proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Nina inten?iona s? mearg? la magazin, s? cumpere alimente. În acea zi nu a fost în stare pentru c?, într-adev?r, muncise ?i casa era foarte curat?. De la a?ternuturi, la covoare ?i pere?i, totul sclipea. Era mult mai atent? la rutin? ?i pre?uia fiecare cear?af proasp?t sp?lat. Î?i usca p?rul cu usc?torul electric, se piept?na ca o p?pu??, se machia. Verifica mai mereu contul de economii online ?i realiza c? poate folosi acei bani în urgen?e. Chiar dac? asta însemna s? amâne pentru o vreme vacan?a mult dorit?.
A comandat paste în seara aceea. Curierul, un tip blond cu ochi alba?tri, o privea lung. A întrebat-o dac? se simte bine. Nina era mirat? ?i pu?in stânjenit?; l-a repezit, urându-i seara bun?. Se sim?ea bine în acea independen?? t?cut?, str?in? de lume. P?rea un ideal perfect, de?i avea momente puternice de alienare în care vedea siluete zâmbitoare în iarb?, în copacii din gr?dina la care se uita zi de zi pe fereastra din dormitor. Pl?nuia s? se odihneasc? ?i în urm?toarea zi s? mearg? la flor?rie, hot?rat? s? le explice tot ce s-a întâmplat. Pentru prima dat?, voia din tot sufletul s? fie sincer? cu ni?te str?ini.
Nu conta dac? ar fi primit-o imediat la munc?, de?i i-ar fi pl?cut. Avea destui bani ca s? tr?iasc? pân? ?i-ar fi g?sit alt? slujb?. Inventa scuze constant, spunându-?i c? poate a?tepta, ba c? nu poate l?sa o carte anume din mân?, ba c? sim?ea nevoia s? î?i aminteasc? în lini?te de p?rin?ii ei ca s? nu îi uite.
Zilele treceau ca o cohort? infinit? de circari. Mai g?se?te un motiv ?i nu iese nici în ziua respectiv? din cas?. Comanda mâncare ieftin? de dou? ori pe zi. Alteori, nu voia nimic zile întregi ?i bea ap? de la chiuvet?. Se trezea, î?i f?cea toaleta, ba chiar se înc?l?a în cas?. Înv??a s? mearg? pe tocuri, lua mesele, când se putea, la ore fixe. A dezvoltat ?i obiceiul nem?esc de a preg?ti ceai ?i pr?jituri la ora patru.
V?zând c? acela?i om îi livreaz? produsele, curierul a devenit martorul izol?rii sale – nu divulga secretele, dar ?tia c? o poate ajuta cu multe: s? cumpere alimente, s? g?teasc? o sup? cald?, s? se ocupe el de lucruri ce ?in de exterior. Ba chiar pl?tea pentru ea de multe ori. Instinctul nu o în?elase; b?nuia c? e un om cumsecade. El îi zâmbea ?i sim?ea mil? – nu î?i dorea nimic în schimb. Credea c? f?când bine, va primi ?i mai mult? binecuvântare divin?. Nina mul?umea de mii de ori ?i el se sup?ra c? îi mul?ume?te.
Odat? l-a întrebat dac? are prieten?. Nici nu ?tia câ?i ani are. Timid, cu o mi?care din cap, a negat. Femeia socializa politicos, îns? el începea s? se gândeasc? la cum ar fi via?a cu Nina. Acea prezen?? feminin? pl?cut? ca un abur roz; era foarte fericit c?, în sfâr?it, o femeie bun? îi aprecia aten?ia ?i grija. Uneori venea cu flori, ciocolat?. Uman? ?i diplomat? din fire, încerca s? îi arate prin gesturi impersonale faptul c? nu dore?te s? fie cump?rat? sau s? simt? c? trebuie s? dea ceva la schimb. I-a explicat dorin?a ei – dac? vrea s? o ajute, s? o fac? în continuare, f?r? a?tept?ri romantice. Dac? nu va putea, ea va în?elege perfect ?i nu se va sup?ra.
De atunci, el a în?eles ?i a continuat s? îi fie al?turi, dar mult mai rece. Într-o sear? chiar i-a spus c? nu poate veni s? îi aduc? materialele de pictat. Nina începea s? în?eleag? c? a?a-zisa lor leg?tur? va lua o form? mai pu?in prietenoas?.
*
E toamn?. Câinii alearg? dup? vârtejuri de frunze galbene. Câteva pisici fl?mânde miaun? la trec?tori. Din vecini vine un miros de pl?cint? cu mere. În nop?ile friguroase, Nina are crampe; se încal?? în fiecare sear? cu dou? perechi de ?osete. Pentru c? voia s? fac? economie la gaze, nu mai pornea c?ldura. Într-o noapte s-a trezit din cauza unui co?mar în care capul îi explodase ca o ro?ie fiart?. Avea temperatur? ?i transpira. Dup? câteva pastile ?i mult? hidratare, se sim?ea mai bine, dar începuse s? tu?easc?. Febra sc?zuse.
L-a sunat pe curier ?i l-a rugat mieros s? vin? la ea când poate, s? îi aduc? paracetamol ?i un spray nazal. B?rbatul începea s? se simt? folosit, dar încerca s? î?i suprime gândurile. Nu o putea refuza pe Nina. De fapt, îi era mil? de ea ca la început. Coada de ?obolan a dragostei se furi?a vag, din nou, în pieptul s?u.
Nina dormea de la o vreme pe canapea, în sufragerie, ascultând teatru radiofonic sau muzic? clasic?. Lumea ei se reducea la art? – pictur?, lectur? ?i halucina?ii. Se privea în oglind?, î?i mângâia trupul ?i î?i m?rturisea c? nu ar putea s? i-l ofere cuiva vreodat?. Allegro assai se auzea foarte des în apartamentul ei; era îndr?gostit? de vioara lui Enescu. Contemplând sunetele, privea ceasul. Zâmbea batjocoritor, ca ?i când spunea „uite, tr?iesc, dar contra voastr?. Contra tuturor dar mai ales a ta, Timpule".
Curierul c?ruia nici m?car nu îi ?tia numele, acel b?rbat cu chipul alb ?i ochi alba?tri, a început s? se îngrijoreze pentru Nina. I-a adus pastile, ceaiuri, frcute. P?rea stranie, zâmbea mai des, dar nu era un zâmbet fericit, s?n?tos. Ar?ta ca o fantom?, cu umerii sl?bu?i ?i îngu?ti, ?i ?oldurile late ?i groase. „Sunt bine", îi spuse ea într-o zi. „Doar c? e prea lini?te aici, câteodat?." ?i dup? ce închidea u?a, î?i l?sa spatele s? alunece pe lemnul rece al u?ii; atunci începea s? plâng? în t?cere.