proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Într-o var?, eram la munte ?i au ap?rut ni?te haite de lupi, cum nici b?trânii nu mai pomeniser?. Domnule, aproape c? au mâncat to?i câinii cei buni, dar ce s? mai vorbesc despre oi, capre sau vaci, nici nu le ?tiu num?rul câte au mâncat ace?ti lupi! Lupii aveau n?ravul c? nu mâncau un animal, cât le trebuia s? se sature ?i apoi s? plece, ci î?i b?teau joc de animale, doar le prindeau de gât ?i le omorau. Dac? g?seau o sut? de oi, pe toate le omorau. În schimb, mâncau doar una.
Un cet??ean, s?racul de el, avea cinci iepe ?i doi cai. Pe câte?i?apte i-au omorât lupii. Când se scoal? diminea?a, g?se?te toate vitele moarte, mu?cate doar de gât. Doar dintr-un cal au mâncat ceva. S? înnebuneasc? s?racul de om!
Într-o sear? am uitat s? leg?m m?garul lâng? stân?. Diminea?a c?ut?m m?garul ?i m?garul nu-i nic?ieri. Când s? d?m drumul oilor la p?scut, am g?sit m?garul mort, o parte din el era mâncat, iar restul îngropat în p?mânt. Cine crede?i c? l-a mâncat? Ursul! Doar picioarele nu a putut s? le acopere, se vedeau patru picioare afar?.
Odat?, iarna, eram pe lâng? regiunea Tesalonicului. Era acolo o lup?rie de te prindea groaza! Într-o sear?, la o turm? de oi ?i vreo treizeci de cai eram trei persoane, eu ?i cu înc? un b?iat aveam pe atunci etatea de dou?zeci de ani, iar cel?lalt era un b?trân la vreo ?aizeci de ani. Nu prea aveam de ale gurii ?i îi spunem b?trânului: „E?ti capabil s? ai grij? de oi ?i de cai ca s? mergem noi la magazin, în comun?, s? lu?m ceva de mâncare? ” „Da”, r?spunde b?trânul, „nu ave?i nici o grij?, duce?i-v?!” Am plecat a?adar. Când ne apropiem de magazin auzim câinii cum latr?, ?ip?, url?, dar vocea b?trânului nu se aude deloc. Ne-am gr?bit s? lu?m ce ne-a trebuit ?i am plecat în fug?, c? nu ?tiam ce s-a întâmplat.
Când ne-am apropiat, ne iese înainte b?trânul v?itându-se. „Ce-i, domnule, ce s-a întâmplat?”, îl întreb?m. „Au d?râmat lupii caii!” „Cum se poate una ca asta? Dar tu ce ai f?cut?” Noi am crezut c? glume?te. Câinii l?trau mai încolo la lupi, dar haita de lupi nu se mi?ca din loc. Iau toporul în mân? ?i m? duc spre câini, când dau peste o iap? de vreo trei ani mâncat? de lupi. Era mâncat? doar la pulpe ?i era înc? vie, nu murise. M? duc atunci direct unde l?trau câinii. Era o p?durice foarte deas?. M-am apropiat cam la vreo doi metri ?i când au început lupii s? scrâ?neasc? din din?i, ie?ea foc din gura lor. Câinii l?trau, dar în urma mea, nu aveau curajul s? treac? înaintea mea. Au luat fric?, fiindc? s-au luptat cu lupii, dar lupii erau mul?i ?i câinii nu au avut pe nimeni s?-i încurajeze. C?ci b?trânul, fricos, nu s-a mi?cat nici un metru de la foc.
Dar eu, când am v?zut c? lupii nu se mi?c? ?i scrâ?nesc din gur?, m-am dus înapoi la foc, am luat un t?ciune aprins ?i m-am apropiat cam la vreun metru de p?duricea cu lupi. Am aruncat t?ciunele pe ei ?i s-a f?cut flac?r? mare ?i a?a s-au speriat lupii. Au plecat nev?zu?i cu câinii dup? ei ?i s-au dep?rtat mult, a?a am sc?pat de ei. Deci om la ?aizeci de ani, f?r? nici un curaj! I-am spus b?trânului: „Bine, m?i, omule, de ce n-ai spus c? e?ti a?a de fricos, c? nu plecam! Aici, pe ?esul ?sta, nici un miel nu poate s?-mi m?nânce mie lupul, dar?mite calul!”
Într-o var? pe-nserate am coborât de la munte la câmp ?i acolo erau lupi mul?i ?i cei mai r?i lupi, lupi de balt?. Prima sear? am dormit lini?ti?i. Oile mâncate bine. Lumea secerase câmpul ?i era iarb? mult?. Asta pentru c? lupii nu ne-au luat de veste, n-au ?tiut de noi, dar a doua sear?, mam?, ce-am p??it! Eram ?i aten?i, c? îmi spusese cineva c? aici sunt ni?te lupi f?r? fric?. Doamne, pe la ora zece noaptea, când se repede o ceat? de lupi, cinci oi au r?pit deodat?. Patru dintre ele le-am scos din gura lupilor, dar pe una nu am putut s-o scap. Au apucat-o patru lupi ?i o duceau într-o fug?, cred c? aveau peste cincizeci de kilometri pe or?! Aveam atunci ?i câini buni, dar lupii de balt? sunt periculo?i.
A doua sear? iar vin lupii. Eu între timp l-am chemat pe un v?r de-al meu ca s? st?m unul pe o parte ?i altul pe cealalt? parte a turmei. Nu am dormit deloc, am stat cu ciomegele în mân? ?i atunci lupii au plecat cam la vreo doi kilometri, la alt? stân?. Auzeam cum ?ip? ?i url? ciobanul ?la, dar nu ?tiu câte i-or fi mâncat. De atunci lupii nu au mai venit. Am stat acolo o lun?, dar lupi nu am mai v?zut.
Odat?, iarna, eram cu oile pe un deal ?i aveam un câine... mergea c?lare pe lup! Era ceasul dou? dup? mas?, o zi frumoas?, oile p??teau., când câinele a început s? mârâie. Eu m-am sesizat imediat. Aud ni?te câini l?trând. Un lup cu un ied în gur? venea de dup? deal ?i ?ase câini dup? el. Lupul mergea lento, f?r? team?, dar câinele meu, când a v?zut lupul, „Ham!”a f?cut o dat?, nu l?tra a doua oar? pân? ce nu punea gura pe lup. Lupul, când a auzit vocea câinelui, a l?sat iedul jos, l-a apucat bine ?i a luat-o la fug?, dar câinele l-a ajuns din urm? ?i c?lare pe el! Eu eram vizavi ?i am observat toat? scena. Când câinele a s?rit pe lup, acesta a l?sat iedul jos ?i a fugit. Câinele, dup? el, nu-l sl?bea deloc! Se întoarce lupul înapoi unde a l?sat iedul ?i iar??i l-a luat în gur?. Câinele, iar pe el! Atunci m-am dus eu ?i am luat iedul, bineîn?eles mort, dar câinele s-a dus mai departe luptându-se cu lupul. Nu i-am mai v?zut, dar îmi spunea un b?iat de vreo cincisprezece ani c? aproape de el a v?zut cum câinele îl sugruma pe lup. Lupul a r?mas mort, iar câinele l-a l?sat ?i a s-a dus. Dup? o jum?tate de or? s-a sculat lupul ?i a plecat. „Bine, m?i, b?iete, de ce nu i-ai dat cu toporul în cap s?-l omori?” „Mi-a fost fric? s? m? duc lâng? lup!” Deci iedul l-am jupuit, i-am luat pielea ?i carnea i-am dat-o câinelui. Dar cei ?ase câini care veneau dup? lup a?a de pro?ti erau, c? ?i lupul îi cuno?tea ?i mergea lento.
Tot acolo, într-o sear?, eram tot cu câinele ?sta, eu singur. Aveam ?i vreo dou?zeci de capre între oi, dar caprele s?reau gardul ?i dormeau afar?. Doamne, când se repede un grup de lupi pe capre! Câinele se lupta cu unii lupi, dar al?ii mi-au luat o capr?. Strig eu tare la câine, îi las? câinele pe lupii ?ia cu care se lupta, vine imediat ?i se repede ?i scoate din gura lupilor capra, îns? deja moart?. Dup? aceea s-au lini?tit lucrurile. Când m? uit la câine: murdar, t?v?lit, a?a murdar cum era l-am apucat ?i l-am s?rutat de mai multe ori. Ce putea s? fac? s?racul de câine, o stân? de lupi erau! Era ?i timp ploios, bezn? de întuneric.
Tot iarna, într-o zi, tovar??ul meu s-a dus cu oile la p?scut ?i am r?mas singur la stân?. Aveam ?i vreo dou?zeci de cai ?i catâri, mai mult catâri. Eu ?es?lam un cal, când v?d la vreo cincizeci de metri un lup cât un cal de mare. Întâi am zis c?-i cal, dar pe urm? am v?zut c? se întoarce cu totul f?r? s? strâmbe gâtul. C?ci lupul nu se întoarce ca un câine, ci cu tot corpul. Atunci nu mai aveam cu mine câinele ?sta tare, lupt?tor. Aveam la stân? un c??el cam de vreo ?ase luni, dar m?ri?or. M? duc eu direct la lup. C??elul, când a v?zut lupul, drept la el s-a dus: „Ham, ham ham!” dup? lup. Nu-l l?sa în pace deloc. Cât de m?ri?or era el, abia sem?na cu capul lupului. Când m-am apropiat deci de lup, s-a întors spre mine s? m? m?nânce. Câinele bun era cu oile la p?scut ?i atunci m-am întors înapoi. Când m? uit mai încolo, ce s? vezi? O lupoaic? cu înc? câ?iva lupi se împerecheau. La împerehere, lupul se d? la om. A?a lup mare, am îmb?trânit dar n-am mai v?zut.
Noi ?ineam noaptea caii închi?i în ?arc. O lupoaic? venea noaptea, intra în ?arc ?i mânca baleg? de cal, dar un cal arm?sar a lovit-o cu copita în cap ?i lupoaica a murit. Diminea?a, când s? d?m drumul oilor la p?scut, am g?sit lupoaica moart?. S?raca lupoaic?! Ne-a p?rut r?u de ea c? avea ugerul mare ?i i-au r?mas puii în vizuin?. Cine ?tie, or fi murit de foame.
Într-o zi de var?, cam prin luna mai, pe muntele din comuna Deniscu ne-am în?eles cu mai mul?i ciobani s? punem c??eria la un loc. Era nevoie de cel pu?in patru mii de oi, c? negustorului care cump?ra de la noi îi trebuia lapte mult. ?i am amestecat oile noastre sterpe, cam la vreo patru sute, cu oile altuia, cam la vreo trei sute de capete, ca s? facem o turm? cu doi ciobani pe lâng? ea, c?ci dac? ar fi fost separate, trebuiau patru ciobani. Dar când s? num?r?m oile tovar??ului nostru, lipseau patruzeci de oi. „Dar ce s-a întâmplat cu oile?”, îl întreb?m noi. „Le-a mâncat lupul. ?i s? vede?i în seara asta cum vine lupul ?i m?nânc? oaia.” ?i acum, domnule, atâtea oi mâncate de lup, nu ne venea s? credem! Dar la urma urmei era de în?eles, c? avea un câine prost de nu f?cea dou? parale. ?i iar??i spune tovar??ul: „S? vede?i c? în fiecare sear? vin lupii!”
În prima sear? am stat câte?idoi de veghe, când pe la ora unu noaptea vin doi lupi. Întâi au început s? urle: „U,u,u!”, dup? aceea au venit drept spre oi. Dar eu aveam un câine care d?râma lupul. O dat? se repede câinele pe lupi ?i noi dup? ei! M? uitam cum se lupta câinele cu cei doi lupi ?i îi mu?ca de pulp?. Bineîn?eles, eram ?i noi care îl încurajam. Dac? câinele este singur, lupii îl omoar?. De atunci, ace?ti lupi n-au mai dat pe la noi. Fugeau numai când auzeau vocea câinelui meu în dep?rt?ri...