proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

15 ianuarie

Ziua de na?tere a lui Eminescu. Pu?ine manifest?ri interesante despre Luceaf?r. Un oarecare, la o emisiune TV, parodia Somnoroase p?s?rele, recurgând la aluzii sexuale. Nu sup?r? numai incultura, ci ?i reaua credin??. Batjocorindu-l pe Eminescu, batjocorim poporul român. Cine d? dreptul acestui microfonagiu ambulant s? asocieze liricii eminesciene, prostituate de duzin??
Bietul Eminescu; dupa ce comuni?tii i-au interzis Doina, fiindc? ne povestea cum se unduie?te Romania de la Nistru pân' la Tisa, dupa ce al?i pierde var? l-au etichetat ca na?ionalist ?i antisemit, acum pseudovipuri plasmatice î?i bat joc de Biblia românilor, adic? de opera eminescian?. Cine am fi fost noi, românii, f?r? Eminescu? Nimeni în drum, ni?te s?r?ntoci… expresii arhaice dar plastice ?i sugestive. Popor care ar fi silabisit mecanic crâmpeie din lirica european?: Petrarca, Hugo, Petofi, Byron, Pu?kin, Holderlin, Lamartine, Heine. Cu Eminescu am plonjat ?an?o?i în cultura mondial?. Vorba hâtrului ??ran, proptit în coada sapei care scrutând B?r?ganul, filozofa mul?umit : avem ?i noi, nu numai ei!
Avem ?i noi Poetul nostru national, glasul care a ?tiut s? ne cânte în versuri în?elepciunea, durerea, zbuciumul, dorul, triste?ea, ging??ia, revolta, omenia, curajul, ura, iubirea, melancolia, setea de absolut.

Eram la Porto în 2006 la o întâlnire de Proiect Comenius. O înterb pe o fran?uzoaic?, profesoar? de literatur? universal? dac? a auzit de Eminescu. S-a uitat mirat? la mine ?i mi-a r?spuns peste umar: je ne sais pas, ca y est! Precipitat am încercat s?-i înfig într-un col? al encefalului nevoia de Eminescu. Nep?sarea ei m? tensionase. Cordul intrase în fibrila?ii ?i privirea–mi sfredelea necru??tor chipul incolor al celei care prin atitudine încerca s? m? umileasc?. I-am smuls atunci din mân? o icoan? pe care i-o f?cusem cadou ?i am scris ap?sat pe chipul sfin?it, Eminescu! M-a privit mirat?, iar eu i-am zâmbit ?i am ?uierat printre din?i: Eminescu, s? nu ui?i, este sufletul Românilor, Poetul lor na?ional!
Ca y est!

Am în?eles atunci c? nu îl merit?m. Luceafarul ni s-a d?ruit, dar noi în nimicnicia noastr? nu am ?tiut s? îl facem cunoscut. Nu l-am recitat ?i nu l-am suspinat în lumea larg?, nu l-am respectat, nu l-am tradus, nu l-am explicat ?i pe în?elesul altora. Cel mai bine l-a definit Petre Ţu?ea, acest Sancho Panza câmpulungean: Eminescu, despre care Iorga spune c?-i expresia integral? a na?iunii române, iar Blaga c? reprezint? ,,ideea platonic? de român,,; e românul absolut. L-am definit eu: sum? liric? de voievozi.
Nu îl po?i contrazice pe Ţu?ea. Spusele sale au valoare axiomatic?!

Relevant? a fost dupa revolu?ie descoperirea de c?tre tineri a lui Petre Ţu?ea. Un b?trân înc? robust, jovial, care surprindea prin inteligen??, cultur?, moralitate, umor ?i modul viu de a comunica. Era ultimul mohican al intelectualit??ii formate în perioada interbelic?. Filozofase al?turi de Nae Ionescu, Cioran, Eliade, Vulc?nescu, Crainic, Petre Pandrea, Polihroniade, P?tr??canu. Era acum, în ciuda s?r?ciei materiale ?i a decrepitudinii biologice, quintesen?a elitei române?ti. Îngurgitase 13 ani de pu?c?rie fiindc? f?cuse specul? cu idei (dup? cum îi pl?cea s? spun?), ca un adev?rat român ce se respectase ?i care nu înfulecase rahat communist la comand?. Avea un umor debordant ?i vorba unui ??ran, coleg de celul?, care întrebat de gardieni dac? în?elege ceva din toat? filozofia pe care o perora Ţu?ea în celul? a r?spuns extaziat: nu în?eleg nimic, dar e o groz?vie! ?i într-adev?r era o groz?vie s? îl ascul?i pe acest om, care ne înv??a ce este libertatea, democra?ia, ce este via?a cu adevarat.

Dac? î?i va pierde cineva, vreodat?, vremea cu acest Jurnal, Jurnalul ludic al unui om obi?nuit, va fi surprins poate de românofobia mea arhetipal?. Citindu-l pe Ţu?ea, care spunea c? ,,la Cioran e ciudat? nu nelini?tea de a fi om, ci nelini?tea de a fi român,, am reu?it s? m? în?eleg. Nu m? chinuie foamea de absolut, nu am cultura unui lider de opinie avizat literar sau filozofic ?i nu caut adev?rul universal, nu sunt na?ionalist în sensul xenofob, dar îmi iubesc neamul ?i ethosul românesc. A? dori ca acest popor s? fie în percep?ia europenilor mult mai mult decat este imaginea despre Balcani, sintetizat? de inegalabilului Ţu?ea prin sintagma, ,,curul Europei,,!