Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniţi în câteva zile pentru mai multe informaţii.

Conţinut disponibil în format RSS/XML şi varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Via?a mea zbuciumat? ?i adev?rat?, de Dumitru Caragiu (1904-1983) (X)

de florin caragiu

Am dat un avertisment, c? dac? se vor repeta asemenea violen?e, noi, românii macedoneni ne vom face singuri dreptate. C?ci ce se întâmpla? Dac? omorau un român comitagiii bulgari nu se întâmpla nimic, dar când omorau românii un bulgar, venea anchet? mare ?i ap?rea ministrul bulgar de la Bucure?ti, investigând cine l-a omorât pe acel om ?i de ce. Din aceast? cauz? am luat hot?rârea s? ne facem dreptate singuri. Zis ?i f?cut. S-au organizat echipe de tineri înarma?i, care ?ineau armele mai mult pitite, pentru c? nu era admis? purtarea lor. Primul atac a fost dat în comuna Turcsmil, în urma unui atac al comitagiilor bulgari, care în seara aceea au omorât notarul ?i primarul din comun?. Echipele de tineret au intrat atunci în comun? ?i au omorât mul?i bulgari.
În comuna Tatarmagia, comitagiii bulgari au legat un român de patul s?u, întâi l-au dezbr?cat ?i a?a, legat cu burta-n sus, au turnat peste el petrol ?i i-au dat foc ?i omul acela a murit în chinuri groaznice. În comuna Turcu?iu au omorât o femeie, iar pe alta au r?nit-o grav. La Damadas, într-o vale p?duroas?, l-au prins pe fostul ministru Potârc?, care era împreun? cu câ?iva prieteni în trei ma?ini mici ?i treceau prin p?dure ziua. Le-au luat totul, i-au dezbr?cat pe to?i ?i femeile au fost violate. Le-au spus: „Ave?i noroc c? nu sunte?i români macedoneni, c? aici v? mâncam coliva”. Ace?tia se duceau în comuna Damadas, dar dac? s-a întâmplat a?a, s-au întors la Bucure?ti ?i ministrul Potârc? s-a dus la regele Carol ?i i-a raportat ce s-a întâmplat. Atunci ministrul de jandarmi a dat ordin ca to?i românii macedoneni s? fie înarma?i oficial. Ne-am prezentat la posturile de jandarmi ?i ne-au dat tuturor arme, iar armele noastre le-am pus la o parte. În comuna Damadas Potârc? avea o mo?ie ?i to?i se duceau s? petreac? la mo?ia lui. S? ?ti?i c? ne-am dus în comuna Sarsânlar cu gânduri bune, dar bulgarii se uitau la noi de parc? eram fiare s?lbatice. De aceea am dus o lupt? foarte grea ?i la urm? s-a stabilit ordinea, dar numai eu ?tiu câte am p??it.
Într-o sear?, pe când mergeam spre cas?, dau peste ?ase bulgari care tr?geau de un macedonean care era ?i neam cu mine. ?i cum aveam un ciomag de corn la mine ?i bulgarii nu m-au observat, o dat? am început s? de pe la spate pac! pac! doar pe trei dintre ei i-am lovit ?i a sc?pat ?i ruda mea din mâna lor ?i a început s? dea ?i el în bulgari. Doi bulgari cu capetele sparte au intrat în spital, iar ceilal?i au disp?rut. Ce se întâmpl?? Aveam ?i macedoneni care erau prea slabi pentru lupt?. Într-o zi, vine o femeie macedoneanc? plângând la noi acas?, rugându-se s? mergem repede c? i-au omorât bulgarii în b?taie. Nici n-am stat pe gânduri, repede m-am preg?tit ?i m-am dus ?i ?i i-am luat la b?taie... câte m?nânc? o tob? la o nunt? atâtea au mâncat ?i ei. O dat? aveam pu?in? treab? pe la fratele meu Nicolae, când v?d c? un bulgar, care îl b?tuse pe un român ce st?tea în apropiere, îl ducea la bra? ?i d?dea în el. Noi am în?eles imediat situa?ia. „P? el, b?ie?i, c? dac? îl l?s?m, au s? ia curaj bulgarii ?i atuncea o s? dea ?i în noi!”Când m-am repezit la el, l-am f?cut pastram?, nu altceva. S?racul român, nu mai putea de bucurie ?i ne-a mul?umit foarte mult, c? l-a v?zut pe du?manul lui doborît.
Într-o zi, pe la ora 10, un bulgar mergea pe strad? cu un român macedonean, dar bulgarul... gata s? dea în român. Eu mergeam în urma lor f?r? ca ei s? observe, dar când am v?zut c? bulgarul ridic? mâna s? dea în român, îi dau una cu ciomagul pe la spate: „De ce vrei s? dai în el? L-ai v?zut c?-i mai sl?bu?? Dac? te prind c? dai într-un român, bag cu?itul în tine ?i î?i dau ma?ele jos”, ?i atunci bulgarul s-a jurat c? a doua oar? nu va mai face a?a ceva.
Dar s? vede?i c? ??tia neputincio?ii au început s? ne spun? c? noi suntem b?t?u?i. O dat?, într-.o discu?ie, le-am spus: „M?i, oameni buni, a?i uitat când v-am scos din mâinile bulgarilor? Trebuia s? v? l?s?m s? v? rup? oasele?” Într-o zi, ace?ti neputincio?i au intrat cu to?ii într-o cârcium?. Eu eram singur, nu aveam al?turi pe niciunul de-ai mei. Neputincio?ii erau opt. Eu st?team la o mas? ?i am comandat ?uic?, când aud c? îmi spun s? ies afar? din cârcium?. Dar cârciumarul se mira de ce îmi spun s? ies afar? din cârcium?, c? ei nu au nici un drept s? fac? asta. Atunci le-am r?spuns: „De ce s? ies afar?? Nu cumva este cârciuma lui taic?-tu?”
Neputincio?ii îmi spun din nou s? ies afar?, c? dac? nu, m? iau la b?taie. Nu ?tiu cum s-a f?cut c? era un sifon pe mas? ?i l-am azvârlit în capul unuia care o f?cea mai pe grozavul, dar norocul lui c? nu l-a nimerit, c? dac? îl nimerea, ap?i nu mai mi?ca deloc. ?i când m-am repezit la cel pe care nu-l nimerise sifonul ?i l-am trântit jos, c?lcându-l în picioare, s-au repezit ceilal?i ?apte. Domnule, când m-am înfuriat o dat? le-am dat câte-un brânci, de unii au c?zut pe scaune, al?ii au fost trânti?i de perete. Atunci s-a sculat cel de jos ?i iar l-am trântit ?i d?-i... Când au v?zut c? d?deau de moarte, ceilal?i ?apte au venit, nu ca s? m? loveasc?, pentru c? nu mai era cazul, ci au început s? trag? de mine s?-l las pe cel de pe jos, dar tocmai atunci acela se scoal? ?i m? apuc? de p?r. Îns? când m-a apucat acela de p?r, din nou m-am înfuriat ?i am început s? le dau câte un brânci, cel ce m-a apucat de p?r a disp?rut imediat, a fugit, iar ceilal?i la fel. De atunci, neputincio?ii mei nici un cuvânt nu scoteau. Deci, s?racul de mine, nu eram vinovat cu nimic.
Alt? dat? un alt neputincios vine lâng? mine, Tumana era numele lui. A început s? m? înjure cu fel de fel de cuvinte murdare. Eu m-am purtat cu r?bdare mare, c? a?a am fost în via?a mea, ?i îi spuneam: „Du-te, vezi de treaba ta”, ?i totu?i acest Tumana îmi spune c? îmi d? una în cap ?i m? las? mort jos. Atunci, când v?zui c? nu mai am sc?pare, hai Mitic? la lupt?! ?i aveam un jur?mânt, c? dac? îi dau numai una tot o s? spun? c? l-am b?tut, mai bine îi dau nou?zeci ?i nou? ?i atunci o s? zic?, la fel, c? l-am b?tut. Am început s? dau în el ?i atunci Tumana a început s? ?ipe: „Las?-m?, nu m? omorî de tot”. Uite, am avut n?paste din astea, f?r? nici o vin?.
Într-o zi eram în m?cel?rie, cam la zece metri dep?rtare de cârciuma fratelui meu, Nicolae, care era plecat la Silistra. În cârcium? servea cumnata mea dar deodat? aud ceva scandal ?i m-am dus s? v?d ce-o fi. Un cet??ean mândru, l-am recunoscut imediat, îl chema Babagianu, se credea ?i lupt?tor, a comandat o ?uic? ?i nici nu a apucat s? guste din ea, când i-am spus: „Bun? ziua, domnule Babagianu!” Mi-a spus ?i el „Bun? ziua” ?i m-am a?ezat pe scaun. Dar Babagianu nu înceta deloc, a început s? zgâl?âie tejgheaua care avea multe sifoane pe ea. Omul ?sta avea o r?fuial? cu fratele meu Nicolae ?i a v?zut c? nu este acas?. Eu stau ?i rabd, poate s-o calma, da’ de unde? ?i mai mare scandal. M-am gândit în fel ?i chip, dar totu?i mi-am dat seama c? pân? nu-l iau de gât nu se va astâmp?ra. Cumnat?-mea a început s? plâng?.
Atunci i-am spus: „Domnule Babagianu, eu te rog frumos, calmeaz?-te pu?in, domnule”, c? el credea c? este Babagianu cel viteaz. Dar, ca s? vede?i, când i-am spus „Calmeaz?-te pu?in!” nici nu a stat pe gânduri. Se repede la mine ?i m? apuc? de gât, s? dea în mine. ?i iar i-am spus: „M?i Babagianu, este ru?inos s? ne lu?m la b?taie oameni în toat? firea”. Dar el s-a apucat s? dea în mine ?i atunci am zis în gândul meu: „Hai, Mitic?, la lupt?, c? nu-i chip”. Doamne, când m-am înfuriat o dat? ?i l-am luat ?i l-am trântit pe du?mea ?i i-am dat cu bocancul numai pe burt? ?i pe coast?, m?r l-am b?tut. L-am luat apoi târâ? ?i, cum era un podule? în fa?a cârciumii, l-am l?sat dincolo de pode? ?i am intrat în cârcium?.
V?d atunci c? se scoal? Babagianu ?i se duce la ?eful de post care se numea Iorgu Cosntantin ?i m-a reclamat c? l-am b?tut. Dar ?eful de post l-a întrebat: „Unde te-a b?tut, în ce loc?” „În cârcium?”. „Atuncea nu am ce s?-?i fac, dac? te ba?i în alt? parte, da, dar în cârcium? te-ai îmb?tat ?i ai f?cut scandal”. ?i Babagianul meu a plecat de la post. Dup? aceea s-a întâlnit cu un prieten de-al lui, cam cuscru cu mine, dar cons?tean cu Babagianu. ?i ce plan au f?cut? S? vin? în cârcium? amândoi ?i s? fac? alt scandal. Zis ?i f?cut, veneau amândoi mân? de mân? s? intre în cârcium?, dar eu le-am ie?it în cale ?i le-am spus: „Pleca?i înapoi, c? nu v? dau voie, tocmai ce am sc?pat de scandal. Dar nu voiau cu nici un chip s? plece ?i atuncea hai la alt? lupt?. Am luat un scaun din cârcium?, l-am apucat de un picior ?i d?-i, dar nu lui Babagianu, ci lui cuscru’ ?i numai pe mâini de i s-au umflat ca o prescur? ?i atunci au plecat amândoi. A?a am sc?pat. Pe urm? m-am împrietenit cu Babagianu.

florin caragiu (teotim) | Scriitori Români

motto: dragostea uit? izbânzile

Despre noi

Ne puteţi contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu graţie de etp.ro