proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Scîrboas? scen?! Proasp?ta v?duv? bocea, zgomotos, tr?gîndu-?i mucozit??ile înapoi în sinusuri, rimelul i se scurgea, dizolvat de lacrimi, în dîre de funingine pe obrazul buh?it.
Am întrebat-o de ce plînge, doar toat? lumea din bloc ?tia c? r?posatul fusese un be?iv înr?it, o b?tea ori de cîte ori dep??ea m?sura, ?i o dep??ea cam în fiecare s?pt?mîn?, iar pe deasupra umbla dup? alte femei. Exact cu o s?pt?mîn? înainte de a muri, îl g?sise cu o paceaur?, chiar în cas?. Venise de la servici mai repede ?i îi prinsese dezbr?ca?i în dormitor.
M-a privit cu ochii ei blînzi, de femeie în?eleg?toare:
„ Avea un suflet bun ?i-o inim? larg?; nu exista s? vin? cineva la el cu un necaz...”
Da, avusese o inim? atît de larg?, încît au înc?put în ea, timp de un sfert de veac, cîte o be?ie pe s?pt?mîn?, cu totul ani întregi de matoleal? neîntrerupt?, plus tinere?ea ei, zile peste zile de munc? în fabric? ?i apoi în gospod?rie, sute de ore de a?teptare cînd întîrzia cu prietenii prin cîrciumi la una mic?, echimozele de pe corp ?i de pe fa?? cînd îl certa c? venea diminea?a mahmur, rufele sp?late, g?titul ciorbei, dereticatul zilnic, grijile cu copiii, c? de aia nici nu se desp?r?ise de el, din cauza copiilor, ?i-acum cînd mai avea doar cinci ani pîn? la pensie, cînd ar fi putut s?-?i vad? însfîr?it de via?a lor, copiii erau realiza?i, unul în Canada, altul c?s?torit în alt ora?, totul se sfîr?ise.
Fusese dr?gu?? în tinere?e Melania, cu p?rul ei bogat, castaniu, buclat natural, cu ochii mari, cu obrajii îmbujora?i, cu buzele ei c?rnoase ?i tenul luminos de fat? de la ?ar?. R?m?seser? vagi urme ale frumuse?ii de alt?dat? ?i-acum, munca ?i c?ratul saco?elor de la pia?? nu o de?elaser? de tot, aburii rufelor ?i ai tocanelor clocotind pe aragaz, nu-i scofîlciser? fa?a complet, avea s? g?seasc? un v?duv de treab? cu care s?-?i petreac? b?trîne?ele în lini?te. Asta era cea mai mic? grij? a mea, soarta Melaniei de la doi!
Grija mea era Mirosul. M-a izbit chiar din prima zi, dup? ce m? mutasem în bloc. Era un miros greu de definit, insidios, dar ?i pregnant, ceva între damful st?tut de igrasie, comun tuturor subsolurilor inundate din blocurile înghesuite pe splai ?i duhoarea gre?oas? de cimitir, a?i sim?it-o probabil cei mai mul?i dintre voi: parfumul de crizanteme ofilite în vaze, de coroane funerare uscate amestecat cu mirosul palid de t?mîie ?i peste ele cuprinz?toare, aroma dulceag?, putrid?, de corpuri neantizîndu-se în ??rîn?, toate augmentate de un val acru, continuu, ireal.
La început, am crezut c? e pecetea olfactiv? a fostului proprietar ?i m-am gr?bit s? zugr?vesc tot apartamentul. O vreme, tentele proaspete de var , coloran?i, ipsos ?i vopsele de ulei au fluturat prin aer ?i credeam c? am biruit Mirosul, dar dup? vreo dou? s?pt?mîni s-a strecurat din nou, perfid pe sub prag. A cucerit pe rînd fiecare cotlon, a p?truns în mobile, în pere?i ?i în haine, m? asalta noaptea, cînd toate celelalte odori diurne se estompau ?i m? trezea diminea?a mai agasant decît tusea tabagic? a lui nea Ni??, vecinul de palier. Aveam insomnii, îmi pierise pofta de mîncare, Mirosul era cu mine în pat, la mas?, îmi teroriza existen?a prin cutremur?toarea lui persisten??
Am hot?rît c? e momentul s? trec la metode energice. Nu lumîn?ri parfumate, sau be?i?oare de santal fumegînde, bune s? acopere cel mult un pîr? inoportun sau putoarea ce urc? din canalizare, pentru c? am uitat s? v? spun locuiesc la ultimul etaj ?i toat? duhoarea closetelor urc?, mai ales vara, pîn? în baia mea.
Îmi place s? m? joc cu miresmele, parfumurile ?i aromaticele, dar aveam nevoie de un damf puternic, nea?teptat care s? alunge Mirosul, s?-l culce în bolgiile perfide de unde a ie?it. Am început prin a pulveriza pe pardoseli amoniac, un du?man rapid pentru orice nepoftit, apoi am trecut la fulger?torul diluant, un spadasin necru??tor pentru orice miros. Victorii temporare, paleative pentru mucoasa-mi nazal? isterizat?!
S? nu m? în?elege?i gre?it, nu sunt un sclifosit care se albe?te la fa?? cînd simte un miros mai puternic, din contr? îmi plac tot felul de odorante care altora li se par dezgust?toare: parfumul alb?strui al bezinei, verdele b?legarului hr?nind iarba, tremolo-ul bl?nii de cîine în ploaie, bronzul zgrun?uros al asfaltului încins, lentoarea aromei calde de grajd, caramelizarea unei plo?ni?e strivite pe geam.
Dup? ce am epuizat toat? gama de chimicale disponibile în comer?, am trecut la fumiga?ii. Am ars tala?, p?r, cartoane ude oase, plastic, cauciuc,ramuri de tuia, mi-am împu?it casa cu tot ce e combustibil, am ?ters pere?ii ?i parchetul cu terebentin?, am pres?rat sulf ?i naftalin? proasp?t? pe la praguri, dar degeaba! Dup? fiecare atac, Mirosul repliat, retras perfid în umbr?, revenea cu puteri sporite.
Atunci am în?eles unde am gre?it. M? chinuiam s? elimin efectul, cînd ar fi trebuit s? depistez cauza. Am observat c? la parter, imediat ce împingeai poarta grea, de tabl?, cu vopseaua scorojit?, Mirosul era slab, deabia adia timid, ca mireasma trandafirilor îmboboci?i timpuriu. Pe m?sur? ce urcai sc?rile, din etaj în etaj, cre?tea, astfel c? odat? ajuns în fa?a u?ii mele s? m? cople?easc? cu toat? for?a lui pestilen?ial?.
Nu sunt un tip sociabil, genul care se împrietene?te rapid cu to?i locatarii ?i î?i deschide u?a la orice or?, vecinului ab?iguit care nu are cu cine s? vizioneze meciul la televizor, sau gospodinei care vine duminica s? împrumute o can? de zah?r sau un ou, dar for?at de împrejurarea care-mi tortura nasul, am intrat cu diverse pretexte în aproape toate apartamentele de pe scar?.
Colaje de rîncede rînta?uri impregnate în pere?i, buc?t?rii înv?luite-n lin?ouri ancestrale de ceap? pr?jit?, izul de haine vechi îmbibate în naftalin?, cocleala transpira?iei din a?ternuturile neaerisite, deodorante ieftine zaharisind epiderme scofîlcite, cocleala butoaiele cu varz?, iu?eala closetelor nesp?late, toate pe fundalul Mirosului care le amalgama conferindu-le o not? unic?, vibrant? ce tr?ia în betonul poros, ca ?i cariile în trupul unei viori vechi.
Am început cu parterul. Vasilin e ceferist, epiderma lui p?mîntie împr??tia secre?ia u?or recognoscibila a g?rilor. Nevast?-sa, femeie de servici tot acolo, era cea mai îng?lat? persoan? din bloc, probabil o ciudat? devia?ie profesional? o f?cea imun? la preocup?rile de minim? igien?. Covoarele miroseau a praf, u?ile a lemn putred, în pere?ii nezugr?vi?i de decenii, intrase un iz de sal? de a?teptare clasa a II a. Tr?iau înghesui?i în dou? camere, împreun? cu cele dou? progenituri majore, cu logodnicul fetei ?i o veri?oar? care fusese evacuat? din gazd? ?i erau îmbiba?i de o s?r?cie puturoas?.
Vis-a vis de apartamentul lor soios, e cel al familiei unui inspector veterinar, în care ve?nic se simt arome de gr?sime sleit?, de c?rnuri pr?jite, de caltabo?i afuma?i ?i cîrna?i usturoia?i.Vrafuri de crati?e ?i farfurii n?cl?ite, mun?i de alimente, digestii greoaie ?i sieste dispeptice le parfumau existen?a. Obezi to?i trei, tr?iau mirosind doar mîncare.
La etajul I locuiesc Mirodanii, într-un miros de ulei de motor, benzin?, antigel ?i metal. B?rbatul e taximetrist, iar fiic?-sa o fî?nea?? puber?, brunet?, apetisant?, las? în urma ei dîre de Obsesion ?i priviri pofticioase. Al?turi, la familia Cîrnoag? aerul era cam inodor, femeia o blond? cu ten boln?vicios degaja aburi de clor, detergen?i ?i dezodorizante casnice. Doar pere?ii împr??tiau un miros acru de ur? acumulat? în straturi. Nu se puteau suporta, dar st?teau împreun? pentru c? niciunul dintre ei nu vroia s? divor?eze, din calcule meschine privind împ?r?irea apartamentului sau pur ?i simplu din masochism.
Domnul Serendiuc tr?ie?te singur. E un septuagenar sprinten, uscat care nu î?i ar?ta vîrsta. În locuin?a lui domne?te o putoare de guano subtil amestecat? cu un iz de zer. Cre?te peru?i ?i canari ?i este atît de volubil încît nu am reu?it s? scap de el decît dup? trei ore de conversa?ie neîntrerupt?, în care pe lîng? recomand?ri privind cre?terea longevit??ii pe baza consumului de iaurt, se amestecau istorii despre femeile iubite în tinere?e ?i amintirile dureroase despre drama refugierii familiei lui din Basarabia.
La acela?i etaj cu Melania, locuie?te o fat? b?trîn?, Aneta, pe care nu o vedea nimeni cu lunile, nu prea ie?ea din cas?. Nu am reu?it s? p?trund în locuin?a ei, dar sunt sigur c? Mirosul nu î?i are originea acolo.
La trei miroase în felurite moduri.În apartamentul cochet al doamnei St?nescu, de meserie croitoreas? la domiciliu,se topesc ca ni?te fire de a?? colorat?, catifelate arome de stofe ?i m?t?suri impregnate în sudoarea amestecat? cu deodorante, emanat? de clientele care probeaz? rochiile ?i bluzele proasp?t îns?ilate.
Familia Velicu, un cuplu de b?trîni ?ter?i, cenu?ii, lini?ti?i, pe care nimeni nu-i auziser? niciodat? certîndu-se, tr?iesc destul de retra?i. Mi-au deschis dup? ceva timp de cînd sunam la u??. Cît am vorbit cu ei, înghesui?i amîndoi în prag, cînt?rindu-m? neîncrez?tori din ochi, am sim?it iz de boal? ?i tristul abur al senectu?ii ca o sinistra fluturare a mirosului de ?oarece mort.
La „nebuna de la patru”, a?a îi spun to?i, doar administratorul îi cunoa?te adev?ratul nume, Mirosul e îngenuncheat într-un mod brutal ?i definitiv. Dincolo de putoarea celor dou?sprezece pisici, care împart un fel de bîrlog mobilat de numeroase cutii de carton cu o femeie ciudat?, laconic? ?i vorbind mai mult prin ochii exoftalmici, nu mai r?zbate nimic.
Ultimul e nea Ni??, maistru instructor la o ?coal? de ucenici. Fum?tor înr?it , îmbîcseala tutunului, îi rarefiaz? aerul în pl?mîni, îi usuc? pielea ?i se prelinge în dîre amare pe pere?i. B?iatul ?i nevast?-sa sunt palizi ca ni?te rotocoale de fum proiectate pe-un fond alb.
Dup? ce am amu?inat con?tiincios toate etajele, am realizat c? uitasem de subsol, dar epuizat de atîtea capitole olfactive r?sfoite, am amînat descinderea pîn? dup? înmormîntarea lui Bu?an.
Reu?esc s? a?ipesc jum?tate de or? în fa?a televizorului, cu sonorul oprit. Plutesc peste p?duri de brad, cetin? verde, pîraie r?coroase, prizînd fericit ozonul în?l?imilor ?i apoi brusc m? reg?sesc într-o biseric? umbrit?, cu mucegaiuri colorînd aureole ?terse, ?inînd-o pe bunica de mîn?, mîna ei arome?te familiar, gust aroma de pîine a prescurii în vis, din nou t?mîie ?i inconfundabila ei broboad? de molton mirosind a fier de c?lcat în fiecare duminic?, printre flori deschizînd discrete nuan?e piperate, roz viu, vi?iniu ?i galben pudrat cu praf.
Au scos sicriul pe casa sc?rii. Aud bu?iturile lemnului lovind balustrada, certuri în surdin?, simt fumiga?ii de r??in? sfin?it?, ?i brusc explodeaz? damful gre?os al sticlelor desfundate spre ve?nica pomenire, stropesc pîn? ?i sc?rile. Ce g?selni??, s?racu’ r?posatul avea patima paharului ?i astfel e celebrat pe ultimul lui drum, iar mirosul drojdiei de prune fermentate urc?, umple toat? casa sc?rilor, ias? ?i-n strad? unde nasurile trec?torilor tresalt? nedumerite, curge f?r? opreli?ti, inundînd tot cvartalul ?i estompînd pentru o vreme Mirosul.
Ce tîmpenie! Îmi bat la u??, m? trezesc fa?? în fa?? cu ni?te necunoscu?i transpirînd doliu, m? oblig? s? cobor sc?rile în papuci de cas?, v?duva boce?te acompaniat? de rude ?i de vreo dou?-trei vecine, o recunosc cu greu ?i pe doamna St?nescu, plînge discret ?i e fardat? violent sub baticul de atlaz negru, dar dezv?luie un nea?teptat ?i apetisant decolteu, cineva m? îmbie cu ?uic? ?i coliv?, îmi vine s? fug ?i s? trîntesc u?a în urma mea,dar dinspre co?ciug m? prive?te, rînjind inodor, Mirosul.