proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

În panteonul germanic, Loki este, prin excelen??, o divinitate ambigu? care apar?ine categoriei zeilor ?i, totu?i are ?i o cert? înc?rc?tur? demonic?. În sistemul religios germanic, el reprezint? rebeliunea for?elor contrare ordinii cosmice ?i divine. Reprezint?, deci, momentul în care energiile unei libert??i instinctive se revolt? împotriva rigidit??ii legilor. Numele nu are o etimologie sigur?, fiind considerat de unii cercet?tori legat de verbul lukan, „a închide”, zeul provocând „închiderea”, adic? pr?bu?irea lumii; dup? al?ii, ar avea aceea?i r?d?cin? indo-european? cu latinescul lux, reprezentându-l astfel pe zeu cu rolul s?u bivalent de aduc?tor al luminii-foc ?i de distrug?tor. În aceast? ultim? variant?, care reune?te în aceea?i figur? caracteristicile întemeietorului cultural ?i ale în?el?torului (trickster), Loki a fost considerat ca apropiat de diferite figuri mitologice ca Prometeu, Hefaistos, Lug, Lucifer. Conform altor ipoteze, Loki este, în esen?a sa, un zeu al vegeta?iei ?i al for?elor subp?mântene care vegheaz? la reînnoirea naturii, cu un important rol fecundator dar, în acela?i timp, ?i distrug?tor.
În textele nordice, este, în general, protagonist al unor evenimente care apar ca dezonorante dac? sunt apreciate din punctul de vedere al legilor divine. Este numit Ar??gosul ?i este primul tat? al minciunii: „Este o ru?ine vie pentru to?i, atât pentru nuritori cat ?i pentru nemuritori”. Mai are numele de Loptr, este fiul lui Farbauti, „Loviturile primejdiei”, ?i Laufey, „Insula înfrunzit?”. Dac? se face o interpretare bazat?, în special, pe etimologiile acestor nume ?i pe semnifica?ia epitetelor atribuite lui Loki ?i zeilor din ciclul s?u, s-ar p?rea c?, cel pu?in la nivelul textelor scandinave ?i ale saga, ne afl?m în fa?a unor mituri naturaliste. În asemenea context, Loki este focul care ia na?tere în p?dure de la un fulger. Aceast? unterpretare ar explica destul de plauzibil bivalen?a fundamental? a zeului, care are dubla caracteristic? a focului aduc?tor de distrugere, dar ?i de c?ldur? ?i via??.
Loki, aflat în plin? lume divin?, preg?te?te b?t?lia final? în care vor fi distru?i cosmosul ?i zeii. El este tat?l lupului Fenrir, care-l va înghi?i pe Odin în Ragnarok. De fapt, Loki a avut mul?i copii cu tr?s?turi demonice de la so?ii diferite. De la zmeoaica P?mântului Gigan?ilor, numit? Angrbodha, l-a avut pe lupul Fenrir, pe ?arpele cosmic numit Jormungandr ?i pe Hel. Zeul-tat?, când a aflat c? pe p?mântul Gigan?ilor cre?teau asemenea creaturi monstruoase, le-a chemat înaintea sa; a aruncat ?arpele cosmic pe fundul m?rii, unde se afl? ?i ast?zi, încol?cindu-se în jurul lumii; a trimis-o pe Hel în Nifleheim, „Casa Ce?ii”, dându-i în stapânire pe cei ce mor de boal? ?i de b?trâne?e, cu rang de regin? a mor?ii.
Tr?s?tur? demonic? a lui Loki se manifest? ?i prin capacitatea sa de a se transforma încontinuu, a?a cum rezult? din bogata mitologie care se refer? la el. Într-un mit se poveste?te c? zeii îi porunciser? unui gigant s? construiasc? cetatea de la Asgard, promitându-i drept r?splat? pe frezia, cea mai frumoas? dintre zei?e. Când cetatea era pe cale s? fie terminat?, zeilor le-a p?rut r?u de promisiunea f?cut? ?i i-au cerut lui Loki s? g?seasc? o solu?ie pentru a-l împiedica pe constructor s? termine la timp lucrarea. Loki s-a transformat în iap? ?i l-a sedus pe arm?sarul cu care gigantul c?ra materialele. Zeul devine astfel mama lui Sleipnir, calul cu opt picioare c?l?rit apoi de Odin. S-a transformat în ?oim ca s-o r?peasc? pe zei?a Idunn de la un alt gigant, în musc? pentru a fura colierul zei?ei Freyia, în vr?jitoare pentru a-l împiedica pe Balder s? se întoarc? în infern. Ca Trickster ?i aduc?tor de distrugere, Loki provoac? moartea tân?rului zeu Balder care are, probabil leg?tur? cu divinit??ile ce reprezint? în Orient învierea. În versiunea dat? de Snorri mor?ii lui Balder, când zeul are în vis premoni?ia propriei sale mor?i, mama sa Grigg, le cere tuturor celorlal?i zei s? jure c? nu-l vor ucide, dar uit? s?-i cear? ?i vâscului acest jur?mânt. Loki, consilier funest, care aduce moartea prin viclenia sa, cunoa?te acest detaliu, ?i, când to?i zeii dau lovituri inutile invulnerabilului Balder, îl convinge pe prin?ul Hodhr, orb, s? trag? cu o r?muric? de vâsc în erou. Vâscul se transform? în s?geat? ?i-l ucide pe Balder.
În religia germanic?, mitul lui Loki trebuie inclus într-o tensiune dualist? ?i opozitorie între bine ?i r?u, c?ldur? ?i ghea??, care apare înc? din miturile crea?iei. Sunt localizate diferite regiuni ale râului cosmic ?i natural. Afl?m din Edda lui Snorri c?, la origine, înainteca lumile s? fi fost create între Nifleheim, „Cetatea ghe?ii” la nord ?i Muspellheimr, „Casa Distrug?torilor Lumii” la sud, se afla o regiune abisal? numit? Ginnungagap. Dintr-un izvor aflat în Nifleheim au luat na?tere cursuri de ap? numite Elivagar, „valuri de ghea??” care, ducând cu ele ger ?i spume otravitoare, au acoperit jum?tatea de nord a abisului (Nifleheim) cu o p?tur? de ghea??. Aceste dou? regiuni din jurul abisului primordial, la nord ?i la sud, reprezint? o opozi?ie între ghea?? ?i c?ldura puternic?, pentru c?, într-adev?r, Nifleheim este împ?r??ia înghe?at? a mor?ilor, iar Muspellheimr este împ?r??ia gigantului focului. Nordul este întinderea imens? a îngramadirilor de ghea?? imobil?, iar spre sud ?â?nesc scântei dintr-o mare de fl?c?ri în continu? mi?care. Spa?iul din mijloc pe care Adrian din Bremen îl nume?te „immane baratrum abyssi”, este Ginnungagap, cuvânt care ar putea însemna „pr?pastie c?scat?”, „mare deschidere de pr?p?stii”, poate în leg?tur? ?i cu r?d?cina ginn, „magie”. Abisul ar fi, astfel, populat cu for?e magice ?i demonice pe care zeii nu reu?esc s?-l controleze. Chiar în acest abis se na?te, în mitul originar, primul om macroantropic sau cosmic, Ymir, caracterizat ?i el în prima sa reprezentare, ca o entitate malefic?, chiar dac? ulterior se profileaz? ca un corp gigantic din care iau na?tere toate realit??ile.
Pe aceste baze se dezvolt? o cosmologie mitic? permanent caracterizat? de con?tiin?a faptului c? lumea, creat? din gigantul primordial, condus? prin legi de c?tre zei, r?mâne într-un permanent pericol de pr?bu?ire, deoarece în ciuda eforturilor zeilor ?i ale oamenilor de a o ap?ra, nenum?rate sunt for?ele demonice care se r?scoal? pentru a distruge. Istoria lumii se încheie, apoi, printr-o distrugere final?, dup? care vor exista noi ceruri ?i noi p?mânturi.
Nifleheim este l?ca?ul mor?ior ?i al fantomelor ?i ele vor r?mâne acolo în condi?ii triste pân? la sfâr?itul escatologic. Accesul în Nifleheim se se face printr-o pe?ter? întunecoas? aflat? între pr?p?stii ?i ap?rat? de câinele infernal Garmr, cu blana n?cl?it? de sângele r?posa?ilor care au încercat s? fug? ?i pe care el i-a sfâ?iat. La grani?a ?inutului Hel este râul Gjoll, „Url?torul”, peste care se trece pe un pod de aur, iar dincolo de acesta sunt Poarta Hel ?i, în spatele ei Regina Mor?ilor. Din regiunea infernal? mai face parte ?i Nastrond, „T?râmul Mor?ilor”, un loc de pedeaps?, departe de soare, cu por?ile orientate spre nord, cu casele acoperite de ?erpi, unde sunt pedepsi?i vinova?ii de adulter ?i sperjur, ca ?i asasinii, cu to?ii trebuind sa treac? mai întâi prin râul Slidhr, „Groaznicul”, care are în loc de valuri, cu?ite ?i s?bii ascu?ite. Regina Iadului este Hel, fiica lui Loki. Palatul s?u poart? numele de „Frig de lapovi??” ?i are ca sclave Senilitatea ?i Imbecilitatea, farfuria sa este Foamea, tacâmurile sunt Zgârcenia, a?ternutul Infirmitatea, perdelele sunt Umbra Dureroas?. Carna?ia ei este jum?tate livid? ?i jum?tate încruntat? ?i resping?toare.
Un alt rezervor de puteri distructive ?i demonice este Ţara Gigan?ilor. În textul lui Snorri, zeii le-au acordat Gigan?ilor dreptul de a st?pâni o por?iune din ??rmul Oceanului care înconjoar? p?mântul rotund. Ţara Gigan?ilor este ca o proiec?ie macroscopic? a Peninsulei scandinave ?i are p?duri nesfâr?ite, râuri largi, pe?teri înfrico??toare, mun?i imen?i. Gigan?ii care locuiesc aici, numi?i Jotunn, poate de la o r?d?cin? indo-european? însemnând „a mânca” (engl. to eat), sunt balauri mânc?tori de oameni ?i se presupune c? ar fi transpunerea mitic? a unei popula?ii de canibali cu care nordicii au luptat cândva. Provoac? cele mai mari dezastre din antur?, c?derea stâncilor, cutremurele, erup?ia vulcanilor, înghe?area râurilor, pr?bu?irea ghe?arilor. Lumea Gigan?ilor mai apare ?i sub numele de Utgard, „Ţarcul Exterior”, ?i, prin urmare, este chiar lumea demonilor care tr?iesc împreun? cu Gigan?ii. În mitologia popular?, îns?, spiritele subtile, geniile, spectrele, fiin?ele demonice sunt prezente în toate sferele realit??ii ?i nu au un l?ca? comun. Printre demoni trebuie aminti?i Draug sau Draugr, spirit fantomatic sau umbr? a cadavrului care, reîntors pe p?mânt, îi persecut? pe cei vii, mai ales în nop?ile viforoase de iarn?, când este de a?teptat „întoarcerea mor?ilor”; demonii recoltelor ?i, în special, ai grâului, care se pot ar?ta sub form? uman? cât ?i anima?? de urs, ?ap, bufni??, coco?, arm?sar, câine, pisic?, lup, capr?, etc.; demonul apelor Nix sau Neck, cu înf??i?are uman? sau semiuman? care locuie?te prin mla?tini ?i b?l?i; Walchiriile care preg?tesc ca pe o ?es?tur? r?zboaiele, f?cându-le s? se desf??oare pe o urzeal? întins? pe l?nci (urzeala este format? din intestine umane ?i din ?es?tur? picur? sângele).
R?ul cosmic, care face din toate reprezent?rile complexei mitologii germanicce, se va dezl?n?ui în momentul final cu toat? violen?a sa primordial? ?i va duce la Crepuscului Zeilor, adic? sf?r?itul timpului ?i al spa?iului istoriei ?i epocii noastre. În mitologie, Ragnarok, în islandez?, este legat direct de temele prezen?ei r?ului în lumea divin? ?i ale victoriei temporare a zeilor asupra acestuia. Moartea lui Balder este, îns?, evenimentul care precipit? ?i influen?eaz? ulterior toat? istoria cosmic? divin? ?i uman?. Dup? ce tân?rul zeu a fost ucis prin viclenie de c?tre Loki, Hermodhr, „Cel Iute”, fiul lui Odin, primi îns?rcinarea de a coborâ în Infernuri ?i s? recupereze inima lui Balder, pentru ca în felul acesta corpul s? reînvie. Dup? ce a trecut prin mai multe încerc?ri ?i a dep??it multe greut??i, Hermodhr ob?ine de la Hel, regina infernurilor, promisiunea c? sufletul lui Balder va fi l?sat s? se întoarc? pe p?mânt dac? toate creaturile î?i vor fi dovedit prin plâns dragostea pentru el. Zeii trimiseser? atunci soli în toate col?urile lumii, pentru ca întreg universul s? participe la marea durere pricinuit? de moartea zeului. Doar b?trâna vr?jitoare Thokk refuz? s? plâng?, declarând c? nu-l iubise niciodat? pe Balder. Zeii în?eleseser? atunci c? maleficul Loki o influen?ase. Fur? cuprin?i de o furie oarb? împotriva lui Loki care se refugie pe un munte, ad?postindu-se într-o cas? cu patru u?i, îndreptate fiecare c?tre unul din punctele cardinale, astfel încât se putea feri de un atac prin surprindere. Pe timpul zilei, zeul se transforma în somon. Toate încerc?rile de a-l captura pe zeul-somon au dat gre?, pân? când Thor reu?i s?-l apuce de coad? ?i Loki, neputând s? mai scape, fu închis pentru totdeauna într-o pe?ter?. Zeii i-au închis, apoi, ?i pe fiii lui Loki, Vali ?i Nari, l-au transformat pe Vali în lup ?i acesta l-a mâncat pe Nari, propriul s?u frate. Cu intestinele fiului s?u mort, zeii l-au legat pe Loki de trei stânci mari ?i l-au ?intuit cu fier. Skadhi, fiica gigantului Thjazzi, a prins un ?arpe veninos ?i l-a legat deasupra capului lui Loki, astfel încât veninul s? i se scurg? acestuia pe fa??. Sigyn, so?ia lui Loki, r?,ase pentru totdeauna al?turi de zeul înc?tu?at punând lâng? capul lui un mic vas în care s? se scurg? veninul. Când, îns?, a trebuit s? se îndep?rteze o clip? pentru a goli vasul, fa?a zeului s-a acoperit cu balele ?arpelui. Loki a început atunci s? se zbat? de durere ?i mi?c?rile lui dezordonate au provocat cutremurele. Zeul va r?mâne înl?n?uit pân? va veni Crepuscului zeilor. Aceasta este varianta mitologic? a escatologiei cosmice germane, a?a cum reiese din textul lui Snorri.
Acela?i Snorri prezint? semnele care preced sfâr?itul lumii. Momentul sfâr?itului va fi precedat de Iarna Monstruoas?, format? din trei ierni cu un gr extraordinar, neîntrerupte de var?. Unul dintre Lupi va înghi?i soarele, iar cel?lalt va îngh?i luna. Asterele î?i vor p?r?si orbita lor obi?nuit?. Pe p?mânt vor urma incndii ?i dispari?ia p?durilor, iar laturile muntoase se vor sf?râma ?i se vor pr?bu?i. Atunci lupul Fenrir î?i va rupe lan?urile care-l ?in prizonier ?i o mare cantitate de ap? va acoperi lumea. Din ap? va ie?i ?arpele lumii. Corabia infernal? Naglfar, construit? din unghiile mor?ilor, va pluti pe deasupra apelor. Lupul Fenrir, cu f?lcile c?scate – una atingând p?mântul, iar cealalt? cerul – va r?spândi peste tot groaza. Cerurile se vor prabu?i, l?sându-i s? ias?, liberi ?i mânio?i pe fii lui Muspell, iar în fruntea lor va sta Surtr. O?tile de foc ale lui Muspell vor înainta pân? la câmpia lui Vigridhr întâlnindu-se aici cu lupul Fenrir ?i cu ?arpele cosmic. Li se va al?tura Loki, acum liber, împreun? cu fiii infernului (Hel), urma?ii s?i, ?i Hrymr, c?petenia Gigan?ilor Gerului. Atunci sunt chema?i zeii pentru a da b?t?lia împotriva demonilor. Odin îl înfrunt? pe lupul Fenrir, în timp ce Thor se lupt? cu ?arpele cosmic. Frey este ucis de Surtr, iar câinele infernal Garmr îl provoac? la lupt? pe zeul Tyr, ucigându-se unul pe altul. Thor însu?i dup? ce ucide ?arpele cosmic, se clatin? în timp ce face nou? pa?i ?i cade mort la p?mânt. Lupul Fenrir îl înghite pe Odin, dar Vidharr se repede ?i, punând piciorul pe falca de jos a monstrului, i-o ridic? pe cea de sus, omorându-l.
Dezastrul cosmic este punctul final al unui ciclu de decaden?? dominat de imgini infernale. El încheie o epoc?, dar nu tot timpul uman ?i divin, pentru c?, dup? Ragnarok, lumea divin? se va muta în locuri splendide ?i acolo vor tr?i genera?iile de Oameni Buni.