proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Vîntul spulbera orizontal r?bufniri de fulgi de?i, n?valnici, imacula?i, cernu?i cu d?rnicie din rotocoalele norilor. Se pornise o ninsoare vitreg? dis-de-diminea??, iar om?tul se a?ternuse repejor în troiene pufoase cît gardul, v?tuise prunii ?i tencuise ferestrele cu obloane groase, albe. Orizontul se topea în pîcl? alburie, iar culmile mun?irilor se întrez?reau ca ni?te umbre pe-un cear?af. Am ie?it în pridvor, am inspirat boarea curat? , mirosind a pan? hiperboreean? de înger, am c?scat lenevos cu gust de poam? crud? în gur? ?i m-am preg?tit s? m?tur neaua de pe c?rare. Lîng? u??, înfofolit în ?uba lui cafenie, mi?oas?, Hannibal m? privea cu ochii s?i cinici, negri, mari cît m?slinele punice.
- Ai pus-o de m?m?lig? b?iete, i-am spus cu voio?ie, s-a pornit viscolul, o s?-?i degere epiderma ginga?? înv??at? doar cu vipia de?ertului!
Hannibal î?i înclin? trist ?easta negricioas?, împodobit? cu barbete fumurii ?i se cufund? într-o t?cere posac?.
Am continuat s?-l h?r?uiesc f?r? mil?:
- Nu-i rost, m?i ?igane, s? mai trecem noi mun?ii! S-a a?ternut neaua în v?i, ?i se scufund? vitejia-n troienele cît brazii, î?i lunec? pachidermele-n pr?pastie ?i nu mai apuci s? te r?zboie?ti cu turmele latine!
Clipind a în?eles, rînji cu to?i col?ii s?i cura?i ca ivoriul, iar eu am continuat:
-Pîn?-n prim?var?, nu-i rost s-ajungem ante portas! De-abia atunci vei putea s?-?i aduni cetele de s?ritori numizi din blan?, s? dai glas cavaleriei c?lare pe vînt ?i s-ajungi în urbe. Fiicele Sabinei te-a?teapt?! O mai ?ii minte pe Sabina, cea care a cî?tigat concursul de frumuse?e acu doi ani? Sper c? e tot atît de f?loas? ?i rodnic?. Hai cuceritorule, nu te fîstîci, am v?zut eu cum o sorbeai din priviri!
Se a?ez? resemnat în pridvor, iar eu am privit peste prunii înz?pezi?i:
-Cum î?i spuneam stai în culcu? pîn? se desprim?v?reaz? ?i abia atunci pornim într-un mar? triumfal...dar s? fii cu b?gare de seam? la manevrele ?mecherului de Scipio, molohul african, c? o s?-?i ia urma ?i o s?-?i cîl?uie blana dac? nu e?ti destul de hot?rît!
Hannibal se ridic?, h?m?i scurt ?i se-ndrept? c?tre gutuiul din fundul cur?ii. Ridic? un picior din spate ?i-l stropi cu sîrg la r?d?cin?. Aburi v?l?tuci?i se ridicar? cu repeziciune din blana lui deas?, bine periat?. Amu?in? urmele de vulpe de pe lîng? gard, h?p?i o gur? de funigei reci, pufo?i, apoi întoarse botul spre mine ?i slobozi un l?trat pe trei note, plin de repro?uri.
-?tiu b?iete ?i mie mi-e dor de ea, dar nu e rost s-o vizit?m! Nu e?ti dul?u de sanie, s-o pornim prin n?me?i, ne iau urma lupii ?i pîn’ s? ne g?seasc? salvamontul, ajungem în ziare, la întîmpl?ri incredibile...hai, mar? la c?ldur?-n cote?!