Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

A pus mâna pe inim? ?i a v?zut

de Plesca Adriana Doina



A fost odat? o fat? care credea c? lumina e mereu în alt? parte.


Mai întâi a alergat dup? ea în temple cu t?mâie ?i clopote, apoi în c?r?i groase scrise de oameni cu priviri adânci, apoi în retrageri unde se t?cea s?pt?mâni întregi, apoi în cristale, mantre, pozi?ii ale corpului ?i respira?ii num?rate.
În fiecare loc g?sea o scânteie, o bucurie scurt?, ?i pleca mai departe, cu rucsacul plin de candele noi.


Ani la rând a umblat a?a, cu mâinile pline de lumin?ri aprinse de al?ii.
Le ?inea aproape de piept ca s? nu se sting?, le ap?ra de vânt, le num?ra în fiecare sear? s? fie sigur? c? mai are destul? lumin? pân? diminea??.


Într-o noapte, obosit?, s-a a?ezat pe un deal ?i a vrut s?-?i aprind? iar candela cea mai nou?, cea pe care i-o d?duse ultimul maestru.
A scos-o din rucsac… ?i a observat c? nu mai avea chibrituri.
Niciunul.
Toate luminile ei, mari ?i mici, depindeau de focul pe care îl primea mereu de la altcineva.


Atunci a f?cut ceva ce nu mai f?cuse niciodat?:
a l?sat candela jos ?i ?i-a pus palmele goale pe piept, peste locul unde b?tea inima.
Era întuneric peste tot.
Dar acolo, sub palm?, sim?ea o c?ldur? ciudat?, constant?, care nu cerea chibrit ?i nu se stingea niciodat?.


A stat a?a mult timp.
?i, încet-încet, a în?eles c? nu era întuneric în jurul ei.
Era doar obiceiul de a privi mereu în alt? parte.


Când ?i-a ridicat privirea, dealul, copacii, cerul întreg erau sc?ldate într-o lumin? blând?, lin?, care nu venea de la candelele din rucsac.
Venea din?untrul ei ?i se rev?rsa afar? f?r? s? cear? voie, f?r? ritual, f?r? maestru.


A zâmbit.
A l?sat toate candelele acolo, pe iarb?, ca pe ni?te juc?rii frumoase ale copil?riei.
Apoi s-a ridicat ?i a pornit mai departe, descul??, cu mâinile goale ?i inima plin?.


De atunci merge doar cu lumina pe care o poart? deja în piept.
Uneori mai vede oameni alergând cu rucsacuri grele, c?utând chibrituri.
Le zâmbe?te doar, f?r? s? le spun? nimic.
?tie c? într-o zi vor obosi ?i ei ?i vor pune mâna pe inim?.


Iar în clipa aceea î?i vor aminti c? niciodat? nu au fost în întuneric.
Doar înv??aser? s?-?i ?in? ochii închi?i când priveau spre ei în?i?i.

Plesca Adriana Doina (Cozeta) | Scriitori Români

motto: Tr?ie?te cu entuziasm fiecare clip?

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro