proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Încânta?i, a doua zi merser? s? ia ni?te bani din banca, s? aib? ceva palpabil în buzunar. Contrar a?tept?rilor, prezen?a lor la casierie f?cu vâlv?, oficianta îi conduse direct la directorul b?ncii. Acesta îi primi cu mare pomp?, le oferi c?te o cafea ?i-l f?cu pe Mironovici ac?ionar al b?ncii, doar avea cel mai mare cont.
Mode?ti, cei doi pensionari r?spunser? cu polite?e, luar? ceva bani, pentru a nu mai fi nevoit? Tina s? numere ?i s? calculeze pensia ?i plecar?. Se r?sf??ar? toat? ziua aceea, cump?rându-?i tot ce doreau, dar modest, înc? nu puteau crede c? ei sunt posesorii acestei sume imense de dolari. Trecur? pe la agen?ia de voiaj, ar?tându-?i interesul pentru câteva excursii. Dorin?a Tinei dintotdeauna era s? ajung? în Caraibe. Grig fiind aviator, mai v?zuse lumea.
In ziua urmatoare Tina primi un telefon de la sora sa Elisaveta, din Ardeal, care-i spunea c? este internat? în spital ?i ar avea nevoie de ajutorul ei.
- Trebuie s? te duci, Tina.
- Tu nu mergi? î?i întreb? femeia, so?ul.
- Dac? stai mai mult pe la spital…?tii tu cum m? am eu cu doctorii. Ion e mai mult b?ut, ce s? fac eu acolo? Te conduc la aeroport ?i apoi iei un taxi. Acum ai bani s? te plimbi numai cu taxi, iubita mea so?ie.
A doua zi, Tina g?ti multe feluri de mâncare, supe, deserturi, pentru Grig, c?ruia nu-i pl?cea decât mâncare g?tit? de ea. Nu ?tia precis cât va lipsi. La aeroport se desp?r?ir? cu greu. Ei nu prea fuseser? pleca?i unul f?r? cel?lat.
- S? m? suni când ajungi, Tina.
- Bineîn?eles. ?i tu s? m? suni seara, acas? la Veta, r?spunse femeia de pe culoarul spre avion.
In doua ore Tina era la casa surori sale, cea cu patru b?ie?i. Trei c?s?tori?i, iar mezinul student într-un ora? din apropiere. Acas? era Ion, so?ul Vetei, afumat, care-i d?duse informa?ii despre spitalul unde-?i avea so?ia internat?. In drum spre spital Tina se fericea: “ce so? bun am eu”.
In acest timp Grigore tocmai primea un telefon de la Marta. Îi solicita ajutor, pentru a duce un televizor la reparat. B?rbatul r?mase pu?in uimit de îndr?zneal?, uimit c? se apelase la el. Dar cum era singur ?i f?r? ceva de f?cut în mod expres în acel timp ?i pentru a sc?pa de stresul banilor, cu care înc? nu se obi?nuise, la ora patru o a?tept? în fa?a b?ncii, pe Marta, de unde plecar? la ea acas?. Locuin?a era un apartament modest de bloc, într-un cartier m?rgina?, f?r? lux, dar curat ?i aranjat cu gust. Singurul televizor din cas? era stricat.
- Mai bine l-ai schimba Marta, îi suger? Grig.
- Da sigur, ?ie î?i convine s? spui asta... e u?or, dar cu ce?
- Dam... ai dreptate, mai spuse b?rbatul ro?ind pe interior. Il duc eu la reparat ?i ?i-l aduc când o fi gata. Bine Marta ?
- In regul?, dar stai ?i serve?te o cafea.
- Nu mul?umesc, nu beau cafea la ora asta, poate un pahar de suc.
Dup? ce-?i b?u sucul, Grigore lu? b?rb?te?te televizorul în bra?e ?i coborî la ma?in?.
- Vin ?i eu? întreba Marta.
- Nu, m? descurc singur, r?spunse Grig.
Pe drum îi veni ideea de a-i cump?ra un televizor nou acestei femei frumoase, pentru c?-l ajutase ?i ea ?i pentru c? avea bani destui. Zis ?i f?cut. L?sase undeva la reparat televizorul stricat ?i demodat, ?i cump?r? unul de cea mai nou? genera?ie. Dup? vrea dou? ore se înf??i?? la u?a Martei, cu o cutie mare cât el. Îi deschise u?a un b?iat înalt, frumos c?ruia îi mija must?cioar? ?i care r?mase foarte mirat v?zând un b?rbat cu o cutie mare la u??.
Imediat veni Marta. Ea în?elesese despre ce era vorba. Grig intr? cu televizosul ?i-l puse în mijlocul sufrageriei. Îl desf?cur? to?i trei ?i-l instalar?. Mihnea lu? telecomanda ?i începu butonarea, spre satisfac?ia tuturor.
- Multumesc Gore! Mul?umesc!
- Cu mult? pl?cere Marta, r?spunse Grig foarte fericit, c? putuse s? bucure cele dou? fiin?e.
Petrecur? seara împreun?, în ambian?? pl?cut?, vorbir? mult, glumir? mult, cinar? împreun?. Grigore mai pu?in, deoarece nu era obi?nuit cu sandwich-uri. La plecare primi un s?rut fugar pe obraz din partea Martei ?i invita?ie pentru a doua zi.
Acas? se grabi s-o sune pe Tina.
- Unde ai fost Grigore, se auzea glasul femeii, te-am sunat de multe ori.
- M-am întâlnit cu un fost coleg de liceu ?i am petrecut mult timp împreun?, min?i Grigore.
Mai vorbir? despre una, despre alta, despre Veta care trebuia s? se opereze ?i c? ea va trebui s? mai r?mân? în Ardeal.
A doua zi dup? mas?, Grig se dusese la Marta acas?. Amfitrioana îl a?tept? într-o ?inut? de cas?, foarte sumar?. B?rbatul timid se a?ezase pe canapea ?i ?intise un punct din covor, dar tot femeia îl scoase din încurc?tur?, a?ezându-se pe genunchii lui. Grig se l?sase dus de val ?i de insticte masculine. Mângâierile femeii erau prea tandre, bra?ele moi, pielea catifelat?, buzele senzuale. B?rb??ia lui fu zdruncinat? din toate încheieturile, sim?urile lancezânde izbucnir? ca un vulcan dat în clocot… Iar pl?cerea, ceva ce nu mai fusese niciodat?, nici m?car în tinere?e. N-ar fi schimbat cu nimic ?i ar fi dat orice pentru alta, asemenea…
Mai târziu veni ?i Mihnea de la ?coal? ?i se ar?ta foarte bucuros s?-l g?seasc? pe Grigore în casa lor.
- Gore te pricepi la fizic?? întreba b?iatul.
- M? pricepeam... Acum nu mai ?tiu… De ce întrebi?
- Am o problem? care-mi d? b?taie de cap.
- S? vedem, ceru Grig.
Rezolv? problema destul de u?or, doar fusese olimpic pe vremea lui la fizic? ?i termin? facultatea cea mai grea de pe acele timpuri, aeronautica.
- ?tii ?i matematic?? mai întreb? Mihnea foarte încântat.
- ?tiu ceva, r?spunse Grigore.
- Uite ce propun eu Gore, interveni Marta, pentru c? tot e?ti singur acas?, vii tu mâine diminea?? ?i faci matematic? cu Mihnea.
- Cu mult? pl?cere, fu r?spunsul b?rbatului. Încântat c? în sfâr?it avea ?i el cum s?-?i petreac? timpul în mod pl?cut ?i util, mai ales lang? aceste doua fiin?e adorabile.
Din ziua urm?toare, în fiecare zi Grigore î?i petrecea diminea?a cu Mihnea, mâncau împreun? sandwich-uri preparate de b?iat, apoi o a?tepta pe Marta, bucurându-se de câteva clipe de tandre?e sau de dragoste pasional?, d?ruite atunci când dorea ea. Se mai ducea acas? seara, uneori foarte târziu. Nu mai d?dea telefon Tinei, ce se ar?ta tot mai îngrijorat?, dar o lin?tea cu o voce blând?, cu minciuni, când reu?eau s? vorbeasc?.

va urma