proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Iubirea ca o p?l?rie




Prima persoan? care m-a iubit, cine putea s? fie? Habar n-am câ?i ani aveam, dar ?i azi mi-amintesc! Mama se a?eza în pat, punea o pern? pe picioare ?i-acolo m? leg?na ?i îmi spunea povestea cu Neghini?? pân? adormeam.
Oare s? fi fost ?sta motivul, c? la rândul meu, când am început s? iubesc câte o fat?, gestul meu de tandre?e era s-o leg?n?
În clasa întâia mi-a fost drag? Nineta ... Am fost la colindat împreun? ?i ne-am ?inut de mân? înotând prin z?pad? ... Era o feti?? rece, rareori se juca ?i nu-mi amintesc s-o fi v?zut vreodat? râzând. Parc? înghi?ea în permanen?? sare amar?.
Au trecut anii ?i când am terminat facultatea, mama ?i tata m-au sf?tuit s? m? însor cu Nineta, s? r?mân în sat, s? am grija lor.
Cum totdeauna am fost îndr?gostit de flori, pomi ?i p?duri am zis c? nu mi-ar strica s? m? stabilesc într-un loc atât de pitoresc, a?a c? am promis p?rin?ilor c? voi respecta dorin?a lor.
Bineîn?eles s-au f?cut unele aranjamente, fratele meu mai mare, prin cuno?tin?e, mi-a asigurat postul la Coliba?i, mama a vorbit cu p?rin?ii Ninetei, urma doar s? m? v?d cu ea ?i s-o cer în c?s?torie.
Nineta era la fel ca în copil?rie, o frumuse?e rece, acum profesoar? de naturale într-o comun? al?turat?. S? fiu sincer, îmi pl?cea mai mult de Sabina, vecina mea de la ?ar?, dar asta era deja m?ritat?! Ca s? n-o mai lungesc, am mers într-o sâmb?t? seara acas? la Nineta, cu scopul de a deveni mai apropia?i, într-o prim? etap?.
P?ream amândoi stingheri. Mi-a povestit despre copiii de la ?coal?, despre soiurile de dulcea?? preg?tite de ea îns??i ...
Nineta, am întrerupt-o la un moment dat, po?i s? crezi, m-am îndr?gostit de tine înc? din clasa întâia! Eram atât de bucuros c? te ?ineam de mân? când înotam prin z?pad? dup? colinde?e ...
Daa?! Nu-mi amintesc nimic!
Ce-a mai urmat? Când s-au f?cut reparti?iile guvernamentale pentru ocuparea posturilor de inginer, în loc s? aleg Uzina Coliba?i, la doar 12 Km de satul meu, am preferat ITB-ul, mai ales c? întreprinderea mi-a oferit ?i o garsonier? în Bucure?ti! A trebuit s?-i explic mamei op?iunea mea ...
În clasa a X-a am venit în Bucure?ti la Liceul Gheorghe ?incai ?i aici, pentru prima oar? m-am îndr?gostit de profesoara mea de ... nici nu mai ?tiu ce preda, îmi amintesc doar c? era so?ia domnului Gabriel Pepelea, fost de?inut politic, ajuns dup? 1990 om de stat ?i academician!
Dânsa, profesoara, era mult mai tân?r? decât so?ul s?u ?i de o frumuse?e exotic?.
Vezi-?i b? de treab?, ce te-ai tâmpit?! Mi-a zis fratele meu mai mare când i-am povestit ce ochi tulbur?tori are doamna profesoar?. G?se?te-?i o boboac?, a?a ca tine, a mai zis el.
P?i ce folos? Doina Barbu, colega mea de clas?, care îmi cânta atât de frumos numele când m? striga, a cunoscut un neam?, pe plaj? la Eforie. Ăsta i-a oferit în fiecare zi înghe?at? ?i-n cele din urm? au plecat împreun? la Hamburg. Mi-a povestit mama ei, am fost la ea acas?, voiam s? ?tiu de ce nu mai vine Doina la ?coal?!
A?a eram eu, m? îndr?gosteam anapoda ?i de cine nu trebuia ...
În facultate, dup? ce am terminat anul doi, am f?cut practica de var? la Centrala Termoelectric? din Paro?eni. Noi studentii eram caza?i la c?minul din ora?. Ca niciunde, acolo, to?i colegii aveau mare trecere la fete ?i mai ales la nevestele neconsolate ale minerilor!
Bineîn?eles m-am împrietenit ?i eu cu o domni?oar? inginer?, cu patru, cinci ani mai mare ca mine ?i cu cel pu?in un cap mai înalt?. Pe ea nu o deranjau aceste aspecte dar eu aveam destule s?-i repro?ez.
Nu-mi pl?cea c? venea la întâlnire având în mâini m?nu?i albe, pân? la coate, c? purta p?l?rie de?i era var?, c? înc?l?a pantofi cu toc de?i era mai înalt? ca mine ?i f?r? aceste adaosuri! Cel mai tare m? enervam când îmi cerea s? ne plimb?m pe Corso, bulevardul din centrul ora?ului, bra? la bra?! V? închipui?i cum ar?tam! Nu ?tiu dac? ?i azi se mai p?streaz? obiceiul de atunci!
Ceilal?i colegi, f?ceau b??c?lie de mine, b? ?mechere, pe cine ai pus mâna! Într-o sear?, la cel mai mare restaurant din Petro?ani am cunoscut pe ... fata visurilor mele! ?armant?, vis?toare, senzual?!
De-a doua zia am renun?at la domni?oara inginer?. Noua prieten?, chelneri??, îmi îndeplinea toate dorin?ele, în loc s? ne plimb?m pe Corso, mergeam sus, pe platoul din Retezat, îmi cump?ra în fiecare zi fragi ?i-avea destui bani s? petrecem împreun? la mare, cel pu?in dou? s?pt?mâni.
Au trecut zilele ca un vis. Cum m? apucase dorul de acas?, nu mai sunt sigur dac? de p?rin?i sau de albinele pe care nu le v?zusem de o lun?, am stabilit s? ne întâlnim la Eforie Sud dup? ce eu voi face o halt? în satul meu iar ea se va instala în hotel.
Dup? trei, patru zile am a?teptat veste de la prietena mea. N-am primit nimic nici dup? cinci, ?apte, zece zile.
În cele din urm? am plecat la Costine?ti (aveam bilet de tab?r? oferit de facultate) cu o mare triste?e în suflet. Mergeam în fiecare zi la Eforie Sud, doar, doar, o voi întâlni pe romantica mea prieten?, prin mul?imea de pe plaj? sau seara, pe falez?.
Dup? câ?iva ani, mama mi-a dat o scrisoare cu ?tampila din Eforie, de la o fat? care zicea c? e din Petro?ani. Am certat-o c? mi-a ascuns plicul atâta vreme ?i am încercat s? reînc?lzesc ciorba, a fost imposibil!
Între timp terminasem facultatea, dorin?a p?rin?ilor cu Nineta nu se împlinise a?a c? eram liber ca pas?rea cerului!
Atunci am cunoscut-o pe Marina, pre?edint? de sindicat într-o uzin? cu mii de salaria?i ...
Ne întâlneam când ne apuca pofta de amor, totdeauna la mine, ea avea o feti?? de câ?iva ani. Vorbea urât despre fostul ei so?, un porc, bea, mirosea urât, nu se sp?la cu s?pt?mânile. Se ar?ta scârbit? când o întrebam despre el.
M? suna seara, târziu ?i se r?sf??a spunând c? abia a f?cut ...b?i??! Avea talent teatral ?i reu?ea s? m? înfierbânte la cap?tul telefonului. „Ia repede un taxi ?i vino” ... o rugam dup? ce o ascultam un sfert de or? cum se pisicea în eter.
Ne întreceam în figuri, eram ioghin ?i o f?ceam s? ?ipe de m? ru?inam de cei din bloc, ce-or zice vecinii despre mine, ?sta chinuie femeia!
Devenea uneori melancolic?.
Minte-m?, spune-mi c? m? iube?ti, c? nu po?i tr?i f?r? mine!
De ce vrei s? ne complic?m? Nu e de ajuns c? ne sim?im bine împreun??
?tiu, doar c? ...Te-ai fi c?s?torit cu mine dac? nu a? fi avut feti?a?
Of, am alte planuri. Ce te-a apucat?
Mi-ar place s? am grija voastr?, de feti?a mea ?i de tine!
Îi luam mâna ?i îi s?rutam fiecare deget. Îi aranjam o ?uvi??, o mângâiam.
Hai râzi, nu-mi place s? fii trist?.
Dac? vrei s? te însori, s?-mi ceri neap?rat sfatul, m? pricep la oameni. Nu îi r?spundeam. O priveam cum î?i ?tergea pe furi? o lacrim?.
Am o coleg?, profesoar? de matematic?, ar fi o partid? bun?, are ?i ea apartament, e fat? serioas?! ... Ce p?rere ai?
S-o v?d ...
Am cump?rat trei bilete la Oper?, eu cu profa pe dou? locuri al?turate, buna mea doamn?, în spatele nostru.
Nu e pentru tine! a fost verdictul ei categoric.
Aceia?i p?rere a avut ?i despre o cercet?toare de la ICEMENERG sau o doctori?? stomatoloag?. M? distra atitudinea ei, pe de-o parte protectoare, m?moas?, dar de fapt dornic? s? m? p?streze pentru ea.
Pe vremea aceea, începând din noiembrie, aproape în fiecare zi, mergeam la patinoarul Floreasca. ?i într-o sear?, mi-a atras aten?ia o tân?r?, p?rea o floare pierdut? în mul?imea de fete, b?ie?i ?i copiii care se jucau pe ghea??. Dup? ce am dat câteva târcoale încercând s?-i atrag aten?ia, m-am apropiat în vitez? ?i am pus o frân? brusc?, la doar câ?iva centimetri de ea.
V? înv?? s? patina?i ? am întrebat-o.
Mul?umesc nu! ?i nu te mai viteji, c? nu m? impresionezi!
De ce mi s-a urcat sângele în obraz n-a? putea spune, dar, dup? câteva momente m-am retras în sal? s?-mi dau patinele jos. Desf?cusem o gheat? când, iat-o c? apare c?utând din privire un loc liber. Lâng? mine, un b?ie?el de opt-nou? ani se odihnea sau a?tepta pe cineva.
Ridic?-te, i-am zis atât de autoritar copilului, c? acesta, foarte speriat, a plecat de-acolo. Numai zâmbet, am invitat-o pe frumoasa cu patine s? ia loc.
Am plecat împreun? de acolo, pe jos, pân? în centru, undeva pe lâng? Scala am intrat într-o cofet?rie, mi-a dat num?rul ei de telefon. Întreaga lume mi s-a p?rut deodat? mult mai frumoas? ?i bun? ...Avea o anume distinc?ie în gesturi ?i ?inut?, ?tia o mul?ime de lucruri despre care eu nici nu auzisem. Mergeam împreun? la teatru, la patinoar ?i-o alintam strigând-o Puica. În iarna aceea a fost un ger stra?nic ?i lacul Ci?migiu înghe?ase bocn?. Acolo ne întâlneam în fiecare sear?. Vrând s? fac? o piruet? pe ghea?? s-a împiedicat ?i s-a lovit la genunchi.
Am ridicat-o ?i-am strâns-o în bra?e de nu mai putea r?sufla. Avea fa?a ro?ie de ger, r?suflarea fierbinte
Nu-i a?a c? ai avut alt nume, de ce l-ai schimbat? am întrebat-o.
A fost surprins?, nu mi-a r?spuns imediat. Apoi mi-a povestit despre p?rin?ii ei. În timpul r?zboiului se refugiaser? din Polonia. De teama unor persecu?ii î?i luaser? nume române?ti ...
Puica avea toate calit??ile, de?teapt? (terminase chimia industrial? ca ?ef? de promo?ie), îng?duitoare cu nonconformismul meu. Ne plimbam prin Ci?migiu, Her?str?u ?i locurile atât de cunoscute de mine c?p?tau alt? importan?? în prezen?a ei. ... N-am ar?tat-o bunei mele doamne, pre?edinta de sindicat. Probabil c? sim?ise ceva, uneori, când o ?ineam în bra?e, gândul îmi zbura la Puica. M? prezentase p?rin?ilor, sunt în vârst?, se scuzase, a?teapt? nepo?i de la mine. M-am pref?cut c? nu în?eleg aluzia.
În var? am invitat-o la banchetul elevilor absolven?i ai ?colii de mai?tri, undeva în Her?str?u. Teii înfloriser?, tot ora?ul era plin de parfumul lor. Îmb?tat de acel miros adusesem stupii tocmai din Muscel ?i îi aranjasem într-o gr?din? chiar la ?osea, în inima Bucure?tiului, pe lâng? Arcul de Triumf. Înainte de a merge la petrecere am fost dornic s? v?d ce fac albinele mele ?i dezastru, atârnau roiurile prin tei, ca ?ur?urii de ghea??, iarna. Am încercat s? capturez câteva, am f?cut rost de o scar?, m-am c???rat prin pomi, de?i eram g?tit pentru banchet.
Nu-mi vine s? cred ce am fost în stare s? fac atunci! Când în sfâr?it mi-a trecut amocul s? mai adun roiurile de prin copacii seculari, am plecat la petrecere, era aproape 11 noaptea ?i conform unor reguli, restaurantul se închidea la 12 noaptea. Puica m? a?teptase cinci ore ... ?i tocmai plecase. Direct la ea acas? m-am înfiin?at, locuia în cartierul Berceni. Aveam un bra? de crengu?e cu flori de tei.
Mi-a deschis u?a la miezul nop?ii, i-am explicat, i-am cerut iertare ... i-am spus c? e tot ce am mai scump pe lume. În noaptea aceea ne-am iubit prima oar?, cu patim?, parc? venea sfâr?itul lumii.
Din acea zi rareori mai treceam pe acas?, m? mutasem la ea.
Într-o noapte am visat urât... m? bântuiau amintirile de la ?ar?. M-am trezit ?i stam turce?te în mijlocul patului. Cineva mi-a pus palma pe frunte, m-a mângâiat.
-Cine e?ti, ce cau?i aicea, cum ai intrat în cas?, am întrebat.
-Sunt eu, nu m? recuno?ti?
-Unde m? aflu...
Peste pu?in? vreme ne-am f?cut planul s? plec?m în vacan??, unde? La munte, la mare ... Între timp stupii îi transportasem la ferma Frumu?ica, în B?r?gan, la floarea soarelui.
Am rugat-o s? mearg? doar o zi la stupi. A refuzat categoric. Nu suporta mersul pe jos, prin praf ... M-am sup?rat ?i i-am spus autoritar, du-te singur? la mare!
Am r?mas la stupi, eram îns? atât de trist, degeaba inginerul ?ef de la ferm? îmi pusese la dispozi?ie o camer? unde am instalat centrifuga ?i-am extras miere cu nemiluita.
La ferm? lucrau ca zilieri ni?te ?igani. Printre ei era o codan?, p?rea venit? din alt t?râm, ochii mari, verzi, sfio?enie feciorelnic?, din?i de m?rg?ritar, ten de abanos. Dup? amiaz?, cînd se înmuia c?ldura, le ofeream miere ?i faguri tuturor. Se a?ezau cumin?i la coad? a?teptând s? le vin? rândul. Spuneam fiec?ruia : casc? gura. Dintr-un borcan l?sam mierea galben? s? curg? pân? îi umplea gura, da pe-afar? ?i îi curgea pe piept.
Pe codan? o întrebam, î?i place? Aveam r?bdare cu ea, o l?sam s? înghit? de câte ori voia ?i îi umpleam iar ?i iar gura ... Într-o sear? m-a c?utat un staroste de-al lor.
Boierule, a zis el, am v?zut c?-?i place de fata noastr?. S? ?tii, e neînceput?, dac? vrei ?i-o d?m la noapte da mai pe urm? trebuie s-o iei de tot, altminteri te taie ?iganii ?i-?i arunc? boa?ele prin lanul de porumb!
Nu aveam de gând s? m? leg la cap, mi-era prea team? de ?igani dar am continuat s?-i satur de miere cât am stat acolo, doar de dragul ochilor verzi, neîncepu?i,!
În toamn?, Puica m-a invitat la nunt?! ... Îl cunoscuse la Venus, Mangalia, pe viitorul ei so? ?i parc? dorind s? îmi fac? în ciud?, fixase petrecerea la restaurantul din Her?str?u. Eram prea trist ?i nici de Marina, credincioasa mea pre?edint? de sindicat, nu mai aveam chef. Când m? suna ?i începea s?-mi vorbeasc? fierbinte, îi închideam telefonul.
La ?coala seral? unde predam, eram, pentru fetele de acolo, o partid? interesant?, aveam apartament proprietate personal?, o Dacie, post în Bucure?ti, ?i func?ie de conducere, director educativ ...
În anii aceia fusese dat? o dispozi?ie privitoare la cadrele de conducere din Comitetul Central al UTC care trebuiau, cel pu?in o dat? pe s?pt?mân?, s? desf??oare activit??i în ?coli, intreprinderi, etc.
La noi a venit nepoata unui mare mah?r din C.C. al P.C.R. P?rea o tân?r? inabordabil? dar, ca orice femeie avea sl?biciunile ei ... În loc s? mearg? la orele de fizic?, a?a cum ar fi trebuit, îmi prelucra documentele de partid, neobosind niciodat?, în biroul meu. Mi se înfl?c?ra mintea ascultând-o. M? pierdeam în ochii ei spunându-i în gând. „Dac? ai ?tii ce b?iat extraordinar sunt!” De?i n-aveam vreo ?ans?, i-am pus gând r?u. Am invitat-o s? participe la munc? patriotic? la o clas? model ... Am ra?chetat împreun? podeaua cu buc??i de geam, am dat cu palux, am montat tot felul de tablouri, reproduceri de art?. Elevii se întreceau în a fi utili, cântau, dansau, i-au adus flori, iar într-o duminic? am mers împreun? la patinoarul 23 August. Se mai poticnea uneori, pe ghea?a lucioas?, tovar??a secretar? a C. C. U.T.C. Cum eram în preajma ei, m? repezeam ca un vutur s-o ?in de bra?. Lucrurile evoluau din ce în ce mai bine, m? pref?ceam c? transpun în via?? sfaturile ei pline de „în?elepciune politic?” dar a?teptam momentul prielnic. ?i acesta a sosit.
Am mers în schimb de experien?? la Liceul Energetic din Craiova ?i acolo, gazdele au organizat într-o noapte, mare petrecere, numai pentru profesori. La început am dansat tov?r??e?te cu dânsa! Dup? un timp, m-am cam încins. S?-mi fac un pic de curaj b?usem ?i un pahar de vin în plus. ... a?a c? dansul a devenit languros. S-o fi sesizat cineva?
Naiba ?tie, din noaptea aceea n-am mai v?zut-o!
F?r? ea, via?a din ?coal? n-a mai avut nici un haz. Intrasem în butoiul cu melancolie ?i nu flirtam, nu glumeam, nu râdeam cu secretarele, elevele de la seral sau cu alte frumuse?i dornice s? se m?rite. M-a scos din starea asta Victori?a, era cea mai dulce ?i pontoas? fat? din câte cunoscusem. Dup? vreo trei luni se în?urubase adânc în via?a mea. Era ?i foarte practic?, a f?cut modific?ri prin apartament, a schimbat dou? draperii, a adus ni?te carpete, tablouri, de?i nu se mutase oficial la mine.
?i-ntr-o zi vine mama de la ?ar?, îmi adusese o g?in?, nuci, mere.
Cine a f?cut schimb?rile astea în buc?t?rie? a întrebat ea.
Victori?a, o fat? de toat? isprava.
Ce sunt p?rin?ii ei?
Cred c? tat?-s?u e ofi?er în mili?ie, maic?-sa contabil?, ea înv???toare la ?coala General? nr....
Cum m? b?iete, toat? via?a m-a persecutat mili?ia ?i tu te însori cu una de-a lor? S? nu aud asta!
N-are fata nicio vin?, mam? ... Ai s? vezi, o s?-?i plac? ...
Mama n-a zis nimica dar a complotat cu tanti Stela, sora ei, s? m? însoare cum o ?ti, ... dar nu cu Victori?a.
Dup? doi ani, cu totul întâmpl?tor, ne-am întâlnit în Pia?a Str?duin?ei la cump?r?turi.
Ce mai faci, unde ai disp?rut, m-am ar?tat eu entuziast!
Chiar nu ?tii ce mi-a f?cut scumpa ta mam?? A venit la ?coal?, i-a spus tot felul de aiureli directorului, c? pân? nu m-am transferat în alt sector n-am mai avut lini?te!
Dac? ?ineai la mine ai fi avut curajul s-o înfrun?i! N-am ?tiut c? o femeie de la ?ar?, doar cu dou? clase primare, a dat peste cap un director iar pe tine te-a speriat în asemenea hal!
Înc? o dat? mama intervenise, ca un v?rtej, în destinul meu. Azi, dup? 30 ?i ceva de ani pot s? spun c? n-a gre?it! Dar a mai curs mult? ap? pe Arge?el pân? m-am convins.

P.S.

Nineta s-a c?s?torit cu un om cumsecade ?i-au avut o fat? ca nimeni alta. Când i-a sosit sorocul, fata, de?i cu studii înalte a fugit cu un mili?ian. De sup?rare, mam?-sa a f?cut depresie. S-a închis într-o camer?, a tras draperiile ca nici lumina s? n-o mai vad? ?i câ?iva ani n-a vorbit cu nimeni.

Puica a n?scut tot o fat? care a mo?tenit de la mama ei elegan?a de leb?d?. A câ?tigat o burs? ?i cinci ani s-a specializat în India în dansul oriental. Cum nimeni în Europa n-a manifestat interes pentru aceast? art?, a plecat cu un american peste ocean ?i-acolo au început o afacere b?noas?.

Victori?a a avut un b?iat care îi sem?na leit. Nu prea i-a pl?cut cartea. S-a preg?tit în arte mar?iale ?i s-a înrolat în Legiunea Str?in?. Ultima scrisoare a primit-o din Sri Lanka ?i comandantul i-a scris c? fiul ei a murit ca un erou.


Nicolae Aurelian Diaconescu