proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

- Tanti Leana, unde se duce sufletul omului când moare?
- Se duce în cer, Ada.
Nenea Dimitrov a murit alalt?ieri, a?a c? azi îl vor îngropa. L-au pus în mijlocul cur?ii acoperite cu praf ro?u, care vine de dincolo de Cerna, de la combinat, într-un sicriu din lemn l?cuit, sprijinit pe patru scaune vopsite în verde. A venit lume, care coboar? ?i urc? gr?bit? treptele de la demisol ?i au f?cut mult? mâncare. E aici chiar ?i Costi, cu claia lui blond? de p?r ?i cu ma?inu?a albastr?, de la care a pierdut ro?ile din spate.
Când suntem numai noi doi nu mi-e fric?, pentru c? ?tiu c? e mai mic decât mine ?i n-o s? aib? curaj s? m? pupe. Când e lume numai asta aud... „Pup?-l pe Costi, Ada. Hai, pup?-l!” Oamenii zic c? e dr?g?la? a?a, cu bretonul lui, cu fa?a rotund?, ca a p?pu?ilor. E cuminte ?i îi apar dou? gropi?e când zâmbe?te, dar ast?zi se pare c? nimeni nu are chef de îndemnuri la pup?turi, a?a c? pot s? uit de griji.
L-a îmbr?cat mama lui cu un costuma? închis la culoare ?i st? la canatul de la etaj, de unde se uit? pe fereastr?, peste acoperi?ul cote?ului de g?ini, pe care st? tol?nit? Mi?i, ?i-?i linge blana portocalie. Costi are un pai ?i face baloane cu ni?te ?ampon pe care l-a turnat într-o cutie de aspirin?. Nenea Dimitrov este bunicul lui. Toate baloanele se sparg în praful din curte. Pe unul îl ating eu ?i se sparge în palma mea.
Cineva a l?sat un vailing cu cire?e pe o mas?, în curte. Iau una ?i o bag în gur?; m? tem s? nu prind? gust de cocs.
Nenea Dimitrov st? cuminte în sicriu. În diminea?a asta nu ?i-a mai luat halatul lui tocit pe la coate, nu se mai sprijin? în cârj? ?i nici nu prive?te în gol, cum face de obicei. Poart? ?i el un costum curat, c?lcat la dung? pe picior, are p?rul alb piept?nat pe spate ?i o pern? sub cap. M? gândesc dac? nu cumva se preface c? doarme, dar de fapt vede tot, prin ochii întredeschi?i cât liniu?a riglei.
?tiu c? e iunie – mi-a zis mama c? de s?pt?mâna viitoare Cristina intr? în vacan?? ?i-am auzit gugu?tiucii uguind în castani - a?a c? va fi din ce în ce mai cald pân? la ora dou?, când îl vor înmormânta. M? întreb dac? asta o fi moartea: s? te îmbraci frumos ?i s? stai nemi?cat, într-o cutie f?r? capac, lâng? un vailing cu cire?e.
Tata mi-a spus c? moartea e o femeie îmbr?cat? în negru, cu o coas? în spate. Cred c? î?i taie picioarele, iar pe acolo se scurge tot sângele, dup? aia de fric? ame?e?ti, cazi, iar restul oamenilor zic c? e?ti mort ?i te pun într-o cutie pe m?sura ta. M? apropii de nenea Dimitrov s? verific. Mi-e team? de fa?a lui – parc? s-a mai l??it – ?i m? gândesc s? nu deschid? gura ?i s? m? înghit?. Ridic cear?aful de dantel? neagr? cu care i-au înf??urat picioarele. Nimic. Are fluierele picioarelor întregi ?i pantofi lustrui?i frumos... Poate oamenii b?trâni mor de bun?voie ?i numai la cei tineri vine femeia f?r? fa??, cu glug? ?i coas?.
M? uit la nasul borc?nat al lui nenea Dimitrov. Iese fum ro?u din furnale. Îi pun batista mea curat? pe fa??, ca s? nu se înece.