proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Instala?ia din cas? e mai veche decât bunicii mei r?posa?i. Costurile ar fi imense, deci, în loc s? o schimb, prefer s? folosesc lumân?ri. Dup? stingere, în urma lor apare fumul l?ptos ca un voal de mireas?. Atunci resimt mirosul unui priveghi din copil?rie. Lumina revine când vrea ea; la fel ca acel om nehot?rât din via?a noastr?.
Odat? am stat pe întuneric trei zile. Totul era f?cut bâjbâind. Mâncarea ie?ise prea s?rat?, în baie nu m-am putut sp?la f?r? s?-mi imaginez c?, în orice moment, o anomalie din debaraua min?ii va ap?rea, în carne ?i oase, în fa?a mea. Tunetele erau mai ap?s?toare. Fulgerele de un violet deschis ?i verzui intens voiau, parc?, s?-mi intre în sufragerie. Dac? atunci când ?ii lumina aprins? nu sim?i prezen?a casei ca pe o fiin??, când ai doar câteva lumân?ri, întreaga cas? pare un cadavru. Deranjant. Misterios. R?suflând.
U?a dormitorului s-a blocat. Am trântit u?a atât de tare, încât s-a zguduit peretele. Înc? aud cum cad cojile de var pe podea. Sunt atât de s?tul? de aceste mici rutini necesare, încât nu mai am r?bdare s? suport o nou? sear? în bezn?. Trag de clan?? cu toat? puterea. Apoi încerc s-o apas încet, ferm, împingând-o în exterior ?i tr?gând-o u?or spre mine. Alerg doi metri în spate ?i vin spre ea brusc, cu um?rul drept. Simt c? îmi pierd r?bdarea. Alerg iar doi metri cu spatele ?i m? împing rapid în u?? cu tot corpul. Înc? o dat?. De multe ori. Mai tare. Chiar e blocat?. Nici dac? voiam nu se întâmpla a?a. Claustrofobia nu e o problem?, dar când m? gândesc c? am cheia în u?? ?i nu a?tept pe nimeni, s? strig la el c? sunt blocat? aici, m? însp?imânt?. Voi sta lini?tit? pân? g?sesc o solu?ie.
Treptat, ferestrele albe devin fumurii, când lumina ro?iatic? a apusului scade. Cine va veni la ora asta s? îmi deschid? tocmai u?a din dormitor, care se afl? exact la opt metri distan?? de intrarea apartamentului? Nu cunosc vecinii. De ce a? avea încredere în str?ini? Ar trebui s? treac? prin holul buc?t?riei, prin sufragerie ?i în final prin alt hol mai mic, ca s? ajung? la u?a mea. Cheile sunt în u?a de exterior, mobilul e în geant?, în buc?t?rie.
Aici nu am loc s? m? mi?c. De fapt, n-am aer. Îmi pun palma pe piept, s? m? lini?tesc. Inspir adânc. Mâine e vineri, o nou? zi de munc? la Flor?ria Isabel. Aveam de preg?tit un ultim aranjament artizanal pentru un banchet de clasa a opta. Când spun Flor?ria Isabel, îmi vin în minte privirile urâcioase ale colegelor. Ele zic c? par ciudat? pentru c? nu am ce s? le povestesc despre via?a mea. S? le spun c? odat? am vrut s? m? omor? C? nu-mi plac florile? C? n-am suficient curaj s? m? mut într-o chilie la poalele mun?ilor? S? scap de poluare, agita?ie ?i ipocrizia uman?.
Munca fizic?, de zece ore, nu-mi permite s?-mi hr?nesc mintea. Recunosc, uneori am o senza?ie de eliberare când vin acas? cu mintea goal?. Încarc? flori ofilite, descarc? flori proaspete. Taie codi?ele, spinii. În?eap?-te în spini. F? noduri, funde. Repede, c? a?teapt? clien?ii. Scâr?âitul hârtiei decorative care miroase a fabric?. Ap? de flori împu?it?, ap? proasp?t?, rece. ?i ajung acas? cu buzele umflate, roase de plictis. Aici m? simt str?in?, privind singurele tacâmuri de pe chiuvet? ?i disociez, amintindu-mi de copil?rie. Acum a? vrea s? dorm o vreme. Un somn lung. Dac? m? mai primesc sau nu la serviciu dup? o zi în care nu m-am prezentat, nu-mi pas?. Am banii strân?i pentru croaziera în Italia. Singurul vis pe care nu l-am abandonat.
*
A nins mult.
Înc? din vis am auzit scâr?âitul de ghe?u?e ale copiilor care se întorc de la gr?dini??.
Singurul ?ân?ar gras, b?trân, care s-a hr?nit ast?-var? din carnea mea zi de zi, m-a bântuit toat? noaptea. Amuzant. Acum doarme pe tavan într-o de pânz? de p?ianjen. E atât de alb totul, în camer?, pe str?zi, pe acoperi?uri, încât îmi vine s? pun iar capul pe pern?. Dar nu înainte de a trece pe la sertarul cu bucurii.
Aici ?in gust?rile. Am cinci pungi cu alune, zece plicuri de cappuccino, zece pachete de biscui?i cu crem? ?i dou? cutii de bomboane. Le privesc ?i-mi ling în treac?t buzele. Nu m? gândesc la nimic, doar la foame. Ca s? nu-mi pierd pofta de mâncare, iau doar o mân? de alune s?rate. Am trei sticle mari de ap? plat?. Zic c? nu m? îndur s? încep una. În timp ce strâng mult? saliv? în gur?, desfac un plic de cappuccino instant. Îl torn direct în gur?, l?sându-l s? se amestece cu saliva. E extrem de dulce ?i în?ep?tor. Pân? la prânz o s? ies de aici, s? preg?tesc ceva.
Ron??i alune ?i sunt atent? la conversa?iile din strad?. Un copil tu?e?te ?i mama îl înjur? de mor?i. De ce nu ai luat tratamentul, nenorocitule? Eu dau banii degeaba pe medicamente? Mar? acas?, ?i împinge copilul de cap. B?ie?elul tu?e?te ?i plânge. În dep?rtare se aude o plezneal? zdrav?n?. Apoi un urlet devastator ca al unui nou-n?scut.
Îmi presez pleoapele de durere, în timp ce m? sprijin de calorifer. E aisberg. Tocmai am asistat la o mic? parte din perpetuarea mizeriei în lume. Oamenii aduc pe lume copii ca s? scape de singur?tate ?i lipsa de sens. În febra satura?iei generale, ei brusc devin obiecte care pot fi distruse. ?i vuietul spulber? copacii. ?i covrigii se coc în patiserii. ?i via?a trece...
Sictirit?, îmi pun ?osetele ?i m? întind sub p?tura rece. Adorm într-o goliciune care se simte pentru totdeauna.
*
F?r? muzic? simt c? înnebunesc, dar oboseala... Oboseala... ?i trebuie s?-mi fac nevoile. Ar fi demn din partea mea doar s? urinez în sticl?. Alte nevoi pot fi amânate. ?tiam c? am l?sat o sticl? goal? de suc sub pat. Ce nu las? oamenii singuri sub pat? Am g?sit-o. În loc de hârtie, avem tricouri vechi în spatele dulapului. Via?a în subzisten?? moderat? e comic?.
Vecinul a b?gat iar rufe la sp?lat. ?i eu trebuia s? sp?l ast?zi. Mi-e dor de normalitate. M? sperie doar faptul c? nu-mi pas? absolut deloc ce se întâmpl? azi la Flor?ria Isabel. Oare cât înseamn? o sut? de grame de alune? O pung? are cinci sute. Sunt cinci pungi de alune. O sut? de grame pe zi, asta înseamn?... ?i pot mânca pu?in din fiecare pentru câteva zile. Poate citesc pân? apune soarele. Afar? nu mai e a?a luminat, înseamn? c? e cam... ora trei. Aud un radio de ma?in?, dar e prea estompat sunetul ca s? în?eleg ceva.
M? privesc în oglinda asta mic? g?sit? între pat ?i perete; ce chip vine?iu am. Poate de la lipsa de oxigen. O s? deschid geamul. S? sar pe geam, oricum nu încap. M-a? face de râs, poate ar veni cineva s? filmeze. Plasa de ?ân?ari e ca sârma. Z?pada viscole?te pe mine ?i inspir adânc aerul de ghea??, cu ochii închi?i. De fapt, iubesc lini?tea asta. Nu am avut niciodat? a?a de mult? lini?te care s? se plimbe prin mine. Disear? o s? strig la o vecin?, musai dr?gu?? ?i tân?r?. Sper s? treac? pe aici vreuna; poate cunoa?te un l?c?tu? bun. S? strig la un b?rbat nu am încredere din motive evidente. În general, cazurile în care un b?rbat poate face r?u unei femei sunt mai comune decât problemele dintre femei. Voi sta cu ochii lipi?i de fereastr?.
*
– Bun? seara! M? scuza?i...
– Da? Bun? seara, domni?oar?!
– M? pute?i ajuta, v? rog? Am o problem?.
– Sigur, spune femeia, apropiindu-se de geamul meu de la parter. Spune?i. S-a întâmplat ceva?
Probabil mi-a v?zut fa?a schimonosit?. Ce ru?ine. Cine ?tie ce crede femeia despre mine? Se uit? destul de ciudat. Simt c? nu are dispozi?ie s? m? ajute sau s? stea de vorb? cu mine. Poate vine de la serviciu, obosit?, sictirit?. Nu e prea aranjat?, nici nu se gr?be?te s? scoat? cheile din geant?. Înseamn? c? e singur?.
– Voiam s? v? întreb cât e ceasul. E pan? de curent ?i am mobilul închis.
– A... vecina se uit? câteva clipe la mine, apoi se gr?be?te s? scoat? telefonul. E opt jumate...
– V? mul?umesc frumos, sear? bun?! zâmbesc, dând din cap politicos ?i pu?in ridicol. Închid geamul rapid, s? nu fiu martora altor reac?ii.
A? vrea s? fac totul singur?, s? nu m? ?tie vecinii sau al?ii din cartier. Se face vâlv? într-un ora? a?a mic. A? atrage prea mult? aten?ie ?i nu-mi place.
*
Stomacul îmi bolborose?te de dou? nop?i. Menstrua?ia întârzie. Burta s-a umflat exagerat, de?i nu am mâncat decât por?ii foarte mici. Nu cred c? mai pot rezista. Privesc sticla aproape plin? de urin?. Nu am alta pe care s-o folosesc. Încerc s? m? ab?in, suflând ?i r?suflând ca o gravid?. Îmi vine s? plâng ?i senza?ia de c?ldur? a lacrimilor pe obraji m? enerveaz? cumplit. Privesc ambalajele goale din dulapul deschis, perdelele crem. Patul e r?v??it.
M? ridic; amor?eala mu?chilor doare ?i în acela?i timp se simte ca o cârp? cu care po?i ?terge pe jos. Deschid geamul ?i z?pada s-a topit, r?mânând doar un strat de ghea??. Crengile pomilor înc? sunt conturate de un strat de z?pad?. Zilnic aud mai multe vr?biu?e ciripind, de parc? vine prim?vara.
Cred c? trebuie s? încep cu clan?a. Dac? a? avea o piatr? sau ceva greu... Poate a? reu?i s? dobor încuietoarea u?ii, s? ies de aici. Trântesc de clan??, cu disperare, pe rând: dou? scaune mici, un raft de c?r?i, un mini-televizor de juc?rie, o carte groas? de anatomie artistic?. Durerea de stomac e mai ap?s?toare. Tot ce am reu?it s? fac e s? ajut clan?a s? devin? mai mobil?. Dac? va c?dea, poate va fi ?i mai greu s? ies de aici. Cu un pix voi r?zui interiorul dintre marginea yalei ?i materialul u?ii (spre norocul meu, unul foarte prost ?i moale), pân? o pot scoate. În fiecare zi. Ca s? am mult? energie, m?nânc jum?tate de pachet de alune, s? pot sta s? r?zuiesc u?a cu pixul. Prezentul, trecutul apropiat ?i viitorul, acum, sunt doar o imagine care tot revine – un b?rbat cu chipul translucid care îmi zâmbe?te ?i m? îmbr??i?eaz?. Nu îi simt îmbr??i?area, de?i a? vrea. ?tiu c? o face.
Somn. Mâncare. R?zuit. Somn. Timpul se dilat?, alteori devine o secund? în mijlocul c?reia urlu. Atât. Urlu ?i nimeni nu e deranjat de asta. Nimeni nu se întreab? ce Dumnezeu e sunetul ?sta. Am uitat s? aerisesc camera. Sunt prea obosit? ca s? ajung la fereastr?. A? striga din nou la vecin?, dar m-a? face de râs dac? intr?. Miroase îngrozitor aici ?i cred c? s-ar sim?i din sufragerie.
*
Deja au înmugurit cire?ii. Sunt verzi ca ni?te irisuri mici de zân?. Pisica neagr? din fa?a blocului molf?ie câteva fire de iarb?. E înfrico??toare plictiseala asta. Sentiment absolut. Cred c? au trecut dou? s?pt?mâni de când râcâi u?a cu pixurile. R?mân f?r? aer de la atâta plâns; n-am plâns a?a de mult din copil?rie, când nu aveam con?tiin??. M? apuc? ?i râsul. Am reu?it s? ies, în sfâr?it. Am b?t?turi în palme ?i degetele sunt ro?ii, pline de past? de pix. Unele s-au spart. Da, e o experien??. Ce mizerie am f?cut aici, pe podea, pe perete... Trebuie s? ajung neap?rat la baie. E bine c? m-am descurcat singur?.
Suprafe?ele obiectelor sanitare sunt pr?fuite ca dup? o lung? absen??. Parc? am fost într-un voiaj al nebuniei. M? urc în cad? ?i pornesc apa. Începe s? fie c?ldu??. Închid ochii ?i las capul pe spate, s? nu v?d mizeria care se scurge din mine. Fiecare pic?tur? de ap? ?i ?ampon se simte minunat.
Ajung în sufragerie, p??ind ca pe nori. Sunt mai slab? cu câteva kilograme, de?i sunt tot supraponderal?, din p?cate. Nici foame nu îmi e. Îmi simt stomacul mic, uscat, gol ca un buzunar de palton b?trânesc. Caut geanta ?i o deschid. Acolo g?sesc cheile, telefonul. Privesc chipul cadaveric în suprafa?a lucioas? a mobilului. E prim?var?. Început de aprilie. E în mine ceva teribil, dar nu vreau s? o exprim. Copiii care merg la gr?dini?? au geci mai u?oare, au sc?pat de fesuri. Z?pada mieilor. Via?a a continuat cu adev?rat f?r? mine. Aproape c?-mi pare r?u.
Încerc s? v?d mesajele. Cinci apeluri pierdute de la sora mea cu care nu mai vorbesc de când a murit mama. Ne-am r?cit de la sine. Suntem foarte diferite. Oricum, doar cinci apeluri? În dou? luni? Nici m?car nu a venit pe aici. Niciun apel de la munc?. Se puteau descotorosi de mine din clip? în clip?. Practic, într-o zi am disp?rut subit ?i nimeni nu a întrebat unde sunt sau de ce am ales s? fac asta. În afar? de sor-mea. Cine spune c? avem un destin, minte. Sau al meu a fost anulat. Mai v?d ni?te mesaje generice de la str?ini, de întâi ?i opt martie, reclame la pastile…
Uitându-m? mai bine, se pare c?, totu?i, sora mea a încercat s?-mi scrie. Citesc. Crede c? m-am sup?rat pe ea ?i nu mai doresc s? p?str?m leg?tura. Zice c? exist? o lips? total? de respect ?i indiferen?? din partea mea. De azi, sau, m? rog, de când a scris mesajul, mi-a scris c? sunt pe cont propriu ?i s? nu o mai caut. Mi-a amor?it corpul. Nu mai simt nimic. M? ciupesc ?i degeaba. Se face o lun? de când sora mea crede c? o ur?sc ?i am p?r?sit-o. Mi-a scris c? a dezvoltat o boal? cronic? de la stres. Foarte rapid a tras concluziile – ceea ce denot? o nep?sare împ?rt??it?. Dac? nu o victimizare patologic?.
Trebuie s? accept asta pentru un moment ?i s? m? ridic. Am mult? treab? de f?cut, întâi trebuie s? fac casa lun?; o voi suna mai târziu.