Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Atacul

de tincuta horonceanu bernevic

Fusese pân? mai ieri un b?rbat normal. Adic? unul cu un serviciu stabil, cu o leaf? bun?, garsonier? confort I, sporit de mâinile lui dibace, care f?cuser? din vechea locuin?? o adev?rat? bijuterie.
Un b?rbat politicos atât cât trebuie, educat ca m?car o dat? pe s?pt?mân? s? cedeze locul în autobuz, nu conta cui, s? arunce un b?nu? cer?etorilor din fa?a Catedralei, s? duc? buche?ele de flori colegelor de birou de ziua lor de na?tere. Un b?rbat pe care multe femei ?i l-ar fi dorit în coast?, în serile cu lun? plin?.

Dar în diminea?a zilei de 22 aprilie, f?cuse, în timp ce se b?rbierea în oglinda cu spoturi luminoase, din baia sa în nuan?e verzui, ca tot omul care se respect?, un atac.
Nu era vorba de un atac de cord, nici m?car de unul cerebral, dup? care tânjise în zilele ce au urmat. F?cuse un atac de panic?, evident. Din oglind? îl privi un chip str?in de care îi fu fric?. Din acea zi a evitat oglinzile.
În timpul atacului ?i mult dup?, a v?zut lumea cu al?i ochi. Cu ni?te ochi care nu erau ai lui, ca ?i cum ?i-ai pune ochelarii de soare prin care vezi lumea în tonuri luminoase sau întunecate, dup? caz.
De multe ori ar fi vrut s?-?i dea ace?ti ochi str?ini jos, dar nu reu?ea de parc? îi lipise cineva cu un adeziv minune, pe locul fo?tilor s?i ochi alba?tri.

Pentru c? el avea ni?te ochi alba?tri, dup? care oftau adânc multe suflete în jur. La clipirea genelor lui, ca o b?taie de arip? a unui fluture, putea uneori s? cad? Bursa, sau s? apar? fisuri în Marele Zid Chinezesc.

Acum, ochii prin care vedea lumea p?reau s? aib? o culoare gri-negricioas?, pentru c? în sufletul s?u ajungeau doar tonuri închise..

S?pt?mâni în ?ir fu convins c? nu mai are ochii alba?tri ?i c? lumea ?i-a înclinat pu?in axa, a?a încât, pe strad? avea tendin?a s? mearg? aplecat într-o parte.

Temerile sale le strânsese ca pe ni?te cocoloa?e de hârtie ?i nu avea curajul s? le arunce la co?. Le ?inea bine ascunse în sufletul s?u ?i nimeni din jur nu ghicea ce num?r impresionant adunase în interior.
Lini?tea devenea violent?, se a?eza ca o mas? vâscoas? pe ferestre, îi ap?sa tâmplele ?i-l f?cea s? transpire instantaneu.
Muzica îi chinuia sufletul cu zorn?ituri de lan?uri ruginite.
Nimic nu mai era ca înainte.

Din neaten?ie îns?, într-o zi posomorât?, cu ploaie m?runt?, î?i t?ie degetul ar?t?tor într-o conserv? de pe?te. Îl apucase o foame teribil?, pe nea?teptate, la birou. Din ran? ?â?ni sângele ro?u-spumos ?i lumea începu s? se clatine. O transpira?ie rece îi ap?ru pe frunte. Panica i se strecura deja pe sub piele, când ap?ru ea. Cu mi?c?ri sigure ?i lini?tite, îi pans? degetul t?iat, apoi îi aminti zâmbitoare:
- Ai cei mai frumo?i ochi alba?tri pe care i-am v?zut vreodat?!

tincuta horonceanu bernevic (tincuta) | Scriitori Români

motto: Nihil sine Deo

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro