proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Eram tîn?r ?i la început de carier? în ora?ul S. Locuiam într-un apartament cu chirie, tr?iam singur ?i adînc preocupat de meseria mea. Pîn? într-o zi cînd am comis prima mea absen?? nemotivat? de la serviciu. Era o diminea?? de noiembrie, însorit? dar rece…

*

M? preg?tesc de o nou? zi de munc? dar constat c? nu mai am nimic de mîncare. M? îmbrac ?i ies în holul insalubru unde curentul rece înc?rcat cu miasmele de la subsol m? face s?-mi trag fermoarul hainei pîn? sub b?rbie. Apoi traversez bulevardul aproape pustiu la acea or? matinal? ?i m? îndrept spre „Alimentara” de vis-a-vis. Intru, iau co?ul de plastic ?i m? îndrept ca de obicei spre raftul cu conserve chinezeasc? de porc, micul meu dejun în fiecare diminea??. Arunc la repezeal? trei-patru cutii în co? ?i m? îndrept spre încasatoare preocupat s?-mi num?r banii. În timp ce pl?tesc observ o mîn? mic? ?i murdar? strecurîndu-se pe sub bra?ul meu ?i apucînd o cutie din co?. M? întorc brusc, indignat de gestul micului ho?. În fa?a mea v?d îns? o ?ig?ncu?? sl?bu??, murdar?, în zdren?e, vîn?t? de frig. De vreo ?aisprezece ani. M? prive?te v?dit încurcat?, cu un zîmbet trist, sfios.
- De ce furi? o iau la rost pe un ton inchizitorial.
- E… bun?? m? întreab? ?inînd înc? în mîn? cutia de conserve cu un tremur u?or ?i ne?tiind ce s? spun?, cu ochii sticlind de o foame cronic?.
De mil? mi se înmoaie inima. I-a? ceda cutia f?r? probleme dar ce ar putea face cu ea? Imi trece brusc prin minte o idee nebuneasc?: ce-ar fi s-o invit la micul dejun? ?i-a?a m?nînc singur. O iau u?or deoparte:
- Uite cum facem – îi zic. Dac? vrei s? vezi cum e ?i s? m?nînci ca lumea vino la mine, uite, stau în blocul de vis-a-vis, vezi?, blocul galben de peste drum. Eu stau la primul apartament chiar la parter. O s? preg?tim micul dejun împreun?. Eu merg înainte, tu vii pu?in mai în urm?, da? Ţine minte, prima u?? la parter.
M? gîndesc s? nu fiu v?zut de eventuali cunoscu?i cu o asemenea „înso?itoare”. Cî?i ar în?elege c? m-a cuprins a?a din senin mila de o fiin?? pe jum?tate moart? de foame ?i frig? Intru în apartament ?i a?tept s? v?d dac? invita?ia mea „a prins”. Dup? numai cîteva clipe u?a se deschide încet ?i chipul negricios ?i speriat al „invitatei” mele î?i face apari?ia. Foamea a învins teama de necunoscut.
Cum intr? în apartament o opresc la u??:
- D? totul jos de pe tine! îi poruncesc gr?bit, oripilat de mizeria ve?mintelor ei ?i din teama instinctiv? de a nu infecta micul meu apartament.
Se sperie, se întoarce brusc pe c?lcîie ?i vrea s? fug?.
- Stai – o opresc ?i r?sucesc yala. Stai lini?tit?. Nu ?i se întîmpl? nimic. Ai încredere în mine. Nu-?i fac nici cel mai mic r?u. Dar nici nu po?i mînca a?a murdar?! Te dezbraci, te speli frumos la baie ?i pe urm? trecem la buc?t?rie.
Probabil tonul meu blînd a convins-o. Cu chiu cu vai î?i leap?d? toate zdren?ele ?i r?mîne goal? ?i neajutorat?, cu mîinile împreunate pe sex, tremurînd ca un fluture cuprins de frig. Înf??i?area ei de copil subalimentat m? dezam?ge?te oarecum ?i-mi amplific? doar mila, f?r? urm? de vreo emo?ie de alt? natur?. În sinea mea probabil c? m? a?teptam s? v?d forme mai împlinite. Poate de vin? e ?i semiîntunericul din hol. O duc la baie, îi preg?tesc apa cald?, ?amponul ?i s?punul ?i-i fac cîteva recomand?ri.
- Cînd e?ti gata, strigi.
M? întorc la buc?t?rie s? preg?tesc micul dejun.
- Gata! o aud dup? un timp, din baie.
M? duc s? v?d „schimbarea la fa??” dar r?mîn decep?ionat. P?rul negru ?i gros e n?cl?it ?i pare ?i mai murdar. Pe fa?? ?i pe corp pete de murd?rie dezagreabile. Clatin nemul?umit din cap:
- Nu-i bine. Vino s? te ajut eu.
Urc? ascult?toare din nou în cad? ?i îmi încep activitatea cu mult entuziasm. O ?amponez ?i o s?punesc energic. La început o sp?l ca pe o p?pu?? de latex, f?r? urm? de alt? senza?ie… dar treptat încep s? o v?d altfel ?i-mi vin ame?eli. În ciuda primelor impresii e un deliciu rar. Pielea e lucioas? ?i alunecoas?, de culoarea bronzului vechi. Carnea elastic?, mu?chi fin, alungit, f?r? pic de gr?sime. Trup de balerin? sau top-model. Masîndu-i sînii rotunzi, pîntecele mic cît palma mea deschis?, coapsele fine cu mu?chi prelungi, netezi, m? cuprind fiori ?i-mi tremur? genunchii sprijini?i de cad?. Simt un val de ap? în cerul gurii. Îmi pierd firea ?i nu m? mai pot st?pîni. Ca în trans? hipnotic? mi-apropii buzele de pielea ei ud? mirosind a ?ampon de banane. Am o vag? senza?ie de le?in. Cutremurat de ru?ine dar ?i de pl?cere în acela?i timp, îmi strecor mîna printre coapsele alunecoase ?i-i sp?l îndelung sexul mic, cu p?rul fin, u?or bombat, ca o poam? preacoapt?. Sunt pu?in uimit ca nu are nici o reac?ie retractil?, se gîdil? ?i rîde, rîs cristalin…
În sfîr?it e gata, o scot pe bra?e, u?oar? ca o frunz? de palmier, o port ca-n vis spre dormitor ?i o depun cu delicate?e pe canapea îngenunchind al?turi. În lumina ro?ie a veiozei de pe noptier? pare o statuet? de bronz antic. O s?rut îndelung pe cele mai mici por?iuni ale trupului ei minuscul. Treptat îns? îmi recap?t luciditatea ?i devin perfect con?tient c? fac un lucru nepermis. Sunt cuprins de remu?c?ri mai ales la gîndul c? s-ar putea foarte bine s? fie înc? virgin?. O învelesc u?or cu p?tura pufoas? din p?r de c?mil?, o s?rut p?rinte?te pe fruntea înc? jilav? ?i încerc s? m? ridic cu gîndul de a preg?ti masa la buc?t?rie. Cu ochii închi?i îmi pare deja adormit?. Sunt invadat de o duio?ie f?r? margini ?i orice tenta?ie mi se spulber? ca un abur din minte, sunt de-a dreptul îngrozit la gîndul c? eram cît pe ce s? m? las dus de val ?i s? profit de un copil nec?jit, mort de foame ?i frig. Sunt bucuros c? mi-am revenit ?i mi-apropii din nou buzele de fruntea ei pentru un ultim s?rut, convins de-acum c? doarme. Ca-n vis întinde mîinile spre mine ?i-mi încol?ce?te gîtul cu bra?ele ei calde ?i catifelate. Eu sunt stan? de piatr? sfî?iat de dou? for?e contrare, amîndou? teribil de tari. Îmbr??i?area ei devine tot mai puternic? în pofida sl?biciunii aparente ?i m? las învins de chemarea ei mut?. M? întind al?turi de ea sub p?tura pufoas?, stîngaci ca un adolescent, cuprins de emo?ia unui act interzis, paralizat parc? de o team? nedefinit?. Ea se r?suce?te spre mine, m? acoper? cu trupul ei prelung ?i fin ?i m? las iubit în voie de fata care p?rea atît de ne?tiutoare dar care ?tia surprinz?tor de bine s? alinte, s? s?rute cu pasiune ?i s? fac? dragoste ca o femeie des?vîr?it?. Treptat m? destind ?i eu, las la o parte orice remu?c?ri care n-au leg?tur? cu via?a real?, ?i o iubesc la rîndul meu îndelung ?i tandru, un timp ce mi se pare nesfîr?it. Ea ?ine uneori ochii închi?i ?i pare pierdut? în visare, alteori are ochii larg deschi?i cu o privire hipnotic? ?i cuprins? de frenezie se încordeaz? ca un arc de o?el ?i m? strînge cu bra?ele ?i picioarele ei cu o for?? neb?nuit? pentru trupul ei de feti?? subalimentat?. ?opte?te uneori cuvinte de neîn?eles ?i m? alint? mereu cu mîinile ei fine pe trupul meu gol…?i-a?a trec ore întregi… o contemplu ca pe o mic? zei??, o mîngîi cu nesfîr?it? tandre?e, îi ?optesc drept r?spuns cele mai frumoase cuvinte care-mi vin in minte. Nu o întreb cum o cheam?. Mi-e team? s? nu aud un nume dezagreabil care s? strice tot farmecul acestor clipe divine. O alint doar cu „mica mea creol?” ?i sub acest nume va r?mîne pe veci în sufletul meu. Facem dragoste iar ?i iar… Nu mai vreau s? ?tiu nimic de serviciu , de probleme, de lumea de afar?. Sunt cople?it de fericire închis aici cu mica mea „captur?”. Am uitat amîndoi de foame dar într-un tîrziu nu mai rezist?m:
- Hai la buc?t?rie!
M? ridic sprinten, îmi vine s? zbor prin înc?pere. O îmbrac cu o c?ma?? de-a mea, larg? ?i lung? pîn? aproape de genunchi, e un vis! O iau pe bra?e ca pe o floare de lotus, fac piruete cu ea prin camer?, ea ?ip?, speriat? ?i încîntat? în acela?i timp. O port ca pe un trofeu de-a lungul holului pîn? în buc?t?rie ?i o a?ez cu grij? pe scaun. O invit ceremonios s? m?nînce dar ea n-avea nevoie de invita?ii speciale. Eu abia gust din cînd în cînd pentru c? nu m? satur s-o privesc cum m?mînc? de zor, cu gura plin?, abia reu?ind s? înghit?. M?nînc? ?i ?ine ochii închi?i de pl?cere, ca atunci cînd f?ceam dragoste…
Dar cum termin? sare gr?bit? de pe scaun, cu o figur? speriat?, ca ?i cum ?i-ar fi adus aminte de ceva foarte grav, iese pe hol ?i-?i caut? la repezeal? hainele. Sar ?i eu alarmat de pe scaun, încerc s-o opresc, o cuprind disperat de umeri ?i o s?rut ap?sat. Ea îns? nu-mi mai r?spunde la s?rut ?i nici la îmbr??i?area mea disperat?. Constat cu inima strîns? c? a redevenit str?ina de la început:
- Mai r?mîi… - îi ?optesc în ureche cu toat? c?ldura glasului meu.
- Nu pot – îmi r?spunde scurt ?i categoric încercînd, încruntat?, s?-?i îmbrace hainele ponosite. Ai mei sunt pleca?i spre Bucure?ti. Trebuie neap?rat s?-i ajung din urm?. M? omoar? dac? întîrzii prea mult.
- Mai stai – o rog – doar o noapte…
- Nu, nu pot – repet? înc?p??înat?, înc?l?înd ghetele scîlciate, prea mari pentru picioarele ei. Dac? ar mai fi r?mas îi g?seam poate ni?te înc?l??ri ?i ceva haine mai de doamne-ajut?.
- Te rog… - mai încerc eu, zadarnic, ?tiind c? oricum va pleca.
- În?elege! Trebuie s? plec!
Ce pot s? fac? Fericirea e întotdeauna scurt?. Cu o triste?e care m? strînge de gît îi deschid u?a.
Ea îmi surîde trist, pentru ultima oar?:
- Trebuie s? m? duc…

*

… ?i dus? a fost. În zdren?ele ei fluturate de vînt… În c?ma?a mea pe care i-am d?ruit-o…