proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Producerea de existen?? prin scris e o dimensiune uman? a c?rei monad? e inuman?.
Orice încercare de reduc?ionism ar fi inutil?, mai ales dac? lu?m în calcul interferen?a de planuri autor-lectori (dar de ce nu, ?i multiplicarea acestui proces în infinite proiec?ii posibile). Mai mult, tr?im deja cu impresia c? s-ar putea ca suma interferen?elor spa?iilor mentale s? fie cel pu?in la fel de ampl? ca ?i spa?iul însu?i.

Cosmologia - poate singurul instrument de lucru în m?surarea nesfâr?it? a actului crea?iei literare - e studiul universului în totalitatea sa, iar prin extensie, locul umanit??ii în acesta, incluzând implica?iile disciplinelor ?tiin?ifice, dar ?i filosofice ?i esoterice. Spiritul uman tinde c?tre infinit, ceea ce nu îi reduce componen?a de evolu?ie egal? cu aceea a universului însu?i. Chiar ?i numai faptul c? undeva toate ?tiin?ele ?i domeniile spirituale se suprapun sau m?car converg trebuie s? dea o idee asupra min?ii umane care reitereaz? prin motiva?ie, cauzalitate, traseu ?i rezultat actul suprem al crea?iei. Arta, prin formele sale, printre care producerea literar? de sens (absolut similar? existen?ei) reproduce toate fenomenele cosmogenezei prin instrumentarul feti?iz?rii, pierderii si recâ?tig?rii con?tiin?ei, con?tien?ei, tr?irii, gigantomahiei realit??ilor.

Componentele majore ale universului, transpuse aici pe harta fenomenologiei procesului literar sunt: spa?iul, materia ?i energia.

SPAŢIUL
Vedem ca [+infinit] un locus atemporal a tot ce poate fi creat iar ca [-infinit] a tot ce înc? nu s-a creat. În ceea ce prive?te mintea uman?, rezolu?ii infinitezimal mai mici nu ?tirbesc cu nimic acest continuum. Una din fluctua?iile de tranzi?ie dinspre - c?tre + ac?ioneaz? ca un curent din universul de a?teptare, ca un vestibul imens de o parte ?i de alta a autorului ?i a lectorului. Oricât de sintetic creat? ar putea p?rea no?iunea, spa?iul dintre autor ?i crea?ia sa este construit identic. Se intr? în el, se depoziteaz?, se ermetizeaz? ?i se iese din el. Este deci viu pentru c? e tratat ca atare si viul depus în?untru poate g?si loc de gesta?ie.

Fenomenologic îns?, spa?iul creat de autor este rezultanta procesului de spa?ializare. Ceea ce în lumea real? ar fi fezabil doar prin for??, la nivel mental se poate realiza printr-o anumit? frecven??. Un bioenergetician poate trimite un spa?iu terapeutic pe o anumit? frecven?? mental?; la fel va reu?i autorul, într-un mod mai mult sau mai pu?in sacralizat (pur ?i simplu ca spa?iu de lucru).

Principala func?ie ale spa?iului este s? fie umplut, niciodat? vidat.
Ermetizarea unui spa?iu în ce prive?te crea?ia literar? se face datorit? unei inten?ii de securizare împotriva abuzului derul?rii la infinit de sens sau de propagare a unei energii spre diluarea ei, îns? uneori chiar în preîntâmpinarea nevoii cititorului de a avea ce s? deschid? (astfel el reitereaz? gestul ini?ial al autorului, cu polaritate invers? dar ?i con?tientizat?).
“Infinitatea rea”, hegelian?, presupune situarea unui fenomen/subiect intr-o însumare a limitelor ?i neobosita spargere a lor, f?r? a putea ie?i din Limit?.

Einstein, în teoria general? a relativit??ii, a impus viziunea ca în locul conceptului ca gravita?ia (deci predipozi?ia) s? ac?ioneze ca un câmp de for?? în spa?iu-timp, ca s? putem s? vedem în sfâr?it gravita?ia ca modificând îns??i structura geometric? a spa?iului-timp.
În consecin??, timpul de lucru s? fie accelerat, respectiv decelerat. Acest lucru poate fi realizat îns? la nivel de crea?ie ?i în mod asumat, cu implica?ii de presurizare.

Un spa?iu poate fi construit sub presiune chiar între blocuri de sens ?i metode de prelucrare la nivel de interpretare. El amplific? îns? degradând in extenso sau acutizeaz? mic?orându-se. Odat? generat, nu mai poate fi vidat. Chiar conceptul de vid/nimic cap?t? în concordan?? cu înv???turile spirituale ale lui Buddha valen?e de anduran?? la identitate ?i predispune cu anumit? în?elepciune la dobândirea lini?tii interioare. Interiorul unui atom este vid in jurul nucleului – dar exact de acolo se propag? emiten?a.

MATERIA
În cosmos, materia vizibil? ocup? doar 4%. A?a ?i în actul literar poetic, unde poetul e în c?utare de sens, nu de semnifica?ie.
Materia e substan?? - are mas? ?i volum ?i ocup? spa?iu, manifestându-se în particule ?i unde, datorit? capacit??ii de a radia. De la tot ce poate concretiza prin consisten?a fiin??rii ?i a fiindului (cuvinte-cheie, sintagme, conglomerate sintactice, blocuri de fraze cu sens de sine st?t?tor) prin crearea de iluzie pân? la ancorarea în ea, pân? la o nou? ordine dictat? de con?tiin?a ce creeaz? - este materie.

St?rile materiei textuale sunt la rândul lor solide, fluide ?i gazoase.
Starea solid? e caracterizat? prin rigiditate ?i stabilitate. Construc?iile vizibile ?i (uneori aparent) inamovibile care prin alegerea condi?iilor de implantare la nivel textual populeaz? o anumit? realitate.
Starea fluid? se apropie mult de tranzi?ia mental? a evenimentelor reale înspre treziri ale con?tien?ei (trezviei creatoare). Elementele fluide ale unui text sunt detectabile prin faptul c? se transform? spre a se adapta formei recipientului (sau a spa?iului alocat de c?tre autor).
Starea gazoas? are acela?i simptom la nivel intern al materiei pe care-l are la nivel extern energia.
Textul le poate avea pe toate 3 în acela?i timp, în func?ie de nivelul de decodare.

Precum în univers, aceste st?ri pot fi doar faze care depind de anumite condi?ii (printre cele mai semnificative fiind presiunea); astfel încât dac? condi?iile de existen?? se schimb? - asta nu ?ine îns? de materie - se schimb? ?i st?rile materiei. Un exemplu este evaporarea, ca trecere de la starea lichid? la starea gazoas?.(vezi trecerea de la sensul propriu la sensul figurat sau la metafor?). Limba ofer? aici ?i din punct de vedere gramatical structuri interesante - în englez?, o ac?iune repetitiv? e v?zut? fenomenologic ca fapt în sine.

Un autor va recurge tehnic la matrici de credibilizare dar mai nou ?i de decredibilizare pentru a materializa o energie.
Fiecare cheie textual? trece în concept (prin transcendere) în mod scalar - ori îl reg?sim în infraconcept, voit ocultat dar numai ca s? radieze ?i mai mult, ori e hiperceptibil din punct de vedere material ?i atunci vibra?iile trezesc la nivel de interpretare nevoia de autoprotec?ie din cauza supraexpunerii.

ANTIMATERIA
În cosmos, aceasta are masa mai mare decât materia, (masa nefiind un dat exclusiv materiei) datorit? capacit??ii de a atrage în jur materie de lucru care s? se lase înglobat? (vezi g?urile negre).
La nivel textual reprezint? un loc de pierzanie (similar? conceptului de moarte, iar uneori de involu?ie) laolalt? cu incredibila acceptare a componen?ei materiei locale de a veni singur? în întâmpinarea acestei noi condi?ii.

Exist? îns? un echilibru între palierul realit??ii vii ?i palierul realit??ii moarte. Antiparticulele (forma sub care se reg?se?te antimateria) se creeaz? acolo unde au loc coliziuni ale particulelor cu energie. Un bun exemplu de antiparticul? este punerea în scen? a unui non-fenomen (o form? a con?tiintei ce nu e reperabil? spa?io-temporal).

În astrofizic?, lucru demn de a fi demonstrat îns? ?i la nivel de fenomenologie literar?, antimateria r?spândit? uniform e anihilat? de materie. Ceva se pierde deci în derularea de for?e, dar asta e departe de a fi un motiv de îngrijorare. Fluxul energiei de manevrare, odat? saturat (prin tensionare pân? la refuz) nu mai poate la un moment dat s? se materializeze, o parte din el r?mânând desc?rcat pe traseu.

Toat? înc?rc?tura distructiv?, negativ? nu se poate îns? depozita în diagrame-rezervor de sens, ca ?i energia. Totu?i, se poate acumula cu excep?ia cazului în care se vine în întâmpinarea inten?iei de a fi rematerializat?, cu polaritate pozitiv?. A?adar, chiar dac? la nivelul procesului scrierii antimateria exist?, ea se recâ?tig? la atingerea materiei. La o atent? cercetare fenomenologic? a conceptului abstract de “religie” la baza c?ruia st? etimologia cuvântului “religare” observ?m c? ?i în plan esoteric se urm?re?te idealul de reintegrare.
În cazul coliziunii particulelor de materie cu cele de antimaterie, acestea anihilându-se reciproc, la nivel de proces literar va rezulta un tip nou de energie. Neutralizarea nu înseamn? nici reduc?ia spa?iului literar nici vreo premiz? a vidului - e doar o degajare de energie (de altfel, recunoscut? în astrofizic? ca fiind egal? cu dublul masei antimateriei anihilat?).
R?mâne de revendicat în acest sens ?i regia superioar? a demersului poetic evoluat care caut? s? scape chiar de metafizica în activitate spre a trece în antimetafizic?, o creare de existen?? dinspre transcendent înspre real (un procedeu invocativ oricât de mult i s-ar nega convergerea spre practici legate de kabbala).

DARK MATTER (materia întunecat?)
În cosmos, se reg?se?te în procent de 26%. Descoperite în secolul trecut, conceptele de dark matter ?i dark energy au revolu?ionat astrofizica. Dark matter a fost etichetat? drept “missing mass problem” - calculele ?tiin?ifice asupra masei universului fuseser? pân? atunci inexacte, mai mult, înainte nimeni nu preconizase de ce universul are o for?? gravita?ional? fa?? de momentul Big Bangului; pe când dark energy a fost etichetat? drept “the cost of having space” ?i atest? faptul c? exist? o contrafor?? (antigravita?ional?) de dilatare a universului.

În fenomenologia actului literar, dark matter reprezint? predispunerea ini?ial?, singura care d? universului textual o for?? gravita?ional?. Acest sim? acut are rol de a coagula spa?iul, care nu s-ar putea materializa f?r? acest liant. De?i nu e observabil?, prezen?a ei se deduce din efectele acestei influen?e asupra materiei vizibile a textului. Predispunerea este subcon?tient? ?i genereaz? un câmp vibra?ional subtil de control mental.

DARK ENERGY (energia întunecat?)
În cosmos, ea se reg?se?te în procent de 70%.
În fenomenologia procesului crea?iei ea reprezint? inten?iile detectabile la nivel de text. Mai întâi în spa?iu trebuie s? existe o proten?ie auctorial? aproape impersonal? operând ca o seduc?ie a tuturor limitelor pornind de la prezentul atemporal, deci de tip expansiv ?i frac?ionar.
Inten?iile contribuie la extinderea no?iunii de spa?iu literar, uneori pân? dincolo de limita suportabilit??ii acestuia, dat? fiind tendin?a autorului de a întinde plaja posibilit??ilor de interpretare la nivel de rezonan?? a lecturii. Inten?iile însele e posibil s? se lase uneori dezintegrate, exercitând astfel un feedback de presiune asupra actului creator. Acest lucru este posibil prin prisma controlului mental exercitat direct.
Aici este vital rolul con?tiintei: autorul î?i poate în sfâr?it ap?rea sie însu?i, în inaugurarea actului creator ca o alt? proiec?ie, întoars? spre sine pentru a se redescoperi.

Inten?ionalitatea abordat? fenomenologic poate duce la un adev?rat haos, ?i reversibil pe deasupra. Un punct de sprijin îl aduce totu?i tabloul de comand? urm?tor: infinitul (sau infinitizarea de posibile inten?ii de luat în calcul în procesul crea?iei) se p(r)etrece în momentul în care semnific? prin cel c?ruia îi semnific?. Infinitul nu se vrea egalat, ci trezit ca un proiectil.

ENERGIA
În fenomenologia literar?, conceptul de energie se poate traduce ?i ca for??, ?i ca emana?ie ?i ca vibra?ie. E poate cea mai intens? component? a procesului creator. Ea precede pân? ?i existen?a la nivel textual.
În astrofizic? exist? no?iunea de Zero-point energy (energia în vid, o stare de fapt a universului de stagnare dinaintea momentului ini?ial de tensionare) perfect aplicabil? teoremei de mai sus. În kabbala reg?sim termenul Ain ca Absolut Nemanifestat sau Energia Necreat?.

Scopul principal al energiei (actului literar dar ?i energiei cosmice) este s? ac?ioneze pentru a se transforma în materie. Altfel, ea intr? în recircula?ie ?i pune în mi?care. Poate c? singura barier? a portan?ei unui text literar asupra cititorului dar ?i singura modalitate de m?surare a literarit??ii acestuia este energia. Conform legii conserv?rii energiei, aceasta nu poate fi nici produs?, nici anihilat? de c?tre energie îns??i, ci doar transformat?.
Transform?rile (de tip mecanicist, desigur) aduse unui text înainte de forma final? recurg la nivel subcon?tient la energia poten?ial? (concept existent ?i în mecanica clasic? ?i definit ca lucru - aici demers - împotriva unei for?e date)


CONCLUZII
Pentru cazul în care se va lua permanent în calcul ?i no?iunea de multivers, e recomandabil a se lua în considerare ?i infinitatea de intertextualit??i ?i metatextualit??i ale crea?iei literare.

Odat? problematizat, acest tip de analiz? fenomenologic? nu trebuie s? însemne în cazul scriiturii decât un prag spre elaborarea unui proiect amplu de analiz? a proceselor con?tiin?ei ?i a con?tien?ei. A?a cum literatura va r?mâne atât o formul? de încremenire în timp cât ?i de escort?.







Referin?e: www.wikipedia.org