Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Biletul de trimitere

de Emma Greceanu

Desigur se gândea ca la un cli?eu la ideea de revenire, prea multe c?r?i au tratat acest subiect, prea multe filme în care personajele se ridicau din marasmul unei pierderi ?i via?a devenea alta ca ?i cum acea lege a compensa?iei despre care se vorbe?te mereu, î?i ia, ca apoi s?-?i redea cu vârf ?i îndesat, ceea ce la un moment dat a hot?rât c?-?i e de prisos.
Asta în cazul în care rezi?ti pân? la cap?t, pân? ce roata se învârte ?i-?i vine rândul, dac? nu cedezi între timp, pentru c? mereu o nenorocire atrage dup? ea alte zeci de mici cataclisme insesizabile care te în?eap? ca ni?te insecte, sug ceea ce se poate numi poft? de via?? ?i te las? uscat asemeni unui de?ert în care nu mai speri s? vezi înflorind speran?e.
?i te la?i lor, pentru c? e mai simplu decât s? te ridici ?i s? te scuturi, pentru c? la un moment dat te complaci în starea respectiv?, pentru c? ai impresia c? nu vrei s? mai treci odat? prin acelea?i situa?ii, nu vrei s? cau?i asem?n?ri din care s? se nasc? apoi regrete, regretele dor cumplit chiar dac? tu nu ai avut nici un aport, nici un rol, ai fost doar simplu spectator în desf??urarea propriului t?u destin.
Te la?i din mii de motive subiective asemeni tuturor tr?irilor pentru c?, izolat de tumultul vie?ii, ai timp s? meditezi la o mul?ime de subiecte de?i descoperi, în timp, cât de inutil? e ?i aceast? preocupare ?i iat? unde poate duce...
Roata poate s? se învârt? prost calibrat? pentru unul ca el care ajunsese s? se bucure de ceea ce al?ii ar fi considerat cel pu?in îngrijor?tor.
De aceea va pune cap?t nebuniei, va deschide ferestrele ?i va dormi, putea face m?car atât, nu era nevoie de un exces de zel prin care s?-?i dovedeasc? sie-?i c? vizita ?i confesiunea aceea absolut ridicol?, l-au determinat spre o schimbare radical?.
O s? încerce pe rând din toate, asemeni unui om care s-a înfometat voit o vreme, apoi nemul?umit de rezultatul experimentului hot?r??te s?-?i reia cursul firesc, dar ?tie c? dac? va abuza sub primul impuls, rezultatul s-ar situa imediat în cealalt? extrem?, ceea ce i-ar d?una foarte sigur tot lui.
Î?i va rezerva poate, doar o ultim? noapte acelei st?ri, va avea grij?, dac? din nou lucrurile vor sc?pa de sub control s? ia dup? re?et? dou? comprimate despre a c?ror efect, acea femeie micu??, r?scolitoare de con?tiin?e bolnave, l-a avertizat c? o s?-l loveasc? asemeni unui tren pentru prima dat?. M? rog nu s-a exprimat atât de banal, a?a a dedus cu vocea ei sub?ire sor?-sa, cerându-i îngrijorat? s? nu cumva s? le ia combinate cu b?utur? sau s? îi treac? prin cap s? plece apoi pe str?zi, a?a cum era obi?nuit s? fac? din cauza insomniilor.
Lui i-a r?mas îns? bine întip?rit? acea expresie în minte, o folosea pentru a-?i struni panica ca ?i cum în el se înfiripase un alt eu pe care el, pip?ind din când în când buzunarul unde se afla antidotul, îl amenin?a cu reducerea la t?cere pentru totdeauna.
În acela?i timp se n?scuse o curiozitate ciudat? fa?? de ceea ce se nume?te eventualul efect al acelor mici pastile d?t?toare de lini?te, de schimbare sau poate de anihilare a tuturor senza?iilor nes?n?toase. În acest sens î?i f?cuse deja un plan pe care, deschizând u?a, îl recapitula sau poate îi ad?uga noi subpuncte, nu ?tia prea bine, avea nevoie de un scaun pe care s? se a?eze pentru un echilibru al ideilor.
În cas? totul era înv?luit în penumbr?, de altfel era aproape sfâr?itul zilei,chiar dac? ar fi tras storurile ce acopereau ferestrele, pe care le descoperise deodat? prea mari ?i hot?râse cu oarecare triste?e s? le acopere, tot nu ar fi avut acea lumin? de care avea nevoie în acel moment.
Î?i amintea c? ei îi pl?ceau ferestrele largi, adora lumina, se desf?ta adesea cu imaginea trupului ei prins într-o raz? de soare, o vreme a?a o visa mereu, goal? lungit? în patul lor, zîmbindu-i atât de cald, cum s? uite acel trup, acel zâmbet acele clipe, cum pot ele s? devin? nimic iar el s? se resemneze ?i s? o ia de la cap?t investind acelea?i sentimente în alt? fiin???
Nici nu ?i-a dat seama când a ajuns s? se întind? în pat, se sim?ea obosit nu doar fizic.
Ce distan?? s-a creat între ceea ce fusese ziua precedent? ?i finele acelei zile!
Ce desf??urare de imagini ?i senza?ii, comprimate într-o singur? zi!
Le trecu repede în revist? f?r? s? insiste asupra vreunuia, doar pentru c? a?a se obi?nuise în ultima perioad? pentru a-?i calma creierul obosit.
?i totu?i sim?ea cum nelini?tea cre?te în el, cu fiecare b?taie de ceas devenind mai puternic?, o agita?ie nefireasc? asemeni unei presim?iri pe care o avea de obicei doar când mintea lui ascundea de el ceva r?mas nel?murit.
Astfel se afla deja intrat în acea stare dintre somn ?i realitate în care vocile începeau întâi s?-i ?opteasc? zburând ca ni?te p?s?ri, pierzându-se în ecouri prelungi care-i r?sunau în urechi de parc? s-ar fi aflat într-un imens spa?iu gol. Dac? le refuza prezen?a strângând din din?i ?i încercând s?-?i concentreze aten?ia asupra unui eveniment întâmpl?tor c?utat ?i g?sit cu repeziciune, ele se înver?unau, se apropiau strângându-l ca într-un cerc din care nu putea sc?pa decât chinuindu-?i voin?a amor?it? s? comande trupului lui s? se ridice, s? ias? printre oameni, s? mearg? repede ?i s? inspire prelung, cu fa?a palid? de oboseal?, cu fruntea ?i spinarea ude de transpira?ie.
?i nu reu?ea mereu, alteori totul se întâmpla în subcon?tient, iar atunci scena ridicatului din pat se repeta obsedant de câteva ori, de?i trupul lui continua s? zac? neputincios, cu mâinile r?sfrânte, încordat iar nervii, singura parte din el neatins? de acea ciudat? în?epenire, se zvîrcoleau gata s? sparg?, asemeni unor crengi într-o noapte cu furtun?, ferestrele creierului s?u, pentru a sc?pa de presiunea n?lucilor.
Amenin?at din nou, reu?i s? sar? ?i s? aprind? lumina.
Pentru c? înl?turarea întunericului avea uneori efect, senza?iile acelea se retr?geau undeva în el, cu repeziciunea cu care se retrag coarnele unui melc, atunci urechile îi ?iuiau minute în ?ir, pân? ce tensiunea se transforma în apatie ?i el, a?ezat la masa din buc?t?rie, st?tea inert privind în gol, desenând cercuri invizibile cu degetul, cercuri mici apoi mari, unele incluse în celelalte sau separate, de parc? singura lui grija era c?utarea solu?iilor pentru a?ezarea cât mai diferit? a acelor desene invizibile.
Era un mod de a-?i sustrage aten?ia pân? ce zgomotele normale ale nop?ii înlocuiau ?iuitul, teama nu-l mai strângea privindu-l de undeva din spate, iar inima î?i revenea, b?tând din nou firesc.
Dar de fiecare dat? trebuia s? inventeze un joc nou, o alt? preocupare obsedant?, pe care s?-l repete apoi pân? î?i obosea nervii, a?a cum se întâmpla cînd ie?ea ?i mergea ore întregi,f?r? ?int?, f?r? s? priveasc? în jur, închis în propria-i minte. Atunci se ag??a de imagini, de vitrine,de chipurile oamenilor, de cr?p?turile asfaltului, de orice zgomot real. ?i-ar fi dorit în acele momente s? întâlneasc? un cunoscut, s? se salute, poate s? z?boveasc? pu?in discutând nimicuri, ar fi vrut astfel s?-?i aud? propriul glas calm, asta l-ar fi lini?tit, pentru c? dac? reu?ea s? dep??easc? acea criz?, o alta nu mai reu?ea s?-l ia pe nepreg?tite în aceea?i sear?.
De aceast? dat? sunetul soneriei îl f?cu s? tresar?. Privi ceasul aflat pe un perete lateral, era trecut de zece ?i se îndrept? apoi spre u??, uitând s? acopere cu fa?a de mas?, zgârieturile în form? de linii, f?cute cu un vârf de agraf? r?mas în buzunarul pantalonilor, cel mai probabil de la birou.
Num?ra zilele, le a?eza unele sub altele, alc?tuind un calendar aparent indescifrabil, dar de o simetrie aproape perfect?. Grija lui se concentra astfel nu numai in a num?ra s? fie mereu ?apte ci ca ele s? fie a?ezate în ordine pentru a alc?tui o lun?, ajunsese astfel s? scrijeleasc? ?ase luni când sor?-sa n?v?li ca un vânt pe u??, iscodindu-l, precipitându-se în pragul u?ii, f?r? s?-l lase s? o închid? în urma ei.
- Gabriel, ce faci, ai venit destul de repede, de ce nu dormi la ora asta, iar stai ?i rozi în tine, ai luat pastilele?
- E doar zece, ?tii c? nu dorm a?a devreme, citeam, min?i el.
- Ce zece dragule, e trecut de unsprezece, eu vin de la schimbul doi, las? te rog u?a, am g?sit pe cineva, nu puteam s-o las în strad?, închipuie-?i o noapte în ora?ul ?sta, o noapte de toamn?, poate o ploaie rece înso?it? de vânt...
- Termin? Elena, ce ai mai adus de data asta?

Emma Greceanu (emmagreceanu) | Scriitori Români

motto: nici unul

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro