proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Despre valorile democra?iei ?i pericolele antidemocratice(1)
Moto: ,,Îmi iubesc patria mai mult decât sufletul ’’- Machiavelli
1 - O democra?ie f?r? demos
2 – Când aleg?torul este o juc?rie electoral?…
3 - Condi?iile fundamentale ale unei democra?ii
4- Pericolele gândirii instinctuale
5 – Ce este o personalitate?
6 - R?ul provine din dominanta instinctual?
7 – Puterea de o zi a demosului…
8- Oligarhie în pseudo-democra?ie
9- Democra?ia româneasc? pus? la grea încercare.

Democra?ia noastr? româneasc?, ,,original?’’, e o democra?ie f?r? demos, o democra?ie în care singura ac?iune civic? a românului se reduce la a merge la vot, odat? la patru sau la cinci ani. La atât se reduce guvernarea prin popor sau controlul exercitat de popor asupra puterii politice. Nici o democra?ie european? nu este direct? cum a fost cea atenian?, toate sunt democra?ii reprezentative. Drept urmare, societatea civil? trebuie s? înlocuiasc? democra?ia direct? în exercitarea controlului civic asupra puterii, dar în societatea româneasc?, societatea civil? nu func?ioneaz? ?i nu exercit? nici un control asupra puterii politice. Din aceste considerente, puterea politic? devine tot mai abuziv? în România. Deosebirea esen?ial? între o democra?ie stabil?, ca cea din Occident ?i SUA ?i democra?ia româneasc?, const? în faptul c? un politician din Occident sau SUA, care înc?lc? legea, este anchetat de o comisie parlamentar? ?i poate fi sanc?ionat de un judec?tor f?r? consecin?e asupra actului juridic; la noi este imposibil acest lucru. ,,Modelul occidental [al democra?iei n.n.] este cel mai bine simbolizat nu de plebiscitul popular, ci de judec?torul impar?ial.’’([Zakaria ,1997] Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer – Democra?ia ?i alternativele ei, p. 49)

În România suprema?ia legii este instituit? formal. Pentru politicianul român legea este greu aplicabil? sau nu se aplic? deloc. Prin asta orice politician aflat în sfera puterii ?i acoli?ii acestuia pot deveni, sub obl?duirea puterii, deosebit de abuzivi. Cazurile prezentate în mass media sunt numeroase ?i elocvente în acest sens. Abuzul de putere al politicienilor afla?i la guvernare este o predispozi?ie fireasc? a insului cu dominant? instinctual?. Plasat deasupra indivizilor prin m?re?ia conferit? de putere, politicianul ajuns la guvernare se simte dintr-odat? superior celor care l-au ales. Dac? în perioada preelectoral? aleg?torii sunt pentru politician un scop, imediat dup? alegeri, cet??enii se metamorfozeaz? în simple mijloace de ascensiune la putere a acestuia, adic? simple obiecte electorale, la fel ca bannerele pe care le arunc? imediat dup? alegeri. Solemnitatea puterii îi amplific? unui instinctual energia instinctual? pân? la limita incontrolabilit??i. Toate acestea îl fac pe politicianul de la guvernare s? fie mai abuziv, mai nep?s?tor ?i mai iresponsabil decât cel aflat în opozi?ie.



Puterea genereaz? infla?ie psihic?, mai cu seam? la indivizii domina?i de gândirea instinctual?. Aceast? dominant? instinctual? îl situeaz? pe individ în postura de om tiranic sau om amorf. Omul tiranic în accep?ia noastr? este individul care sufer? de infla?ie psihic? ?i a c?rui gândire este dominat? de energiile instinctuale. Jorge Luis de Borges, în eseul ,,Scriitorul argentinian ?i tradi?ia’’, define?te gândirea instinctual? drept o gândire ,,care se prezint? f?r? colaborarea ra?ionamentelor.’’(Jorge Luis Borges – Eseuri, p.125). Eu afirm c? gândirea instinctual? este o gândire f?r? discern?mânt moral. Un instinctual poate fi deosebit de inteligent, poate apela la colaborarea ra?ionamentelor, dar inteligen?a lui este mai degrab? ira?ional?, inuman?, nerealist?. Când la un individ inteligen?a e lipsit? de discern?mântul moral, e lipsit? de umanism ?i prin asta nu e doar nul?, e profund negativ?. În fond, când vorbim de discern?mânt moral spunem acela?i lucru ca ?i Borges, deoarece o gândire instinctual? f?r? discern?mânt moral este echivalent? cu o gândirea lipsit? de ,,colaborarea ra?ionamentelor’’. Trebuie s? recunoa?tem ra?iunii, în pofida multor critici ale existen?iali?tilor, c? în adev?ratul ei în?eles, este nemijlocit legat? de moral? ?i prin asta este specific? umanului. Ra?iunea, al?turi de facultatea de a cunoa?te realitatea, de a judeca, are ?i pe aceea de a determina conduita uman?, a?a numitul discern?mânt moral, respectiv capacitatea de a decela binele de r?u. Se poate deduce c? exist? o ra?iune pozitiv?, cea la care domin? discern?mântul moral, creativ? ?i o ra?iune negativ?, în care dominant? este gândirea instinctual?, distructiv?. De?i ambele au ca fundament func?ional energiile instinctuale, fiecare individ este în m?sur? s? orienteze ?i s? canalizeze aceste energii, fie spre bine, spre ra?iunea pozitiv?, fie spre r?u, spre ra?iunea negativ?. Absen?a discern?mântului moral în cazul ra?iunii negative, face ca indivizii domina?i de instinctualitate s? fie ira?ionali, chiar dac? aparent dau dovad? de o inteligen?? peste medie. Ei sunt cu atât mai periculo?i cu cât se afl? mai sus în sfera puterii. S-a v?zut în foarte multe cazuri de eminen?e deosebit de inteligente care, domina?i de patimi instinctuale, frizeaz? nebunia sau sunt chiar nebuni. Medicii psihiatri au putut remarca la psihotici aceast? sciziune între inteligen?a eminent? ?i absen?a discern?mântului moral. Prin urmare, ra?iunea mai poate fi definit? ?i puterea de a judeca bine, adic? de a judeca uman, opunându-se, prin asta, nebuniei ?i pasiunii necontrolate. Când instinctualitatea domin? ra?ionalitatea este evident c? avem de-a face cu o ie?ire din sfera umanului, deci o ie?ire din calea de mijloc a ra?iunii ?i prin asta gândirea instinctual? este profund ira?ional?.



Este un instinctual o personalitate? Da, dac? privim personalitatea prin prisma patimii fricii, dar dac? o privim prin prisma discern?mântului moral se poate spune, f?r? eroare, c? respectivul este o perso-nulitate, care mai devreme sau mai târziu î?i va dezv?lui imbecilitatea, în pofida aparen?ei scânteierilor de inteligen??. Ce este o personalitatea? Un ansamblu de tr?s?turi morale sau intelectuale care caracterizeaz? un individ, spune DEX-ul. Eu cred c? este un ansamblu de tr?s?turi morale ?i intelectuale, c?ci la adev?rata personalitate nu se separ? tr?s?turile morale de cele intelectuale. O personalitate, mai ales o personalitate politic? trebuie evaluat? dup? tr?s?turile sale morale, nu dup? inteligen?a sa, care poate fi ?i de altfel este, în cele mai multe cazuri, instinctual? ci dup? spiritul s?u de dreptate. Inteligen?a instinctual? ne poate induce prin spiritul agresiv ?i patima voin?ei de putere o fals? imagine de virilitate. Aici este marea eroare pe care o s?vâr?e?te aleg?torul când voteaz? un instinctual, cel mai adesea este indus în eroare de aceast? fals? virilitate pe care o afi?eaz? ostentativ insul instinctual.


Dac?, la un individ exist? discrepan?? între tr?s?turile morale ?i intelectualitate, în sensul c? tr?s?turile morale sunt la nivelul zero, iar inteligen?a la nivel maxim, acel individ nu poate fi numit personalitate, ci cel mult ceea ce vechii latini în?elegeau prin ,,persona’’, masca unui actora?, a unui comediant, a unui circar. Un individ poate fi categorisit drept personalitate, în spe?? personalitate politic?, numai dac? acesta are drept criteriu fundamental cultul drept??ii. Ca personalitate politic? trebuie s? ac?ionezi, a?a cum spunea Kant, ,,astfel încât s? tratezi întreaga umanitate atât în propria ta persoan?, cât ?i în persoana celuilalt, întotdeauna ?i ca scop, nu numai ca mijloc.’’ (Fundamentele metafizicii moravurilor). Din punct de vedere intelectual, un instinctual poate fi o personalitate, dar absen?a discern?mântului moral face din acea personalitate una profund negativ?. Un instinctual ajuns în sfera puterii nu poate vedea omul ca scop ci doar ca mijloc. Este viziunea acelor indivizi, care compun în marea lor majoritate clasa noastr? politic?, dar cu deosebire este viziunea celui de-al treilea …escu ?i a grup?rii oligarhice pe care o p?store?te - pentru ei, aleg?torii sunt doar un mijloc de ascensiune sau de a se men?ine la putere ?i nu un scop în sine. Ei nu mai ac?ioneaz? ca ?i cum ar sim?i umanitatea în persoanele lor, ci ca ?i cum ar sim?i supraumanul în sinele lor. Un instinctual este asemenea supraomului lui Nietzsche: la omul în care voin?a de putere generat? de energia instinctual? este c?l?uzit? spre activit??i creatoare apare de natur? cu adev?rat uman?, la acela la care energia instinctual? nu este reprimat?, nici canalizat? spre bine, ci exaltat? în voin?a pentru putere se dovede?te a fi subuman? sau suprauman? (aceea?i voin?? de putere pe care o reg?sim în cazul animalelor la masculul dominant, respectiv la insul nebun). La orice individ uman, energia instinctual? dac? nu e reprimat? sau nu e dirijat? în scopuri creative se manifest? distructiv ?i autodistructiv.


Sociologul francez Ėmile Durkheim afirm? c? ,,r?ul de care suferim […] dovede?te o alarmant? mizerie moral? ?i nu o mai mare mizerie economic?.’’ (Ėmile Durkheim – Despre sinucidere, p.316). Mizeria moral? este generat? exclusiv de gândirea instinctual? când energiilor instinctuale nu mai pot fi controlate. Montesquieu vorbe?te de o ra?ionalitate riguroas? ce s?l??luie?te într-o ,, ra?iune primitiv?’’. Afirm c? ,,ra?iunea riguroas?’’ î?i are s?la?ul în gândirea instinctual? ca o dezvoltare pozitiv? ?i creativ? a acestei gândiri. Gândirea instinctual? ?ine mai mult de animalitatea din noi ?i mai pu?in de primitivismul umanului. Din observa?iile efectuate de etnologi asupra societ??ilor primitive s-a putut deduce c? indivizii triburilor primitive au un nivel de discern?mânt moral mai ridicat decât al omului modern ?i prin asta o dorin?a mai mare de a tr?i. Suicidul e aproape necunoscut la primitivi, deoarece, spre deosebire de moderni, ei î?i reprim? ?i î?i domin? mai bine energiile instinctuale, au un discern?mânt moral mai profund decât la omul modern. La primitivi dreptatea este o condi?ie natural? a discern?mântului lor moral; ea apar?ine ideii de bine, de armonie, pe care primitivul o respect? mai mult decât omul modern. Prin urmare, nu putem vorbi despre o gândire primitiv? la om ci mai degrab? de o exaltare a gândirii lui instinctuale, în condi?iile amplific?rii cunoa?terii binelui ?i r?ului. Nu societ??ile primitive au s?vâr?it cele mai mari atrocit??i ci societ??ile a?a zis moderne.


Din aceste considerente, omul dominat de energiile instinctuale nu are ce c?uta în sfera puterii: el e omul tiranic deosebit de distructiv. El trebuie depistat înc? din perioada campaniei electorale ?i sanc?ionat de electorat în ziua alegerilor. Cum îl depist?m? Simplu! El este animalul politic care promite demagogic mult ?i nu face nimic; este acel candidat care eludeaz? problemele existen?iale stringente ?i ne abure?te cu show-uri marginale. Pentru a fi cât de cât edifica?i asupra adev?ratelor inten?ii ale unui candidat, trebuie nu doar s?-i privim persona, adic? masca public? a acestuia ci, îndeosebi, trebuie s?-i vedem pe cei care se afl? în spatele candidatului. Criteriul principal pe care trebuie s?-l avem atunci când alegem un anume candidat este cultul drept??ii sociale ?i a suprema?iei legii pe care acel candidat le promoveaz? în mod realist. O alegere lucid? trebuie s? se îndrepte, nu spre acel candidat care promite marea cu sarea, ci spre acela la care este manifest? iubirea drept??ii ?i respectul pentru suprema?ia legii, mai precis, alegerea trebuie s? se îndrepte spre acela, dintre candida?ii la pre?edin?ie, care î?i st?pâne?te mai bine instinctualitatea.
Înv???torul grec Socrate, cel care mo?ea adev?rul f?r? s?-l nasc?, g?sise o leg?tur? fireasc?, imanent? între gândirea ra?ional? ?i virtute, adic? între ,,colaborarea ra?ionamentelor’’ ?i moral?, între în?elepciune ?i dreptate. Astfel a ajuns acest mare moralist grec s? afirme c? nimeni nu este nedrept cu bun? ?tiin??. Mântuirea omului vine din cunoa?tere realit??ii, din dominarea energiilor instinctuale ?i discern?mântul moral în rela?ia cu ceilal?i semeni. F?r? ,,colaborarea ra?ionamentelor’’, energia instinctual? îl împinge pe om la ac?iuni distructive ?i autodistructive, iar pe individul din sfera puterii la abuzuri, decizii ?i acte egoiste distructive pentru ?ar? ?i pentru comunitate. Pentru el, aleg?torul nu-i decât o juc?rie electoral?, pe care o abandoneaz? imediat ce a câ?tigat alegerile. C? o ducem din r?u în mai r?u nu se datoreaz? numai crizei economice ci ?i proastei gestion?ri a banului public. Toat? nimicnicia noastr? se datoreaz? lipsei de reactivitate a societ??ii civile, a ONG-urilor ?i a noastr? a tuturor fa?? de abuzurile tot mai f??i?e ale puterii politice, a absen?ei controlului riguros asupra puterii. ,,O clas? (politic? în cazul nostru) favorizat? în mod deosebit de o criz? nu mai este dispus? s? r?mân? resemnat?, iar spectacolul bog??iei ?i risipei salena?te în restul societ??ii pofte nem?surate. Dorin?ele sc?pate din frâu nu mai ?tiu unde s? se opreasc? ?i , de altfel, se g?sesc într-o stare de exaltare natural? prin simplul fapt c? vitalitatea general? este mai intens?. Prada mai bogat?le stimuleaz?, le face mai exigente, mai ner?bd?toare în respecatrea regulilor, exact în momentul în care regulile tradi?ionale î?i pierd autoritatea. Starea de dereglare sau anomie este înt?rit? de faptulc? pasiunile sunt mai pu?in disciplinate în momentul când ar avea nevoie de mai mult? disciplin?.''(Ėmile Durkheim – Despre sinucidere, p.205). Patima l?comiei îi face orbi ?i surzi la percep?ia realit??ii. C? vor pierde sau vor cîâ?tiga alegerile conteaz?, dar într-o m?sur? mai mic?. Pentru structura oligarhic? a portacaliilor important este ca pân? la turul doi s?-?i fac? plinul.


În epoca noastr?, demosul are puterea pentru o singur? zi: ziua alegerilor. Cei ale?i prin voin?a popular? au puterea pentru patru, respectiv cinci ani. ,,Ziua alegerilor are o mare importan?? pentru politicienii democra?i; ceea ce se întâmpl? dup? alegeri îi afecteaz? în principal pe cet??eni.’’ (Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer – Democra?ia ?i alternativele ei,p. 22). Intoxicând pe omul din clasa medie în modul cel mai perfid cu iluzia unui viitor bun (care nu mai vine) sau atr?gându-i, pe cei s?raci ?i ignoran?i, cu câteva batjocoritoare pomeni electorale ori cu ideea evident autarhic? de a reduce Parlamentul la o singur? camer? ( în realitate o jegoas? r?zbunare pentru suspendarea motivat? a celui de-al treilea …escu, care prinde la omul ignorant, acesta crezând c? reducând bugetul parlamentarilor va primi mai mul?i bani - o gogori?? care în realitate vizeaz? instaurarea puterii oligarhice sub paravanul democra?iei), politicienii no?tri vâneaz? statutul de parlamentar, de ministru sau de pre?edinte, conferit de puterea politic? prin alegeri libere, nu cu mandatul de om politic, ci cu acela de impostor politic. Dup? alegeri, afla?i sub be?ia infla?ionist? a puterii, guverna?ii no?tri au credin?a eficacit??ii ?i drept??ii actului lor de guvernare. Percep?ia fals? a realit??ii, generat? de abuzul de putere, îi situeaz? în postura abnorm? de a nu mai sesiza discrepan?a între aspira?iile guverna?ilor ?i guvernarea lor. Dup? alegeri aspira?iile guverna?ilor sunt uitate ?i singura preocupare a politicienilor no?tri o constituie doar aspira?iile lor.



Montesquieu afirma în Spiritul legilor ,IV,5 c? virtutea guverna?ilor trebuie s? fie ,,iubirea de legi ?i de patrie care pretinde ca interesul public s? fie necontenit pus înaintea celui privat.’’ Dar de unde la politicianul român atâta iubire de legi ?i de patrie, de unde s? primeze la ei interesul public , când în prim plan la el este interesul privat? La politicianul român primeaz? iubirea de argin?i ?i conturile grase, provenite din banul public, deschise în b?ncile elve?iene. Cei ale?i s? fie responsabili se dovedesc a fi, dup? alegeri, iresponsabili ?i infantili. Ace?ti imbecili care ne guverneaz? se cred deasupra oric?rei responsabilit??i - banul public este risipit ca ?i cum ar risipi proprii bani la ruleta de la Monte Carlo. Prin comportamentul lor aberant, politicienii no?tri ne trateaz? ca pe un stupid people. Din aceast? perspectiv? eticheta de ,,stupid people’’ pus? de Silviu Brucan pare s? fie realist?. Stupiditatea românilor provine din excesiva toleran?? istoric-ereditar?. E toleran?a fa?? de r?u care se întoarce asupra noastr? ca un bumerang. ,,În al doilea Tratat asupra guvern?rii civile( 1690), Locke observ? c?, de?i libertatea ?i proprietatea trebuie socotite printre drepturile naturale, ele trebuie reglementate , c?ci altfel ar avea o tendin?? incorigibil? , de a se dezvolta în toate direc?iile , în anarhia ?i dezordinea mi?c?rii instinctive ce tinde s? treac? dincolo de .(Tratat asupra guvern?rii cap.2,psr.4)’’ (Colectiv coordonat de Jacqueline Russ – Istoria filosofiei III, Triumful ra?iunii, p.31).


Situându-se deasupra suprema?iei legii, guvernan?ii no?tri în frunte cu cel de-al treilea …escu ?i-au constituit mari propriet??i private din banul public, iar libertatea lor, conferit? de puterea care îi situeaz? deasupra legii, este nelimitat?. Cum se spune în expresia popular?, ei taie ?i spânzur?. Orice adev?r, scos la iveal? de mas-media, îl acoper? cu nenum?rate straie de minciun?. Suprema?ia legii, definit? de Montesquieu drept principiu de ordine, de comand? ?i datorie, este doar pentru cei mul?i ?i pro?ti. To?i instinctualii se situeaz? deasupra legi, dar cu deosebire cei din sfera puterii. Arogan?a ?i dispre?ul fa?? de ,,vulgul’’ care i-a ales se constituie la ace?tia drept ,,discern?mânt moral.’’ O clas? politic? care amplific? la extrem instinctualitatea genereaz? o societate conflictual? în care coexist? psihoza fricii, îngrijor?rile existen?iale, ira?ionale stupidit??i existen?iale ?i situa?ii politice absurde. Noi îi vot?m, ca ei s? ne fure pe fa??, b?gând adânc mâinile în buzunarele noastre.

Englezii nu au nevoie de o Constitu?ie scris? ca democra?ia lor s? func?ioneze impecabil ?i legile s? fie respectate, ei î?i fundamenteaz? respectul fa?? de legea fundamental? pe raporturi de justi?ie subîn?elese. ,,Marea Britanie este o democra?ie , dar constitu?ia ei a r?mas tot timpul nescris?. A?a cum nici o constitu?ie scris? nu garanteaz? democra?ia…’’ (Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer – Democra?ia ?i alternativele ei, p.25) Noi avem o Constitu?ie scris?, dar este grav înc?lcat?, chiar de acela, care, ales în cea mai înalt? func?ie a statului român, ar trebui s? vegheze la respectarea cu stricte?e a literei ?i spiritul ei. Dac? Constitu?ia scris? nu garanteaz? democra?ia, atunci ce garanteaz? o democra?ie? Existen?a partidelor ?i Parlamentul. Parlamentul este reprezentantul aleg?torilor în sfera puterii, iar ei parlamentarii trebuie s?-i apere pe cet??eni de abuzurile executivului de la centru ?i din teritoriu. De aceea într-o democra?ie suprema?ia legii impune ?i suprema?ia Parlamentului în fa?a puterii unui executiv ?i a unui pre?edinte abuziv. Dar executivul poate deveni incontrolabil în cazul instituirii unei singure camere, dominat? de un singur partid ( în Ungaria tendin?a este s? se treac? de la unicameral la bicameral, a?a cum este peste tot în Europa) ?i pot institui cu adev?rat un regim oligarhic. Din p?cate, la noi mai persist? în incon?tientul colectiv mitul conduc?torului providen?ial, o abera?ie care, în cazul c? se va institui puterea oligarhic? a portocaliilor sub comanda despotic? a celui de-al treilea …escu, ne va costa libertatea ?i implicit bun?starea existen?ial?.


În aceast? ordine de idei, obedien?a mini?trilor de portocaliu, fa?? de cel de-al treilea pre?edinte din dinastia …escu arat? completa lor aservire. Aceast? obedien??, generat? de politica favorurilor( o politic? de natur? dictatorial? evident?) a condus la formarea structurilor oligarhice. Cel de-al treilea …escu a uzurpat, prin politica favorurilor, nu doar autoritatea premierului, ci ?i principalul fundament al democra?iei - Parlamentul. ,,Democratizarea a introdus responsabilitatea în plan vertical:parlamentul ac?ionând în numele electoratului, câ?tig? puterea de a trage la r?spundere guvernul.’’ (ibid. p. 53). Rela?iile de favoruri practicate de cel de-al treilea …escu au înlesnit sfidarea institu?iei parlamentare. Sub obl?duirea puterii preziden?iale, autoritatea Parlamentului a fost grav lezat?. Sfidarea comisiei parlamentare de c?tre codalba Elena face parte din planul acestuia de al conduce la despotism preziden?ial.

Legea fundamental? a unui stat democratic, fie ea scris? sau nescris?, nu este o simpl? conven?ie, ci emana?ia colabor?rii ra?ionamentului ?i a discern?mântului moral. Modul de guvernare al celui de-al treilea …escu, de unul singur, f?r? nici o lege, f?r? nici o regul?, st?pânind totul prin voin?a ?i capriciile sale, denot? un despotism evident. Metodele sale de comand? sunt analoage acelora pe care le utilizau secretarii de partid din partidul stat ?i unii comanda?i de nave afla?i pe statul de plat? al informatorilor, pentru care erau absolvi?i de matrapazlâcurile comise în timpul curselor navale.
În toate rela?iile cu adversarii politici sau cu cei din propriul partid, cel de-a treilea …escu a mizat pe patima fricii. Frica este metoda de intimidare pe care instinctualul o folose?te în rela?iile cu ceilal?i semeni. Inducerea fricii prin demonstra?ii de for?? e specific? lumii animale. Rela?ia sa cu cei din partidul portocaliilor sau cu consilierii se bazeaz? pe aceea?i patim? a fricii, nu pe respect. Dup? cum se poate observa aproape to?i portocalii se identific? în gândire cu cel de-a treilea…escu. Frica îi face pe portocalii ?i pe consilierii s?i s? fie obedien?i ?i aservi?i acestuia; frica ?i interesul pentru comisioane grase ?i pentru puterea oligarhic?. Între întâiul …escu, comunistul cu fa?? uman? ?i cel de-al treilea …escu este o deosebire fundamental?, ca aceea între gândirea ra?ional? ?i gândirea instinctual?. O democra?ie are nevoie în fruntea ??rii de omul cu gândire ra?ional?, moderat, omul care alege calea de mijloc a ra?iunii ?i nu extremismul dominat de instincte primare. Un instinctual este un extremist înn?scut. Natura nu se abate de la calea de mijloc, de la paradigma echilibrului, numai omul, care, de?i înzestrat cu ra?iune, dominat de energiile instinctuale, adeseori d? prioritate extremismelor ira?ionale cu consecin?e dezastruoase asupra comunit??ii. Cine iese din calea din mijloc, spune Pascal, iese din umanitate. Cine iese din umanitate intr?, fie în starea de animalitate, fie în starea de nebunie.

Ce-i atrage pe aleg?tori la cel de-al treilea …escu? Aceea?i patim? a fricii care îi fascineaz? pe oamenii slabi când întâlnesc un instinctual. Un instinctual fascineaz? prin teatralitate, exhibi?ie ?i exaltarea imaginei sinelui. Pentru instinctual important este a p?rea, nu a fi. A juca totul pe o carte asta e marea lor cacialma. Ceea ce seduce, la instinctual este discursul s?u violent, ilar ?i teatralist. În fa?a violen?ei instinctualului omul slab se simte intimidat. Instinctualul în fondul lui sufletesc este un la?. El nu face decât o demonstra?ie de for??. Aceasta este seduc?ia pe care a exercitat-o cel de-al treilea …escu fa?? de aleg?torul cu frica lui Dumnezeu în 2004. Majoritatea care l-au ales li s-a p?rut discursul lui violent, drept un discurs viril, ca a unui adev?rat b?rbat de stat. Discursul agresiv i-a indus în eroare pe cei mai mul?i aleg?tori care l-au votat. Violen?a discursului a fost metoda lui instinctual? care i-a înlesnit ascensiunea în sfera puterii. S? ne amintim de campania electoral? din 2004! În raport cu N?stase, care a exersat un discurs de ,, domni?oar? de pension’’ , cel de-al treilea … escu a excelat în discursul energic, acuzator, violent. Dar nu au fost decât forme teatraliste care au impresionat electoratul. De aceea majoritatea aleg?torilor al celui de-al treilea …escu au fost b?rba?i, la N?stase procentajul cel mai mare de aleg?tori au fost femeile.
Pe acest fundament al patimii fricii, cel de-al treilea …escu a construit în timpul celor cinci ani de mandat o formidabil? ma?in?rie a fricii mascate: aleg?torul onest, îngrijorat de perspectivele nefaste existen?iale, simte aceast? presiune psihic? (exercitat? cu persuasiune mai cu seam? acum în campania electoral? prin amenin??ri mai mult sau mai pu?in voalate de neplat? a salariilor ?i pensiilor sau compromiterea unor ziari?ti de prestigiu, critici lucizi ai regimului). El este pus într-o mare dilem?, aceea de a fi strivit de aceast? ma?in?rie sau de a-l vota pe cel care a construit-o. Paradigma fricii a fost utilizat? de to?ii marii dictatori ai lumii în ascensiunea spre putere. În aceast? privin?? a excelat Hitler în arta patimii fricii. Organizarea de provoc?ri conflictuale a fost marele lui talent politic. Provoc?rile conflictuale, intrigile, învr?jbirile fac parte din arta patimii fricii pe care cel de-al treilea …escu le practic? cu obstina?ie. De regul?, în fa?a provoc?rilor conflictuale, a intrigilor ?i învr?jbirilor chiar ?i cei puternici devin concilian?i.
Orice guvernare are tendin?a de a deturna scopul real al administr?rii ??rii ?i prin asta de a devenii abuziv?. Împotriva abuzului de putere Montesquieu a propus în Spiritul legilor separa?ia puterilor în statul de drept: Parlamentul - puterea legislativ? se opune puterii executive. Puterea judec?toreasc? este chemat? s? judece situa?iile conflictuale dintre puterea legislativ? ?i cea executiv?, astfel încât s? se constituie un echilibru relativ al puterilor. El afirm? c? la abuzurile puterii executive, nu li se poate opune decât puterea legislativ?. Dar acestea nu sunt suficiente pentru prevenirea abuzurilor. Fa?? de abuzul de putere al guvernan?ilor, singurul care se poate opune cu adev?rat este cet??eanul aleg?tor. Al?turi de el trebuie s? fie societatea civil?, ONG-urile, to?i trebuie s? facem front comun, ca noi în?ine s? fim adev?ra?ii garan?i ai libert??ilor democratice. Rezisten?a civic?, în fa?a abuzului de putere este o virtute care trebuie aplicat? de fiecare cet??ean, nu prin violen?? cum s-a încercat în trecut de c?tre mi?c?rile extremiste, ci prin mijloacele non-violente pe care doctrina lui Gandhi le propune, ca de pild?, nesupunerea civic?, boicotarea alegerilor, etc. O putere abuziv? nu-?i poate atinge scopul dac? exist? o nesupunere civic? generalizat?. Dar în condi?iile corup?iei generalizate, a psihologiei lui pseudo care ne caracterizeaz?, nesupunerea civic? nu este doar un ideal, este o utopie.

La noi, abuzul de putere este nelimitat ?i de neoprit. El este perceput de omul din clasa de mijloc, ca o insecuritate personal?: întâmplarea poate s?-l pun? pe oricare cet??ean român , oricând, într-o situa?ie absurd?. Cei care au interac?ionat în mod cu totul întâmpl?tor cu un politician abuziv sau vreun protejat al acestuia au suportat umilin?a de a fi înjosi?i de ace?tia, f?r? ca justi?ia s? le fac? dreptate sau s?-i pedepseasc? pe vinova?i. Un revoltat ar ajunge s? se r?zboiasc? cu morile de vânt asemenea cavalerului tristei figuri. Acesta e mesajul pe care îl percepe omul din clasa de mijloc pus într-o asemenea situa?ie. Nu mai vorbesc de muncitori, ??rani sau alte categorii sociale, care pot fi umilite cu cinism de politicianul veros f?r? putin?? de a se ap?ra sau a i se face dreptate. Omul de rând nu se simte protejat de justi?ie ?i de lege în fa?a abuzurilor micilor dictatori politici, a in?ilor tiranici ?i a caionilor. Aceast? stare de lucruri este înlesnit? de la clasa politic?. Starea ei imoral? porne?te de la nerespectarea suprema?iei legii. În stabilirea gradului de consolidare a unei democra?ii principala condi?ie, dup? consfin?irea alegerilor libere, este suprema?ia legii. ,, Se recunoa?te în mod aproape unanim c? ?ara care organizeaz? alegeri, dar care nu respect? suprema?ia legii este o pseudo-democra?ie’’ (Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer – Democra?ia ?i alternativele ei, p.50).
Dac? suprema?ia legii este criteriul fundamental pentru o democra?ie ,,real? sau stabil?’’, cum o numesc autorii mai sus cita?i, atunci este cât se poate de clar c? societatea româneasc? se afl? într-o pseudo-democra?ie. Din aceste considerente, în consolidarea democra?iei, rolul fundamental în instituirea respect?rii suprema?iei legii îi revine pre?edintelui. Un pre?edinte, indiferent de culoare politic?, din oricare partid ar proveni, odat? ales, nu are voie s? practice jocul favoritismelor în numirea mini?trilor ?i prin asta s? instituie, ca o reac?ie în lan?, corup?ia în toate institu?iile statului de la nivelul central la cel local. Toat? politica celui de-al treilea …escu este o politic? a arbitrariului, o caracteristic? a individului cu apuc?turi despotice. Corup?ia ?i favoritismul, la nivel guvernamental, încurajeaz? la nivelurile de jos cinismul ?i lipsa de respect fa?? de lege. E nevoie de o lege organic? care s? instituie suprema?ia legii, s? interzic? categoric orice intruziune a pre?edintelui în justi?ie, în numirea sau destituirea mini?trilor, f?r? acordul Parlamentului ?i a primului ministru sau situa?ii când se dovedesc acte clare de corup?ie iar ministrul în cauz? dac? e favorizat de pre?edinte s? se prevad? sanc?iuni din partea Parlamentului atât pentru pre?edinte cât ?i pentru ministrul în cauz?. Un pre?edinte trebuie s? fie obligat prin lege s? vegheze la suprema?ia legii, s? fie chiar obiectivul fundamental al mandatului s?u în politica intern?. De asemenea, trebuie s? fie stabilite, prin lege, criterii clare de performan?? ministerial? ?i obligarea mini?trilor la inform?ri periodice cu privire la cheltuirea banului public. Când un pre?edinte favorizeaz? pe anumi?i lideri din propriul partid ?i nu ac?ioneaz? pentru stoparea furtului din banul public este evident c? prin aceast? practic? d? tonul corup?iei, induce ideea structur?ri anumitor grupuri din partidul din care provine în grup?ri oligarhice ?i toat? politica democratic? devine pseudo-democratic?.


În aceast? situa?ie rela?iile de comunicare se denatureaz? ?i devin imposibile; cinismul ?i dispre?ul fa?? de electoratul care i-a ales este un exerci?iu de fiecare zi al oligarhilor, dup? cum bine se poate vedea. Trecerea de la principiile democratice la guvernarea nedemocratic? se face prin acte politice brutale sau persuasive, prin instaurarea arbitrariului în interpretarea Constitu?iei, prin practica învr?jbirii, prin tergiversarea lu?rii m?surilor, prin împingerea oamenilor din propriul partid la acte de corup?ie pentru a-i avea la mân? în scopul aservirii lor necondi?ionate. Aceast? manier? de guvernare autocrat? demonstreaz? cât se poate de clar, cum un om politic, ajuns în cea mai înalt? func?ie în stat, poate devia de la democra?ie la alternative nedemocratice. Tendin?a de a abuza de putere a întrecut limitele critice la cel de-al treilea …escu.

Se creeaz? astfel, o tot mai mare discrepan?? între interesele populare ?i interesele grupurilor politice, discrepan?? care poate conduce la conflicte violente. În aceast? situa?ie, clasa politic? ap?rat? de solemnitatea ?i prestigiul puterii devine în timp tot mai abrutizat? prin practicare exerci?iilor zilnice de abuzuri tot mai manifeste ?i mai la vedere. Democra?ia se transform? tot mai f??i? într-o form? politic? de tip oligarhic. Românul din clasa de mijloc, cel care are o relativ? educa?ie politic? se simte exasperat ?i dezgustat de toat? mascarada puterii. Alunecare spre oligarhie a guvern?rii democratice induce intelectualilor neangaja?i îngrijor?ri existen?iale. Când oamenii politici, afla?i la putere într-un regim democratic, nu mai admit opiniile concurente, iar votul majorit??ii parlamentare este anihilat în mod cinic, este cât se poate de clar, dac? mai este nevoie de un argument în plus, de tendin?ele dictatoriale ale celui de-al treilea …escu ?i structurarea în grup?ri oligarhice ale clicii aservite din propriul partid. Suprapus? peste criza economic? , criza politic? generat? arbitrar ?i dictatorial de c?tre cel de-al treilea …escu, cu scopul v?dit de avea un guvern aservit, care s? controleze alegerile preziden?iale, are efecte grave asupra democra?iei. ,,A?a cum avertiza Huntington (1991: 258) ’’ (Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer - Democra?ia ?i alternativele ei, p.236). Aflat timp de cinci ani la pre?edin?ia ??rii, cel de-al treilea …escu s-a dovedit incapabil s? administreze ?ara. Toate ac?iunile lui aparent constructive s-au dovedit a fi în realitate distructive, frauduloase ?i periculoase pentru democra?ia noastr? tân?r?, care se afl? acum sub sabia lui Damocles a alternativelor nedemocratice.
Bibliografie:
1- Richard Rose, William Mishler, Christian Haerpfer – Democra?ia ?i alternativele ei, Ed. Institutul European,Ia?i, 2003 p.22,25,49, 50, 53, 236
2 - Jorge Luis Borges – Eseuri, Ed. Polirom, Ia?i, 2006, p.125
3 - Ėmile Durkheim – Despre sinucidere, Ed. Institutul European, Ia?i, 2003, p.316
4 - Montesquieu Spiritul legilor, IV,5
5 – Colectiv coordonat de Jacqueline Russ – Istoria filosofiei III, Triumful ra?iunii, Ed. Univers Enciclopedic, Bucure?ti, 2000, p.31).