proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

În sâmb?ta aceea, familia Ciurea complet?, Dan, Angela ?i cei doi copii Andrei ?i Raluca, coborau din ma?ina lor în fa?a Casei de Cultur?, la intrarea B, în holul mic. Stupefac?ie enorm? se putea citi pe fa?a lui Dan, când fuse primit de o fat? foarte frumoas? cu ochi verzi, ca lumina prim?verii, înmânându-i un buchet de flori.
- S? ne tr?i?i maestre?
- Ce se întâmpl? aici Angela? î?i întreb? Dan so?ia.
- Este lansarea c?r?ii tale Dane, r?spunde femeia cu lacrimi în ochi, bucuroas? c? i-a reu?it surpriza pân? la cap?t.
- Felicit?ri tat?, s?ri Andrei de gâtul lui, apoi Raluca.
Suprins Dan r?mase în u??, dorind s? dea înapoi, îns? îl încuraj? Angela, purtându-l de bra? printre invita?i, în aplauzele lor ?i-l a?ez? la o mas?, unde se aflau vreo 200 de exemplare din primul volum de poezii ale poetului.
Cartea avea copert? str?lucitoare. Partea din fa?? în culori confuze, reprezenta un b?rbat tras de multe lan?uri în direc?ii diferite, îns? for?a redat? prin mu?chii ce ie?eau în relief ?i de privirea p?trunz?toare a b?rbatului, evocau dorin?a de a nu ceda ?i puterea de a rupe mul?imea de lan?uri. Cuvântul de rostit pentru invita?ie era al?turi, pe ni?te coli, puse lâng? volume.
Dan se a?ez? pe scaun câteva clipe pentru a-?i reveni, lu? o carte, o întoarse pe toate fe?ele, o r?sfoi pu?in, î?i recunoscu versurile, se uit? ?i pe coli, apoi vorbi cu mult? emo?ie:
- Mul?umesc bunei mele so?ii Angela... M?rturisesc, c? sunt consternat ?i pl?cut surprins de ceea ce mi se întâmpl?, dar eu n-o s? v? citesc acum discursuri ?i nici prelegeri nu o s? v? ?in. V? mul?umesc tuturor, celor care v-a?i deranjat pentru mine ?i v? spun drept, abia a?tept s? v?d ce scrie în cartea asta.
Acestea fiind spuse, lu? o carte ?i începu s?-?i citeasc? poeziile. Erau dintre cele mai bune, vreo 100 din mai mult 500 pe care le avea scrise. Erau poezii pe care nu le mai citise de mult. Îi f?cea pl?cere s? le reciteasc?, iar pe unele nici nu le mai recuno?tea. Erau ?i din perioada studen?iei chiar. Poezii patriotice, versuri de revolt? a tân?rului neconformist, rebel, versuri ce evocau dorin?a de a sparge tiparele comuniste, de a ie?i din îngr?direa în care erau ?inu?i studen?ii. ?i multe poezii de dragoste, foarte multe versuri ale poetului ve?nic îndr?gostit, dar care nu cânta incidentele unei iubiri, ci iubirea îns??i, cu nelini?tile ?i aspira?iile ei, neîmplinirile, martor? fiind întotdeauna natura.
În holul mic al Casei de Cultur? se aflau aproape 100 de persoane, prieteni ?i colegi ai lui Dan, dar ?i ai Angelei.
Amfitrioan? era fata de la intrare, pe numele ei Otilia Toma, fata unei profesoare de chimie, Carmen, coleg? cu Angela. Tân?ra, de o frumuse?e deosebit?, ie?it? din comun chiar, avea ochii verzi str?lucitori ireal. Din privirea ei curgeau necontenit scântei, gura larg?, pu?in prea larg?, întindea buze frem?t?toare pe ?iragul de perle ce formau dantura perfect?. P?rul negru, pân? la umeri, c?dea rebel îmbr?când chipul de p?pu?? al fetei. Înalt? ?i bine f?cut?, cu o rochie ro?ie mulat?, pân? deasupra genunchilor, amabil? ?i respectuoas?, îndeplinea foarte bine rolul de gazd?.
- Domnule Dan, va trebui s? scrie?i ceva pe coperta din interior a c?r?ii, celor ce o vor cump?ra.
- Z?u, a?a se procedeaz?? Nu am mai dat niciodat? autografe, replic? Dan zâmbind.
Apoi lu? o carte, scrise ceva pe ea, se semn? ?i i-o întinse fetei.
- S? începem cu tine frumoas? domni?oar?, dar nu-?i ?tiu numele.
- Otilia, domnule Ciurea, Otilia m? numesc.
Dan complet? dedica?ia ?i îi întinse fetei, cartea. Aceasta încerc? s? scoat? din gentu?a ca o buburuz?, ce o avea pe um?r, portmoneul.
- Te rog, f?r? de astea... te rog, domni?oar?.
Otilia renun??.
?i a?a se întâmpl? cu toate volumele, Dan refuz? s? ia bani, iar volumele aproape se epuizaser?.
Dup? câteva ore radia de fericire, r?mas cu familia ?i amfitrioana ?i cu înc? ceva volume r?t?cite.
- Iubita mea so?ie am s?-?i fac un piedestal... Am s? te urc pe el în Pia?a Mare ?i am s? te declar – so?ia ideal?. Haide?i, s? v? fac cinste cu o pr?jitur?!
În vara aceea familia Ciurea petrecur? o vacan?? de vis. Financiar s?teau destul de bine. Latura pragmatic? a lui Dan ?tia s? aduc? bun?starea în cas?, nu în exces, doar atât cât s?-?i permit? familia, mici luxuri. Copiii erau ferici?i. Andrei cu o inteligen?? sclipitoare intrase la cel mai bun liceu din ora?, iar Raluca era r?sf??ata casei ?i preferata tat?lui.
În acea var? Dan scrisese multe poezii. De la lansarea c?r?ii, apetitul se deschise excesiv.
- Dane în ritmul ?sta o s? ajungi poet, n-o s? mai fii inginer.
- Dar, eu credeam c? sunt poet, Angela.
- Da e?ti, dar unul mai mic, glumea femeia, savurându-i versurile.
La sfâr?itul verii Dan dori s? mai publice un volum de poezii. Zis ?i f?cut, dar de data aceasta le vânduse, lucru ce se întâmpl? destul de repede, cam în dou? luni. Ora?ul era mic, vestea se dusese, poezia era pl?cut?.
Otilia, frumoasa de 19 ani, la terminarea liceului în acel an, plecase din micul ora? la facultate, în unul mai mare la vreo 300 km, s? studieze limba ?i literatura român?. ?i ea scria poezie ?i proz? scurt?. Avea talent deosebit, înc? din gimnaziu.
În vacan?? fusese de câteva ori în vizit? la familia Ciurea ?i de fiecare dat?, când Dan era acas?, compuneau împreun? versuri. Se p?rea c? erau pe aceea?i lungime de und? mereu, î?i r?spundeau în versuri, încât la un moment dat, versurile se contopeau încât nu se mai f?cea dinstinc?ie între ale lui ?i ale ei.
- O s? regret plecarea ta Otilia, cine m? mai inspir?...
- Dar sunt atâtea metode de a lua leg?tura maestre, dac? dorim s? p?str?m prietenia.
- Uite eu zic, s? începem prietenia prin a-mi spune pe nume.
- Bine Dane, r?spunse fata foarte repede ?i dezinvolt?, p?rând c? abia a?tepta acest lucru. Exist? internet, cel mai rapid ?i eficace mod de a ?ine leg?tura. Tata o s?-mi cumpere un P.C portabil, pentru camera mea din c?min.
În acest fel începur? cei doi s? ?in? leg?tura, dup? plecarea Otiliei la facultate, întotdeauna cu poezie de dragoste, din ce în ce mai pasionale. St?teau în fa?a computerului ore întregi, nop?i întregi. La început ca prieteni, apoi versurile lor erau dedicate unuia pentru cel?lalt, pân? ce au început s?-?i fac? declara?ii de iubire. Întâi în glum? ?i mai simple, apoi adev?rate ?i profunde, încât pân? aproape de Cr?ciun fiecare era îndr?gostit, foarte tare.
Fa?? în fa??, în acest timp s-au v?zut doar de dou? ori. Odat? a venit Otilia la p?rin?i ?i s-au întâlnit acas? la Dan, dar în prezen?a familiei acestuia. Schimbar? doar priviri languroase, mici atingeri pe furi?i, îns? intensitatea iubirii cre?tea cu atât mai mult, cu cât ea era platonic?. Dan se pierdea în privirea r?scolitoare a ochilor verzi, iar masculul din el o dezbr?ca din priviri, ghicindu-i fragilitatea trupului de 20 de ani, fine?ea de catifea a pielii.
Ea, Otilia, îl dorea ca pe un b?rbat adev?rat, cum nu avusese pân? atunci. În via?a sexual? debutase cu Vlad, prietenul ei de aceea?i vârst?, prietenie ce dura de trei ani, dar acum sem?na cu o conven?ie. Sim?urile ei feminine ghiceau c? nu atinsese satisfac?ia trupeasc? cu acest b?iat.

va urma