proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

În buc?t?rie sc?p? de interogatoriul mamei, plecat? s?-l hr?neasc? pe tat?l bolnav. Era greu s? treac? u?or peste cearta cu Lacedemona, înainte de fuga ei cu b?iatul patronului de la „Vinul Negru”. Se mul?umir? s? priveasc? împ?ca?i ?irul c?nilor de lut din galantar ?i s? alimenteze cu cioc?l?i focul din soba de fier. Nici cu mama lucrurile nu erau simple.
Dup? mas?, mergea în camera tat?lui ?i, chiar dac? nu putea s?-i vorbeasc?, îi veghea lini?tea citind. Seara b?tea prundurile lacului cu undi?a. Pescuia mai mult în zona cimitirului lacustru, lâng? Bulboan?, locul cel mai sinistru unde, de secole, sinuciga?ii nepref?cu?i beneficiau de o moarte sigur?. Cu pu?in? vreme înainte, în acel loc periculos, pe buza malului dinspre Bulboan?, geamba?ul î?i a?ezase temeliile unei case de c?r?mid? cât un palat în care s?-i încap? to?i copiii. Se vorbea c? g?sise în ap? în dreptul temeliilor o casc? de soldat plin? cu bani de aur. Ultimul care î?i g?sise sfâr?itul aici fusese Petre Nebunul care, în c?dere, strig? numele iubirii sale secrete: Ziana.
Se l?sase prad? unui delir al lini?tii, al neclintirii plutelor, pân? îl strigau copiii de pe falez?
?i-i coborau cu frânghia împrumutat? de la priponul vacii co?ul cu mâncare.
Se întorcea acas?, când ultima gean? de lumin? mai lucea pe frunzele arinilor, totdeauna frânt de oboseal?, dar cu patima lic?rindu-i în ochi.
În ziua urm?toare o lua de la cap?t. Venir? ?i zile bogate în pl?tici de argint, crapi hâr?âi?i în driluri, cleni ?ire?i l?sându-se momi?i doar de rotative minuscule sem?nând cu aripile str?vezii ale mu?telor. Bog??ia pr?zii îl atr?gea tot mai mult în vraja malului stâncos al lacului.
Uneori, l?sa lansetele pe mal ?i înota pân? la cimitirul lacustru s? pip?ie prin apa surie literele de pe crucile de piatr?. G?si mormântul bunicului ?i-l m?tur? cu mâinile de alge ?i cochilii. Cur??? f?ga?ele inscrip?iei ?i leg? la suprafa?? o cruce flotabil?. Aici dorise ?i bunica s? fie înmormântat?, sub stejarul falnic, umbrind mare parte din incinta micului cimitir ?i din a c?rui m?re?ie mai r?mase doar r?d?cina pietrificat?. Murise dup? ce apele îi invadaser? locurile atât de dragi sp?lând cu ?uvoaiele viiturilor urmele vechiului sat. Avu parte de primul mormânt al cimitirului din deal. O dat? cu demolarea vechiului sat, oamenii se mutar? departe de ap?, plângând ?i blestemând-o. Fiecare l?sase ceva scump se piard? acolo, dorind s? se întoarc? atunci când împ?r??ia lor va ceda iar domniei verzi a uscatului.
Acum aveau parte de locul numit „ Calicii noi”, în apropierea gropii în care erau aruncate animalele moarte. În fiecare var? luptau cu mu?tele, bolile, ?obolanii ?i câinii vagabonzi atra?i de mirosul pestilen?ial. Se bucurau numai de p?mântul gras ?i de viermu?ii cule?i în groap? ?i vându?i magazinelor de momeli ?i articole de pescuit din ora?. ?i Dru?u vizita des locul pentru a schimba pe?te pe momeli ?i s? admire pe-ascuns superbele fete cu trupurile înalte ?i ml?dioase, cu p?rul ca p?iu?ul uscat de pe dealurile abrupte. Îi purtau noroc, când le întâlnea la Arini? sp?lând rufe pe stâncile din râu, îmbr?cate numai în rochii de stamb? ?i sc?pând în ap? vârfurile p?rului despletit de dup? umerii rotunzi. Privea mâinile înro?ite de soare ?i le?ie r?spunzând cu un zâmbet încurcat la rug?min?ilor glume?e prin care îi cereau m?car o coad? de pe?te.
Frumuse?i bizare n?scute în s?r?cie, crescute într-o atmosfer? de infern, muncind din copil?rie la scuturatul cadavrelor ?i la culesul momelii albe pentru pe?tii preten?io?i.
Tr?ia un vis cu ape ?i n?luci ml?dioase îmblânzind în aura lacului crestele valurilor.
Îmb?tat, confunda for?a frumuse?ii feminine cu paji?tile ?i florile de câmp. Seara, la întoarcere, se scutura de închipuirile feline n?scute din farmecul senin al crepusculului ?i accepta ca un mucenic durerea unui sfâr?it de zi din care r?mânea doar esen?? f?r? miros.
Totul se pr?bu?i:
-Azi nu pleci nic?ieri, hot?rî mama punându-?i ?or?ul s? intre în buc?t?rie. Mergi în locul meu s? m? înscrii la asocia?ie pentru porumb. Suntem mul?i acum, la iarn? n-o s-avem ce mânca dac? nu ne îngrijim din timp.
Trebui s? se supun? f?r? tragere de inim?. Cerul prevestea ploaie, iar mama p?rea cople?it? de munc? atunci când Lacedemona n-o putea ajuta.
Ie?i pe poart? ab?tut. Asfaltul fierbinte îl umplea de mole?eal?. B?trânele cu broboadele de var? c?zute pe ochi îl urm?reau de dup? garduri ?i se mirau cu glas tare: „ Cine o fi str?inul acesta”?
De-a lungul drumului pustiu, din fiecare gr?din? venea miros de iasomie ?i muguri tineri de brad, rândunelele g?seau culoar de zbor ocolindu-l cu îndemânarea unor fregate; fluturi albi pluteau spre b?l?ile de soaie din ?an?uri.
La „Asocia?ie” g?si mai mult de jum?tate de sat; femei cu baticurile legate de-a moda, b?rba?i ag??ându-?i sapele în dudul umbros ?i copii s?lbateci cu buzunarele pline de gorgoaze.
B?trânii p?reau nemul?umi?i; tinerii râdeau ?an?o?i cerând de la copii acrituri. P?reau altoi?i din fa?a curat? a lacului, îns? Dru?u ?tia la fel de bine ca oricine din sat c? imitau sau chiar mo?teneau metehnele mo?negilor. Cei s?raci p?reau s? a?tepte masa a doua la un praznic boieresc.
Se a?ez? la coad? ?i, în curând, ajunse la binef?c?toarea balustrad? de care doreau s? se sprijine to?i cei afla?i la rând. Îi p?rea ciudat c? nimeni nu intra în vorb? cu el. Era privit ca un str?in ?i era ignorat cu b?gare de seam?. Cei care ie?eau din biroul inginerei, se a?ezau pe prispa de beton, mai a?teptau parc? ceva. Ie?i afar? ?i inginera negricioas? ?i m?run?ic? s?-l strige pe contabil. P?rea una din ??r?ncile ce a?teptau s? se înscrie cu p?mânt, când mâna oamenii la treab? cu înjur?turi împrumutate de la c?ru?a?ii str?inii. Se opri doar în fa?a lui Dru?u; pe vremuri mai venea pe la ei acas?.
-M?i Alini, voi nu v-a?i înscris anul trecut cu p?mânt. Cum s? v? dau eu anul acesta s? pr??i?i ?i s? culege?i?
-Doamna inginer?, dar mama s-a înscris în fiecare an, din câte ?tiu eu. Cum s? nu ne-nscriem? Poate a?i confundat …
-Ce confundat? Oare nu mai cunoa?tem oamenii din sat? s?ri Merinosul cel B?trân. Voi a?i luat tot timpul unde era p?mântul mai bun. Acu’ vi se mai înfund? ?i vou?.
-De-asta te-a trimis mam?-ta pe tine, ad?ug? o femeie pe care n-o cuno?tea.
- Las’ c? nici tu nu e?ti mai bun; sunte?i ?i voi blestema?i de oameni ?i , n-a?i mai ajunge! Nu degeaba e bolnav tac’tu, iar Lenu?a lui Busuioc nu i-a adus lui Alini p?mânt cu barca de la P?l?mizi, de peste lac.
- Trebuie s? fie o gre?eal?, doamna inginer?, nu se poate s? nu ne fi înscris cu p?mânt, noi cu ce s?-l ar?m?
- N-ai de unde ?ti, interveni gâjâit Vâlsan Odobescu, mai bine ai face s? mergi acas?, n-om sta noi acum‚ s? te scarpini dac? ai fost sau nu înscris, c? te ?i spurc acum!
Ie?i buimac în drum; acum sigur era în gura tuturor. Cerul era negru. P?ianjeni de furie neputincioas? îi acopereau ochii. S? fi murit împu?cat în armat? mai bine. Glasurile auzite mai înainte îi ajungeau acum la ureche ?i mai provocatoare. Îi tremurau mâinile; sim?ea sângele pulsând alert în vene ?i picurându-i din nas. Trebuia s? se a?eze undeva. Dinspre linia ferat? veneau femei ?i b?rba?i purtând sape. Un copil scotea ap?, s?rind în sus datorit? ro?ii prea mari. Î?i aminti anul s?p?rii fântânii inscrip?ionat pe colacul de piatr?; era ?i anul na?terii sale. Rândunelele sondau întinsul drumului în zborul lor gr?bit spre lac. Acolo plutesc pe valuri lebedele ?i cufundarii, iar deasupra zboar? nagâ?ii cu strig?te de copii. I se întuneca în fa?a ochilor; în zadar încerca s? se lini?teasc? dorind s?-?i aminteasc? glasul s?u de copi, de exemplu la înmormântarea bunicii Maranda. Târziu îl trezi din reveria sa un motor de ma?in?. Rezist? primului impuls de a s?ri în ?an? ?i mai f?cu doi pa?i rev?zând sicriul de brad coborând în groap?. Izbitura nu-l duru, de?i sim?ea o presiune asupra pl?mânilor, împiedicându-l s? respire. Sângele din nara dreapt? îi picur? lene? pe asfaltul fumegând de c?ldur?. Se chinui s? se ridice. Glasul buhos al str?inului îl izbi în acela?i timp cu scândura luat? în grab? din remorc?.
- Vrei s? m? bagi în pu?c?rie, n?t?r?ule? Na?terea cui te-a închinat! Vrei s? fac pârnaie? Candela m?-ti! Din cauza ta ?
Lovi pân? ce Dru?u se pr?bu?i iar pe asfalt ascunzându-?i instinctiv capul cu mâinile. O alt? lovitur?, un picior în stomac, îi smulse primul urlet de durere. Furia îi revenise, dar durerea îl ?intuia jos. Lovit ?i în cap le?in?.
Se trezi purtat pe un ?ol de cordele. Tinerii alergaser? dup? ma?ina ?oferului str?in aruncând cu pietre. Nu se opriser? înc? din înjur?turi. Se adunar? to?i s?-l poarte pe o prisp?, la o cas? vecin?.
- De ce s? mori, m?i b?iete? îl întrebau b?trânii. N-are mam?-ta destule necazuri pe cap?
Capul i se leg?na nefiresc ?i, din când în când, f?cea grimase de durere. Pe buze i se ivi un zâmbet de martir.