proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Pentru Dorotheea Augustin nici o zi nu era banal însorit? ci “binecuvântat? de Apollo”, nici o rochie prozaic frumoas? ci “urzit? în ?es?toriile olimpiene”, iar vreun pahar de vin pe care ?i-l îng?duia la câte o serat? cultural? nu putea proveni decât “de la masa lui Zeus”. Apari?iile ei umpleau de metafore nu doar evenimentele mondene ci ?i presa cultural?, care drept mul?umire o proclamase în mai multe rânduri “un far c?l?uzitor al tinerei genera?ii de scriitori”, în acela?i timp r?mânând “o voce unic? a literaturii contemporane”. Nu e de mirare c?, în timp, cei ce o cuno?teau pe distinsa poet? se împ?r?ir? în dou? tabere exclusiviste. Pe de o parte erau cei ce contemplau posibilitatea existen?ei unei rela?ii privilegiate între doamna cu voaluri ?i p?l?rii de o provenien?? incert? ?i o lume supranatural? ale c?rei nostalgii difuze o înso?eau la tot pasul. Pe de cealalt? parte îns?, existau ?i câ?iva, ce e drept, nu prea mul?i ?i nici prea importan?i, care sus?ineau în intimitate c? distinsei poete îi lipsea cel pu?in o doag?.
Cum nu trecea nici o lun? în care revistele literare s? nu g?zduiasc? cel pu?in câte o dezbatere stringent? asupra c?ilor pe care o apucase cultura (local?, na?ional? sau european?), iar comentariul ei avizat era din ce în ce mai c?utat, renumele s?u critic în continu? expansiune declan?? o adev?rat? avers? de invita?ii în diverse târguri de pe întinsul patriei, oriunde vreun cenaclu literar, vreun cerc cultural local influent în presa local? hot?râse c? a sosit momentul s? lanseze întrebarea cu privire la starea literaturii. Astfel, pe parcursul a aproape doi ani de zile (?i ce ani frumo?i!) doamna Augustin se familiariz? pe rând cu farmecele pr?fuite ale capitalelor de jude? (mai mult de jum?tate dintre ele o invitaser? în acest timp), r?spunzând în pagini ce invitau la medita?ie unor întreb?ri generice ca „Încotro, poezia gorjean??”, dar ?i unora formulate oarecum tenden?ios ca „Ne mai putem mândri azi cu prozatorii prahoveni?”, sau directe ?i t?ioase: „Contribuie scriitorul vrâncean contemporan la prop??irea spiritului na?ional?”. Niciodat? îns? distinsa poet? nu s-a l?sat prins? în capcanele radicalismului sau a sentin?elor categorice pe care câte al?i poe?i, atin?i de vanitatea literar?, le mai împ?r?eau la câte o audi?ie de poezie, ?tergându-?i astfel cu mâna lor nechibzuit? numele de pe urm?toarele invita?ii ce aveau s? fie trimise cu ocazia viitorului eveniment cultural local. Lu?rile sale de cuvânt erau întotdeauna citite rar ?i îmbujorat. O voce sub?ire ?i slab?, invocând ceva din fragilitatea ?i candoarea unei ?col?ri?e, conducea ini?ial auditoriul printr-un discurs impregnat de un lirism autentic, ce demonstra implicarea total? în problema supus? dezbaterii. Apoi, în momentele în care considera de datoria ei s? atrag? aten?ia asupra unor aspecte mai pu?in fericite, vocea ei cobora lin, atingând un ton de îngrijorare afectuoas?, ca al unei mame explicând în ?oapt? copilului ei bolnav ce primejdii îl pasc dac? nu î?i ascult? p?rin?ii. ?i pe drept cuvânt, întâlnirile ei cu oamenii pe umerii c?rora ap?sa greutatea culturii jude?ene l?sau aceast? impresie: o veghe matern? plin? de înv???minte ?i o dragoste luminoas? ?i plin? de speran?? o împiedicau pe doamna Augustin s? se dezlipeasc? de la c?p?tâiul tendin?elor actuale manifeste în poezia gorjean?, proza prahovean?, sau operele tinerilor scriitori vrânceni, dup? caz.
C?zu?i în dizgra?ia organiza?iilor de provincie, poe?ii na?ionali care, dup? cum am l?sat s? se în?eleag?, aprinseser? câte o lumânare literaturii locale cu asemenea ocazii prin exprimarea unor îndoieli cu privire la calitatea scriiturii (de obicei provoca?i de lecturile publice interminabile din opera vreunei consoarte de primar) î?i reconsiderar? rapid pozi?iile prin câteva ode menite s? îndrepte lucrurile. Dar nu se oprir? aici: întâi mai timid, apoi cu mai mult curaj, câ?iva dintre ei afirmau lucruri r?uvoitoare, cu subîn?elesuri contagioase, în fraze ambigue care , interpretate în cheia în care fuseser? de altfel spuse, a invidiei literare ce deseori tulbur? sufletele cele mai delicate ale poe?ilor, p?reau s? pun? la îndoial? îns??i competen?a doamnei Augustin în ceea ce prive?te literatura.
Întâmpinar? îns? o rezisten?? dârz?, nea?teptat? din partea neînsemna?ilor autori provinciali. Cei care alt?dat? se îmbulzeau ca elevii din ?colile primare s? primeasc? autografe sau s? cear? umil sfaturi legate de tehnica scrisului, p?reau acum c? aboliser? orice ierarhie literar? ?i deciseser? s? îi trateze ca pe ni?te egali. O autentic? revolu?ie t?cut? avusese loc, iar presa nici m?car nu prinsese de veste. Ceea ce era bizar era c? abdicarea brusc? de la formele de venera?ie tradi?ional? fa?? de scriitorii consacra?i nu se produsese pe baza supraevalu?rii propriilor crea?ii, cum au fost tenta?i ini?ial s? cread? mae?trii vremii. Câteva r?spunsuri oficiale ?i câteva discu?ii telefonice interurbane atestau faptul c? de-abia acum amatorii într-ale prozei prahovene sau preatimizii romancieri vrânceni p?reau s? con?tientizeze diferen?ele calitative enorme ce îi separau de talentele literare autentice. Dac? în privin?a distan?ei care îi desp?r?ea de faima literar? nu î?i mai f?ceau vreo iluzie, fiind deodat? capabili s? recunoasc? cu precizie gradul propriu de inferioritate, în privin?a atitudinii pe care o aveau în fa?a artei scrisului lucrurile se schimbaser? profund ?i ireversibil, c?ci în articularea sacadat? a discursurilor pline de c?ldur? ale doamnei Augustin, lipsurile lor dobândiser? valen?e ceremoniale, de sacrificiu ritualic. În?elegându-?i mediocritatea nativ? ?i luând asupra lor p?catul ?i vina ilizibilit??ilor de tot felul cu care umpluser? libr?riile locale, suferiser? o transformare ontologic? esen?ial?: nu mai erau administratori ai crea?iei (sau chiar creatori originali, de sine st?t?tori, dup? cum unii, în febra vân?torii de glorie literar? se am?giser?), erau o parte a literaturii lumii, iar scrierile lor oglindeau opera umanit??ii atât în p?r?ile lor cursive, cât ?i în smârcurile lipsei de sens ce se mai g?seau tip?rite prin bibliotecile jude?ene. Aceast? oper? colectiv?, dar în acela?i timp transcendent? autorilor ei, anun?at? în frazele profetice ale doamnei cu cu p?l?rii ciudate ?i voce pi?ig?iat? ca „opera omnia” dep??ea ca importan?? orice se scrisese pân? atunci ?i putea fi descifrat? în modul cel mai la îndemân? cu putin??, în crea?iile proprii. Pentru ei nu va mai conta de acum înainte decât ceea ce au scris, c?ci în propria oper? ei vor putea reg?si întregul spirit al omenirii în forma logic? necesar? a celei mai bune literaturi posibile. Scrierile lor aveau îns? s? stea la baza unui întreg ciclu al vie?ii ?i al crea?iei, ca o carte sfânt? a genealogiei proprii, c?ci copiii acestor poe?i ?i prozatori revolu?ionari aveau s? venereze spiritele înainta?ilor ce s?l??luiau în c?r?ile c?rora le închinau ritualic, volume exegetice. Nu e de mirare c?, ajungând în cele din urm? la urechile presei din capital? fragmente din aceste idei, ce constituiau un adev?rat manifest al unei noi ?i radicale ideologii literare, cei ce auziser? chemarea eliber?rii în discursurile doamnei Augustin primir? apelativele de poe?i animi?ti, totemici, sau augustinieni, dup? numele de domni?oar? al zeului-totem. Sacralitatea distinsei poete fu proclamat? ?i adoptat? prin vot unanim aproape simultan la Tg. Jiu, Ploie?ti ?i Foc?ani. În consecin??, în cele trei centre culturale ce se convertiser? la noul crez literar, spiritul doamnei Augustin fu invocat repetat pe durata unei s?pt?mâni întregi, timp în care aceasta lipsise de la domiciliu, iar port?reasa r?spundea automat la telefon cu acela?i text ?ablon: ”Doamna Augustin a p?r?sit localitatea de re?edin??”
?i adev?rul era c? poate singura persoan? cu preten?ii culturale care nu aflase nimic despre vâlva creat? în cele trei bastioane ale noii poezii, era chiar poeta ce stârnise toat? agita?ia din ultimele zile. Ceea ce nimeni nu putea b?nui era c?, în ciuda tuturor celor ce nu încetau s?-i reaminteasc? importan?a capital? a muncii ei prometeice de a?ezare a or??elelor pr?fuite pe vasta hart? a culturii europene, în ciuda faptului c? reprezenta un model, o inspira?ie pentru o întreag? nou? genera?ie de poe?i ?i prozatori, c? textul ei „Transcenden?? ?i transcendentalism în poezia gorjean? contemporan?” fusese introdus în programa ?colar? a unei universit??i din provincie, Dorotheea nu putea sc?pa, în nop?ile de singur?tate de un soi de panic?, de sentimentul c? din via?a ei lipsea ceva esen?ial. O carte. O carte de poezie, pe care s? o d?ruiasc? admiratorilor s?i, pe care s? o semneze în fiecare zi cu caligrafia ei îngrijit?, pe care s? o admire, alb? ?i pre?ioas?, în vitrinele libr?riei din centru ?i în mâinile tinerilor studen?i a?eza?i pe b?ncile din parc, într-una din zilele apolinice ale verii. Pe prima pagin? avea s? se afle o scurt? dedica?ie închinat? tat?lui s?u, om de ?tiin?? ?i universitar cu oarecare renume local, care de altfel nu schimbase niciodat? mai mult de dou? fraze cu ea, considerând c? educa?ia singurului s?u mo?tenitor era o afacere delicat? ?i nepotrivit? preocup?rilor unui cercet?tor singuratic ?i c? era mai bine s? o lase în seama comunit??ii. ?i totul fusese în regul?, deoarece vecinii, care aveau dou? feti?e cam de vârsta micu?ei Dora ?i care asigurau de altfel ?i menajul savantului de la moartea so?iei acestuia contra unei sume lunare, nu d?duser? vreodat? de în?eles c? i-ar fi deranjat includerea unei guri în plus de hr?nit în aranjament. (În parantez? fie spus, între lipsa unei rela?ii cu p?rin?ii de sânge ?i importan?a aspectului dinastic al noii literaturi, s-ar putea face câteva specula?ii, nu neap?rat lipsite de temei). Dedica?ia avea s? reproduc? scrisul ei de mân?, la care ?inea în mod deosebit deoarece simboliza în modul cel mai expresiv cu putin?? tributul de carne, sânge ?i sudoare prometeic? pe care autorul îl pl?te?te pentru na?terea unei c?r?i. În dou? rânduri concentrase o imagine poetic? a prezen?ei taciturne din casa mohorât? aflat? în fa?a celei în care crescuse: „ Tat?lui meu, c?ruia zeii i-au h?r?zit p?strarea tainelor lumii”.