proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Vise


Intr? pe u?a biroului, deschise monitorul ?i se a?ez? pe scaun. Înainte de orice altceva arunc? o privire pe serviciul de mesagerie electronic?, era exact ora la care intra de obicei în legatur? cu prietenul "canadian". Un amestec de admira?ie ?i fascina?ie, de fric? ?i poate ?i de pu?in? invidie îi domina gândurile de fiecare dat? când conversau la distant?. El era înc? în ?ar?, iar prietenul era plecat deja de câ?iva ani in "aproape America" - vecinul de la nord al st?pânilor lumii. Nu conta a?a de mult ce ?ara era de fapt, ce conta cu adevarat erau gândurile lui de aventur?, o aventur? de o via?a. Toate filmele acelea v?zute în copil?rie ?i adolescen?? despre America de nord c?patau acum, prin discu?iile astea la distan?? cu cineva care locuia acolo, o alt? dimensiune iar visele de copil p?reau c? pot prinde pentru prima dat? via??. Conversa ?i parc? tr?ia ?i el un pic acolo pe t?ramurile f?gaduin?ei, absorbea cu putere nemaipomenit? fiecare cuvânt ?i fiecare buc??ic? de informa?ie. Nu avea importan?? subiectul de discu?ie, de o întâmplare la magazin, sau poate despre ceva de pe strad? sau de la birou, nu conta, toate astea îi alimentau imagina?ia ?i asta era singurul lucru care conta cu adev?rat. Ni se repet? de atât de multe ori, copii fiind, c? mintea omului nu are limite în imagina?ie ?i culmea cât de adev?rat poate fi, doar s? vrei s? îi dai frâu liber ?i ea te poart? oriunde visezi. Câteodat? se intampl? poate s? nu mai po?i face asta de unul singur, e?ti prea obosit sau ai pierdut speran?a ?i atunci numai ceva sau cineva ?i-o mai poate elibera. Tudor, prietenul "canadian" a f?cut-o pentru el, l-a scos din amor?irea de fiecare zi ?i i-a l?sat visele s? zboare din nou. Avea poate s? îi fie recunosc?tor pentru toat? via?a sau poate nu, probabil numai timpul care avea s? vina ?tia cu adev?rat.

Gândurile îi zburar? apoi cu ani în urm? când în armat? fiind în decembrie '89 era împreun? cu prietenul "canadian" în gard? undeva într-un ora? din Moldova "ap?rand" un combinat chimic de "terori?ti" ?i având doar baioneta la brâu,... acum zâmbea când î?i aducea aminte dar atunci tr?ise cu intensitate maxim? fiecare secund?. Vorbeau despre cum va fi peste ani în ?ara lor, cum va fi via?a lor, doar în ca?iva ani gandeau ei atunci, vorbeau despre planurile lor de tineri b?rba?i, aproape adolescen?i de fapt înc?, dar pe umerii c?rora se afla atunci toat? ?ara. Cel putin a?a sim?eau ei in clipele acelea ?i asta le d?dea putere dar ?i speran?? nebun? despre toate lucrurile bune ce vor veni pentru ei ?i to?i ceilal?i al?turi de ei. Anii trecuser? atât de repede ?i atât de pu?in din tot ce visaser? se împlinise, atât de pu?in încât era dureros s? se mai gândeasc? la asta. Tudor poate intuise toate astea ceva mai devreme ?i poate de asta era deja plecat departe, obosit s? mai a?tepte sau s? mai lupte pentru visele lui în ?ara asta,... ?ar? la care cu siguran?? ?inea dar care parc? îi tr?dase planurile de odinioar?. Copil sau tân?r adolescent fiind nu se gândise în mod con?tient la toate lucrurile astea dar pe m?sura ce anii trecuser?, la gândul c? are de fapt o singur? via?a ?i c? ea merit? s? fie trait? a?a cum ?i-a imaginat din totdeauna, el era acum tot mai înclinat s? fac? tot ce era omene?te posibil încât tot ce visase s? se poata îndeplini.

Î?i aminti apoi de petrecerea de r?mas bun pe care Tudor o d?duse înainte de a pleca din ?ar?, se întâmplase parc? de Cr?ciun sau de Anul Nou cu câ?iva ani în urm?,... de peripe?iile pe care le p??ise cu ma?ina împotmolit? în z?pada ce c?zuse din plin mai toat? ziua aceea, cum Monica trebui s? se dea jos ?i s? împing? din greu, cum au ajuns acas? la parin?ii lui Tudor, unde se ?inea petrecerea, uzi ?i r?suflând din greu. Î?i aminti apoi ?i de ochii umezi de lacrimi proaspete ale mamei ?i tat?lui prietenului lui, erau ins? atunci în mintea lui doar lacrimi normale de p?rin?i c?rora le pleac? copiii departe. Nu putu s? nu se gândeasc? ?i la ai lui,... cum vor reac?iona, ce vor zice dac? vor pleca ?i ei de acas?, cum va fi desp?r?irea ?i cât de mult? triste?e vor sim?i ?i ei,... totul era atât de diferit când era ?i el implicat direct, când toate i se întâmplau chiar lui ?i nu doar unor actori pe care îi urm?re?ti pe o scen? de teatru fie ea ?i chiar cea de lâng? tine. Se gândea adesea la toate astea în ultima vreme dar în acela?i timp gândul lui tot mai viu de a pleca departe nu îi d?dea pace ?i orice ce i s-ar fi putut pune în fa?? se topea rapid in dorin?a lui puternic? de aventur?, o aventur? de o via??.

Opri ma?ina în fa?a b?ncii ?i porni luminile de avarie a?a cum f?cea de fiecare dat? când oprea acolo de?i era complet inutil ?i el o ?tia cu siguran?? dupa cele câteva amenzi pe care le luase înainte din acela?i motiv. Era îns? o obi?nuin?? ciudat? de care parc? nu putea s? scape, voia doar s? o priveasc? pe Monica cum ie?ea pe u?a cl?dirii ?i s? îi prind? zâmbetul aruncat parc? în grab? dar care ajungea de fiecare dat? direct în inima lui. Ea avea deja de ceva vreme p?rul tuns scurt, aproape b?ie?e?te, dar el o vedea întotdeauna pe sc?rile acelea exact ca ?i în prima zi când o z?rise în acela?i loc, cu p?rul lung, negru ?i cârlion?at, cu ochii mari ?i migdala?i ?i cu un zâmbet cât toat? fa?a, un zâmbet aproape ?treng?resc dar cu siguran?? mereu plin de acela?i parfum pe care îl sim?ise în sufletul lui ?i prima dat? când îi fusese adresat. O a?tept? ?i acum ca de fiecare dat? iar ea ap?ru la fel ca întotdeauna pe sc?rile din fata b?ncii cu o vorb? de r?mas bun aruncat? portarului sau uneia dintre colege ?i cu zâmbetul acela pe buze. Asta era de ajuns ca ochii lui s? se inveseleasc? imediat ?i inima lui s? inceap? s? bat? mai tare, ea mai facu doar câ?iva pa?i ?i u?a din dreapta se deschise iar Monica se a?ez? lang? el in ma?in?. Hot?rase ca în acea zi s? îi spun? despre gândurile lui, de visele lui ?i de?i î?i aducea aminte c? îi mai spusese ceva despre toate astea ?i înainte de a se c?satori iar ea nu obiectase deloc, nu î?i putea st?pâni aproape deloc emo?iile ?i poate îndoielile. Dup? cele câteva replici obi?nuite pe care le schimbau de obicei in momentele revederii de fiecare zi, el începu s? o întrebe dac? î?i mai aminte?te despre ce au vorbit cu câ?iva ani înainte în legatur? cu posibilitatea plec?rii din ?ar?, de visele lor despre o via?? mai interesant?, despre o via?? mai bun?. Ea se uit? la el cu ochii cuprin?i de o lumina pe care el nu o mai v?zuse de mult ?i care îi d?dea încredere s? îi spun? ?i mai multe din planurile care nu îi d?deau pace de luni de zile ?i care îi ocupau acum mintea aproape în întregime. Ea zâmbea în continuare iar el ame?it de ?irul cuvintelor pe care le rostea acum cu din ce în ce mai pu?in? emo?ie dar cu tot mai mult? pasiune uit? de toate îndoielile ?i continu? cu tot ce îi trecea acum prin minte, prin suflet ?i parc? pu?in câte pu?in simtea cum visele lui devin câte pu?in ?i visele ei, visele lor impreun?. Era atât de minunat s? sim?i c? po?i s? visezi al?turi de cineva, s? visezi împreun? cu acel cineva ?i nu putea s? nu se gândeasc? c? ?i asta înseamna poate dragoste... doar un strop de dragoste ?i era de ajuns.



Necunoscut


Auzi vocea stewardesei care anun?? sosirea pe aeroportul din Toronto în mai pu?in de o or? ?i sim?i imediat cum sângele începu sa curg? mai repede iar inima sa bat? cu emo?ie mai tare. Nu trecuse nici m?car un an de când aplicase pentru visa de emigrant ?i iat? c? era deja aici, se gândea c? niciodat? nu fusese mai nepreg?tit pentru o încercare atât de important? dar în acelasi timp era con?tient c? se aruncase in vâltoarea asta de bun? voie a?a c? nu avea pe cine s? dea vina... totul fusese hot?rât doar de el, de ei doi ?i nimeni altcineva. La primul pas pe coridorul de acces in aeroport la ie?irea din avion Monica îl strânse ?i mai tare de mân? ?i el sim?i atunci înc? o dat? un pic din povara de a fi "barbatul" familiei, o strânse ?i el mai tare de mân? ?i îi zâmbi înapoi. Totul se petrecu cu o rapiditate incredibila,... trecerea prin vam? cu toate formalita?ile ei, recuperarea valizelor, ultimul punct de verificare înainte de ie?irea pe poarta aeroportului, totul era atât de bine pus la punct ?i în acelasi timp atât de diferit de cum era el obi?nuit in ?ar?. Imediat ce trecur? de poarta sosiri îl ?i zari pe Tudor care deja îi reperase ?i care d?dea acum disperat din mâini, era atât de bine s? ai prieteni se gândi el ?i mare lucru s? po?i s?-i ai lang? tine atunci când ai mai mult? nevoie de ei. Câteva minute mai tarziu erau deja in ma?in? în drum spre locul unde Tudor îi aranjase s? locuiasc? in primele câteva zile. Era aproape întuneric afar? în acea zi rece de martie ?i de?i obosit dupa drumul de aproape 24 de ore privea cu nesa? la toate ce se derulau în vitez? pe autostrada care lega aeroportul de centrul ora?ului. Toate sem?nau atât de bine cu ceea ce î?i imaginase sau v?zuse, citise sau ascultase despre locurile acelea, toate erau acolo in fa?a ochilor lui... ?i autostr?zile suspendate ?i zgârie norii ?i ma?inile alea lungi ?i late ?i reclamele n?ucitoare ?i casele fara garduri,... toate i se dezv?luiau chiar atunci ?i atat de repede dar mai ales era nemaipomenit? starea de spirit în care se cufundase de câteva minute, se sim?ea pu?in covâr?it de toate astea dar în acelasi timp mii de gânduri nebune îi str?fulgerau mintea ?i îi trezeau ?i ascu?eau toate sim?urile,... începea o nou? pagin? din via?a lui,... începea o noua aventur?.

Primele dou? s?ptamâni le petrecu la unul din fostii colegi de armat? ?i de facultate care venise in Toronto cu câ?iva ani în urm? chiar pu?in înaintea lui Tudor. Îl cuno?tea bine dar nu fuseser? chiar prieteni pe când erau colegi, totul era însa perfect, Mihai ?i so?ia lui fuseser? mai mult decât dr?gu?i ?i cu toate c? aveau ?i ei problemele lor de fiecare zi ?i un micu? de care s? aib? grij? g?sisera ?i timpul necesar s? îi introduca incet dar sigur in noua lor via?? de zi cu zi. Din nou se gândea ce complicat ar fi fost s? descopere de unul singur toate micile detalii sau informatii de care aveai atât de mare nevoie la inceput de drum într-o ?ar? str?ina, într-o lume complet necunoscut? ?i pe cât de atr?g?toare pe atât de intimidant? pentru un nou venit. Începu timit s? descopere mai intâi cartierul in care locuiau, apoi vecin?ta?ile lui ?i încet încet deveni tot mai familiar cu întregul ora?, cu re?eaua de transport in comun, cu autostr?zile... toate numele alea ciudate cu rezonan?? american? pe care le auzea acum în fiecare zi f?ceau din ce în ce mai mult sens in urechile lui. Începu s? caute un apartament în care s? se mute, Mihai ?i familia lui fuseser? atât de buni cu ei dar nu voia s? îi nec?jeasca prea mult ?i oricum trebuia s? fac? odat? ?i odat? primii pa?i pe propriile picioare. Nu îi lu? prea mult s? g?seasca un mic apartament cu un singur dormitor într-un bloc nu prea departe de cel în care locuia chiar acum ?i de?i fusese "temeinic" preg?tit suflete?te dinainte se îngrozi la gândul c? toti banii pe care îi luase in ?ar? pe garsoniera în care locuiser? se duceau aici pe doar câteva luni de chirie. Gândul întoarcerii oricât de mic ?i de ?ters ar fi existat undeva intr-un col? al min?ii lui devenea tot mai mult ?i mai mult unul imposibil, nu mai exista cale de întoarcere, aventura în care se aruncase îl înghi?ise complet ?i devenise acum via?a lui de fiecare clip?. Câteodata se gândea la acel cineva care venise primul acolo, el sau ea cum se descurcase oare far? s? aib? pe nimeni s? intrebe, s? afle o p?rere, s? descopere mai repede un lucru mai mult sau mai pu?in evident, încerca s? î?i imagineze cum ar fi fost s? fie chiar el acela ?i realiz? imediat cât de norocos era din punctul ?sta de vedere. Pan? la urm? probabil totul era de fapt o cunoastere colectiv?, nimeni nu era atot cunosc?tor ci fiecare aflase sau descoperise câte un picu? despre un anumit lucru sau altul ?i apoi ceilal?i aflau ?i spuneau ?i la al?ii ?i a?a mai departe, nu era de fapt nici un mister nici m?car în chestia asta, lucrurile se întâmplau exact la fel cum se întâmplaser? probabil de când erau oameni pe p?mânt.

Î?i aducea mereu aminte de fa?a speriat? pe care Monica o avusese în ziua în care se mutaser? în noul lor apartament, erau acum de unii singuri în lumea aceea nou?, cele doua s?ptamâni de vacan?? se terminaser? ?i realizau c? pân? la urm? trebuiau s? înfrunte tot ceea ce via?a le va arunca în fat? doar ei doi împreun?. Ajunse în apartament pe sear? ?i asta de?i f?r? nici un plan dinainte stabilit se dovedi o întâmplare fericit?. Când închiriase apartamentul nu avusese timp s? analizeze fiecare detaliu poate unele total nesemnificative pentru el la momentul acela, fusese de ajuns c? era în bugetul lor imediat ?i era curat. În seara aceea îns? când ie?i pe balcon ochii i se umplur? instantaneu de bucurie, savurase pe propria lui piele atâtea col?uri minunate din natur? ins? ce vedea în seara aceea era aproape la fel de frumos, balconul era orientat c?tre centrul ora?ului, c?tre "downtown" ?i to?i zgârie norii cu luminile lor i se p?rur? aproape la fel de frumo?i ca ?i crestele Bucegilor sau dealurile împ?durite ale Bucovinei. O strig? imediat pe Monica ?i sim?i cum pu?in din spaima ei de necunoscut disp?ruse parc? luat? atât de vântul ce lovea cu putere pere?ii apartamentului lor de la etajul 27 cât ?i de priveli?tea de beton ?i lumina ce se desf??ura aproape ireal? în fa?a ochilor lor.



Durere


Se uit? în oglind? ?i observ? pentru prima dat? firele albe din barb?,... se gândi imediat la anii trecu?i atât de repede, dar mai ales la cei din urm?, tristi ?i singuri ?i de?i Monica era înc? lâng? el ceva se întâmplase cu via?a lor împreun?,... durerea îi umplu ochii imediat ?i începu s? se b?rbiereasc? în grab? parc? s? alunge cât mai repede atât anii pu?i peste fa?a lui dar ?i gândurile acelea pline de tristete. Ie?i din baie în dormitor ?i ochii lui se oprir? pentru o secund? peste fa?a ei, dar nu mai mult de atât, parc? de frica s? nu îi intalneasca înc? o data privirea indiferent?. Se gândi c? atât de rar o mai vedea zâmbind ?i mai ales se îngrozi când î?i d?du seama c? nu î?i mai amintea de când nu o mai v?zuse zâmbindu-i. Anii trecuser? încet ?i o pulbere se pusese peste ei în toat? vremea asta, se a?ternuse încet peste fe?ele lor dar mai ales peste inimile lor odat? atât de aproape, acum îns? parc? se pierduser? într-o furtun? de nisp ?i uitaser? încet încet una de cealalt?. Erau ca doi straini ce locuiau în aceea?i cas?, doar colegi de camer? ?i nimic mai mult, împ?r?eau înc? acela?i pat dar era atât de rece, mancau înc? la aceea?i mas? dar parc? niciodat? împreun?, mergeau ?i se întorceau de la lucru în aceea?i ma?in? dar mereu privind afar? pe ferestre opuse, se uitau înca unul la altul dar privirile lor p?reau s? le str?bat? trupurile ?i sufletele de parc? ar fi fost invizibili ?i nu ar mai fi existat unul pentru altul.

Totul se întâmplase atât de repede,... înc? î?i mai amintea primele zile petrecute în noua lor ?ar? de adop?ie în urma cu ?ase ani când î?i c?utau privirile la fiecare clip? de bucurie sau admira?ie, la fiecare secund? de dezamagire sau dezn?dejde... parc? mai ieri coborâser? din avionul plin de emigran?i ?i se îndreptau pu?in îngrozi?i dar cu sufletele strâns împreun? ?i pline de speran?? c?tre una din por?ile de sosiri ale aeroportului. Ce se întâmplase oare cu ei în toat? vremea asta? De ce nu se mai puteau uita cu bucurie ?i cu zâmbetul pe buze unul la cel?lalt? De ce oare abia daca mai schimbau câte un cuvânt într-o zi întreag?? De ce oare? Gândurile astea nu îi d?deau pace de luni în ?ir, îi fr?mântau nop?ile ?i îl faceau s? se simt? de o sut? de ani. Oricât de mult se gândea nu putea g?si o explicatie clar?, o solutie simpl? ?i limpede ca la o problem? de geometrie elementar?. Mintea lui p?rea s? func?ioneze acum numai în limite de teoreme matematice ?i algoritmi informatici iar imperfec?iunile vie?ii de zi cu zi p?reau s? îi bulverseze logica ?i s? îl faca complet pierdut ?i debusolat în via?a de zi cu zi din afara biroului, dar mai important decât orice în rela?ia lui cu Monica, incapabil s? reac?ioneze la toate cele rele ce se întâmplaser? sau se întâmplau acum în via?a lor împreuna. Ar fi vrut s? încerce ceva, s? repare ce se putea repara dar habar nu avea cum ca ?i când un v?l negru de netrecut se pusese peste mintea ?i mai ales peste inima lui. Ce se întâmplase oare?... s? fi fost spaima de necunoscut pe care o sim?iser? amândoi cu siguran?? la inceput de drum în noua lor ?ar?, s? fi fost stresul de zi cu zi pe care trebuiau s? îl duca pe umeri cu sau f?ra voia lor, s? fi fost lipsa lor comun? de experien?? în toate cele simple ale vie?ii, s? fi fost oare vina lui... sau vina ei... toate astea erau gânduri de care îi era fric? în fiecare zi când r?mânea singur ?i care veneau peste mintea lui ca ?i o cea?? groas? ?i rece de început de noiembrie. Pleca de la birou, se urca in ma?in? ?i dac? cineva l-ar fi privit in clipele acelea ar fi observat masca de ghea?a care se a?ternea peste chipul lui ?i dac? ar fi avut puteri s? vad? prin hainele ?i pielea lui ar fi v?zut cum inima-i devenea ?i mai trist? iar sufletu-i începea sa plâng?.

Era o zi fierbinte de mijloc de iunie când se urcar? împreun? în ascensor ca de fiecare dat? atunci când se întorceau acas? de la lucru, nimeni nu zise nimic dar când ultimul vecin coborâ el o întreb? din nou ce se întâmpl?, de ce pare atât de suparat?, de ce e atât de indiferent? fat? de el. Ea nu zise nimic la început dar el continu? cu întreb?rile ?i atunci ea îi spuse pe un ton plin de emo?ie c? are ceva important s? îi zic?, s? aiba r?bdare s? ajung? mai întâi în apartament. El nu mai scoase nici un cuvânt iar un fior rece,... atât de rece îi trecu pe ?ira spin?rii, ziua fierbinte de iunie deveni într-o frac?iune de secund? o zi mohorât? ?i înghe?at? de final de ianuarie. P??ir? în apartament ?i el se a?ez? pe fotoliul din sufragerie iar ea al?turi pe canapea. O privire plina parc? de ur?, o privire ce el nu o v?zuse niciodat? în ochii ei frumo?i, îl ?intuia cu putere în fotoliul acela. Se uit? aproape cu disperare în ochii ei dar nu reu?i sa g?seasca nimic de care s? se poat? ag??a m?car pentru o singur? clip?, se cufund? ?i mai adanc în oceanul acela înghe?at pe care acum îl sim?ea ?i mai puternic înghi?indu-i sufletul chinuit de gânduri îngrozitoare. Se resemnase deja in mintea lui c? ceva cu adevarat cumplit se va întâmpla sau se întâmplase deja când vorbele ei îi str?punser? inima - vreau sa divor?ez - spuse ea ?i el î?i lasa atunci capul în jos de parc? ar fi cânt?rit cât o mie de planete iar mâinile îi c?zur? pe lâng? trup ca ?i lipsite de viata, paralizate de durere. Era un vis oare, priveau oare împreun? o scena cumplit? de teatru sau poate citea un articol într-o revist? de senza?ie? Nu mai apuc? s? se gândeasc? mai departe c? e vis sau realitate pentru c? avalan?a de repro?uri ce se n?pusteau acum asupra-i nu îi mai l?s? nici o urm? de îndoial?. R?mase nemi?cat în acelasi loc iar cuvintele ei îi loveau sufletul cu putere, î?i sim?ea gura uscat? ?i orice încercare de a spune ceva e?ua imediat chiar din prima secund?. În cele din urma Monica încet? s? mai zic? ceva ?i atunci el î?i ridic? capul, o privi ?i ochii i se umplur? aproape instantaneu de lacrimi, nu reu?ea nici acum s? spuna nimic, sufletul îi plângea în riuri iar ochii îi erau atât de tristi incât chiar ?i ea p?ru pentru o clip? cuprins? de o dezam?gire imens?. Probabil se a?teptase ca el s? contracareze cumva, s? se apere, s? zica ceva, nu î?i imaginase probabil deloc o astfel de reac?ie din partea lui, era oarecum descumpanit? ?i p?rea c? nu mai stia cum sa reac?ioneze mai departe. Vorbele fuseser? îns? spuse deja, inimile lor - de?i se dep?rtaser? încet una de cealalt? de ani buni - erau cu adev?rat frânte acum iar ultimile pic?turi de dragoste se scurgeau in clipele acelea... din ochii lui,... din inima ei... Ei nu realizau asta chiar atunci dar iubirea lor devenea doar o aventur? ratat?... doar un alt album prafuit pe unul din rafturile vie?ii...



Speran??


...