, iart?-m?!
- Hei! hei! stai, unde pleci, voiai s? te speli, sau s? faci pipi?
- Ce conteaz? ce voiam, scuze ?i ne vedem în foi?or.
- Ai dreptate, nu conteaz?, orice-ai vrea, po?i s? faci.
?i-a sp?lat mâinile, a f?cut pipi, apoi, dup? ce s-a sp?lat din nou ?i s-a ?ters, mi-a spus cu voce u?or modificat?, nenatural?: ridic?-te în cablu, te sp?l eu.
- Chiar nu-i nevoie, Leti?ia, m? sp?l singur, ?tii doar.
- Domnule Iona, ?i când mi-o veni vremea s? m? spele cineva, cui s?-i cer asta, unde am eu credite adunate? La Mioara? Poate, dar tu vei fi mai aproape, a?a c? las?-m? s? te-ajut, ne va fi de folos ?i mie ?i ?ie.
Înghi?it? mai greu, propunerea Leti?iei avea s? redevin? un fapt curent, cum era înainte, aduc?tor de zâmbete ?i armonie. Dup? stabilizarea rela?iei noastre, într-o sear?, aparent întâmpl?tor, dup? du?, ?ters ?i transfer în pat, pe când se preg?tea s?-mi trag? pantalonul pijamalei, s-a r?zgândit, l?sând pijamaua pe un scaun, ?i-a scos halatul urcând în pat, lâng? mine, abia atunci ref?cându-se via?a noastr? pe coordonatele de dinainte de Viena, spre folosul ?i desf?tarea ambelor p?r?i.
- La Cr?ciun vin copiii cu nepo?elul în ?ar?, nu i-am v?zut de trei ani.
- Dar ai vorbit cu ei mereu, sunt bine?
- Tocmai de bine ce sunt n-au mai venit, ?i, în plus, acum doi ani s-a n?scut ?i Marcel, dar în primul rând munca lui Bogdan extrem de bine pl?tit? ?i foarte solicitant?, câ?tig? acum chiar ?i zece mii de euro lunar.
- Mihaela munce?te?
- Exceptând concediul de maternitate, care-i mai scurt decât la noi, a muncit tot timpul, din salariul ei aproape c? tr?iesc, iar dintr-al lui grosul se duce la banc? la creditul pentru cas?. Nu le e r?u, dar... ?tii ce vreau s?-?i spun? Ziceai cândva c? ai un cadou pentru ei, nu ?tiu despre ce-i vorba, dar eu î?i propun s? le dai ni?te bani, dar nu foarte mul?i, spun asta pentru c? a? dori s? cumperi o ma?in? mai joas? ?i mai spa?ioas?, s?-i faci adaptarea pentru conducere manual?, în care s? intri direct din c?rucior, pe care s?-l aduni pachet transportându-l pe bancheta din spate, dac? e?ti singur, sau în portbagaj, dac? e?ti cu mine. Mi-a? dori s? umbl?m prin ?ar? împreun?, destina?ii apropiate în weekenduri, sau mai îndep?rtate în concediu, ce zici?
- Dou?zeci de mii de euro ajung pentru copii?
- Suficient, e cadoul nostru pentru nepo?el. De-ai ?ti cât sunt de fericit? c? e b?ie?el!
- Vai, vai Leti?ia drag?, cum poate fi via?a asta uneori! Mâine merg s? v?d ce ma?ini g?sesc, ai vreo preferin???
- Nem?easc? doar, de care-o fi.
motto:
Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.
Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro