proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Violeta a ie?it mul?umit?, lini?tit?, împ?cat? cu sine, despov?rat? parc? de griji. Zâmbea în mers ?i î?i f?cea planuri de viitor. Se sim?ea eliberat? de mult? sup?rare adunat?-n timp. Dup? mul?i ani, vedea ?i saluta oamenii pe care-i întâlnea. Nu mai mergea cu ochii a?inti?i în caldarâm. Privea în fa??, drept, f?r? team?, cu con?tiin?a împ?cat?. Î?i f?cea planuri de viitor, pe m?sura posibilit??ilor, calit??ilor ?i pozi?iei sale sociale. Nu era lacom? ?i nici exagerat?. Se cuno?tea foarte bine ?i î?i stabilise limite rezonabile pe care era convins? c? le poate atinge.
„E bine s? m? întind atât cât mi-e plapoma, vorba românului, c? adev?rat? vorb? este asta! Când oi putea o s? fac ?i facultate, Doamne ajut?, o s? lucrez altceva. Pe bani mai mul?i ?i voi agonisi câte ceva pentru vremuri mai grele… Nu se ?tie niciodat? ce aduce ceasu’ ?i poate oi avea ?i eu un copil… Da, dac? oi avea noroc de m?riti? cu un om ca lumea. Da’ cine dracului, Doamne iart?-m?, c? sunt o p?c?toas?, se mai uit? la mine? C? la noi, dup? un divor?, e?ti ca o pacoste în neamu’ t?u… Mi-a promis expertu’ ?la contabil c?-mi mai d? doi privatiza?i. Ar însemna s? iau bani mai mul?i, dar trebuie s?-i dau ?i lui, c? el semneaz? actele. Oricum, mi se m?re?te câ?tigul. Zicea c? ?ia doi sunt mai boga?i, c? au afaceri grase. Mda, asta înseamn? ?i mai multe eviden?e… ?i ce? Nu fac eu fa??? O s? muncesc mai mult ?i gata tot. Merit?.”
Era a?a de adâncit? în gândurile ei, c? nici nu a observat ma?ina care a mers pe lâng? trotuar, mai bine de 8-10 pa?i, aproape paralel cu ea. Parc? nici nu-i func?iona motorul, a?a de silen?ios se deplasa cu vitez? redus?. B?rbatul de la volan o privea atent prin lentilele fumurii ale ochelarilor. Era nehot?rât ori nu era sigur dac? o cunoa?te sau ba? Apoi, f?r? s? se manifeste în vreun fel, a m?rit progresiv viteza ?i s-a îndep?rtat la fel de firesc, neobservat, precum se apropiase.
Dup? aproape un sfert de or?, aceea?i ma?in? era sta?ionat? regulamentar în apropierea blocului în care locuia Violeta. Ea nu a remarcat-o în mod deosebit. Avea num?r de Bucure?ti ?i era de fabrica?ie str?in?, ceea ce nu era de natur? s?-i atrag? aten?ia, dat fiind mul?imea turismelor de acest fel care circulau pe str?zile municipiului. ?oferul, purtând aceia?i ochelari de soare cu lentile fumurii, era preocupat s? citeasc? un ziar local pe care-l ?inea desf?cut larg, peste nivelul b?rbiei, cu bra?ele rezemate de volan. Aparent, c?ci privirea sa era a?intit? asupra Violetei. O examina, din cap pân?-n picioare, pe m?sur? ce se apropia de el ?i pân? a trecut de ma?in? ?i a intrat pe scara blocului. Abia atunci b?rbatul a aruncat ziarul pe bancheta din spate ?i a exclamat în?bu?it: „Ea este! Pe scara asta nu a locuit alta de culoarea ei. A crescut frumos de tot ?iganca. Totu?i, merg s? m? conving.”
Misteriosul b?rbat a coborât cu ziarul în mân? ?i a r?mas lâng? ma?in? cât a fumat jum?tate din ?igara pe care a aprins-o imediat, dup? care s-a deplasat încet, lini?tit, c?tre u?a de la scara pe care intrase femeia. A trecut prin hol, calm, de parc? era „de-al casei”, c?utând cu privirea panoul obi?nuit în care se afi?au, de regul?, listele cu sumele de plat? a între?inerii. S-a oprit în fa?a lui, a ascultat atent câteva momente ?i, convins c? nu trece nimeni ?i nu este v?zut, a început s? cerceteze hârtiile de pe panou.
„Evrica! Uite: apartamentul 4 – C?r?mizaru Gheorghe, ?sta-i ta’su, ?iganu’ ?l b?trân! ?tiu de unde s? te iau acum ?i, f?r? discu?ie, îmi voi face timp pentru tine, ?ig?ncu?o… Hm, ce gagic? tr?snet te-ai f?cut! Mai întâi s? fac verific?ri, s? v?d prin ce-ai trecut tu în to?i anii care s-au scurs de atunci încoace. Poate c? e?ti m?ritat?, poate c? ai ?i câ?iva puradei pe lâng? tine… Cert e c? tr?ie?ti bine dup? cum ar??i! S? ai tu salariu, nu cred, dar e posibil s? te fi luat vreun ga?per bogat, c? acu ??tia sunt la mod?, f…e muma-n c…r! Sau poate c? a ajutat-o unchiul acela încuscrit cu mai marii politicii, mai ?tii? Adic?, dac? era m?-sa mândr? ?i trâmbi?a c? n-are nevoie, n-a apelat pân? la urm?? Dar nu asta m? intereseaz? pe mine. Am aflat unde st?. De mâine o filez ?i îmi fac planu’ a?a cum trebuie… Da, da, da! Dar dup? ce termin discu?ia cu avocata aia încrezut?”.
Satisf?cut de descoperirea f?cut?, b?rbatul a trecut de u?? scuipând în dreapta ?i-n stânga, a coborât repede pe cele câteva trepte de la intrare ?i s-a îndreptat spre ma?in? cu pa?i mari. Nu inten?iona s? r?mân? la vedere prea mult timp.
„Po?i s? ?tii c? nu m? recunosc jigodiile astea? În plus, pot ap?rea fo?ti vecini ori prieteni ce stau p’aci prin zon?… Nu, nu este bine s? se afle c? m-am întors în ora?. Am alt? calitate, alt statut juridic, vorba lu’ babacu’!”
S-a urcat în ma?in?, a aruncat o privire piezi?? c?tre intrarea în bloc ?i a demarat în tromb?.

Dup? ce ?i-a aprins ?igara, mult mai lini?tit, ?i-a l?sat gândurile în voie s? se alunge unele pe altele, privind plictisit cl?dirile ce r?mâneau în urm? de o parte ?i alta a ?oselei, f?r? s?-i împrosp?teze amintiri pl?cute. A ajuns repede în zona în care era situat biroul de avocatur?. Fiind interzis? circula?ia autovehiculelor, a parcat ma?ina pe trotuarul unei str?du?e al?turate ?i s-a îndreptat agale c?tre birou.
- S?rut mâinile, doamna avocat! M-am încadrat în timp, se pare…
- Nu am cronometrat. Bun? ziua! Important este s? v? fi rezolvat problema. A?i avut intrare la ?eful baroului? l-a întrebat doamna avocat Ramona Vl?descu, f?r? a întrerupe îndosarierea unor hârtii analizate anterior ?i puse într-o anumit? ordine pe masa de lucru…
- Ei, asta-i bun?! Chiar a?i crezut c? sunt un nimeni, doamn?? Z?u c? m? jigni?i, a r?spuns domnul Mi?u, schimbând tonul în încercarea de a convinge c? a fost r?nit în amorul propriu. „A dracului mironosi??, nu accept? s? fim parteneri! Mare meseria? e ea dup? doar opt sau zece ani vechime... S? stau eu ca practicant pe lâng? ea ?i s?-i car hâr?oagele?”
- Vi se pare, domnule. În câteva cuvinte, spune?i dac? decizia dumnealui coincide cu p?rerea mea ori nu?
- … Doamna avocat, în principiu r?spunsul este afirmativ. Valabil pentru o perioad? mai scurt? decât a?i precizat dumneavoastr?, în sensul c?…
- Da,da,da! l-a întrerupt Ramona, ridicând capul ?i privindu-l u?or ironic. Asta am presupus ?i eu c? se va întâmpla. „Cum s? nu-?i fac? ?i domnul Decan partea!” Deci, de mâine începem treaba, da?
- Cum considera?i, doamna avocat. Mi-am rezolvat problemele personale. Dac? sunt urgen?e ?i insista?i, pot r?mâne ?i azi pân? la…
- O, nu! Nu-i nevoie. Am terminat deja cu ziua aceasta… Mâine nu avem nicio ac?iune. E numai bine. Va fi timp s? v? acomoda?i cu specificul activit??ii ?i s? studia?i ac?iunile în care suntem solicita?i. Vom merge împreun?, nu?
- M? rog, dac? a?a a?i hot?rât, ce pot face? a r?spuns el gr?bit, privind pe fereastr? aparent docil, dar total nep?s?tor în realitate. „S? crezi tu c? a?a o s? mearg? treaba! O s? vedem cât dureaz? chestia asta. Mai bine intram la sentiment din prima zi. E?ti gagic? bine ?i nici proast? nu e?ti. Cu cât s? fii mai mare ca mine? Cu vreo ?apte-opt ani, cred, c? eu am mai pierdut vreo doi… Mda, e ceva, dar nu e o diferen?? care s? exclud? o leg?tur?”.
- Nu este vorba de prea mult zel din partea mea, v? rog s? m? în?elege?i… A?a se procedeaz? ?i doresc s? avem o colaborare colegial?, lipsit? de orice fel de tensiuni. Dac? prezenta?i o adeverin?? care s? ateste c? la Bucure?ti a?i lucrat în…
- Doamna avocat, permite?i s? v? amintesc, a întrerupt-o Mi?u oarecum nepoliticos ?i vizibil marcat de o iritare nejustificat?. Am venit hot?rât s? încep de la zero. V-a recomandat, ?ti?i bine cine, am fost de acord amândoi ?i cu asta basta! Începem munca ?i, dup? perioada respectiv?, poate vom continua în parteneriat.
- V? gândi?i prea departe, domnule Diaconescu. Vom vedea dac? v? mai convine atunci. Un birou de avocatur? l?rgit presupune…
- Nu asta e problema, doamna avocat. Dac? ne în?elegem, eu am ?i acum posibilitatea de extindere în buzunar! a exclamat Mi?u privind-o pe femeia pe care o surprindea tot mai mult pe m?sur? ce se adânceau în discu?ie.
- Ce insinua?i, domnule… avocat?
- Pot închiria ori cump?ra un spa?iu adecvat aici ori în centru, cum dori?i. S? ne extindem ?i s?…
- Da,da,da! De ajuns, v? rog! a intervenit doamna Vl?descu, ridicând mâna dreapt? ca pentru a stopa avalan?a de promisiuni pe care o declan?ase Mi?u. Vom relua subiectul dup? câteva luni de munc?. Dup? ce v? acomoda?i dumneavoastr? cu mentalitatea popula?iei din zon?. E important s? cunoa?te?i bine ?i tipul ac?iunilor în care vom fi angaja?i. De moment, îmi pare r?u, am câte ceva de rezolvat…
- Da, desigur, doamna avocat, a b?tut b?rbatul în retragere în timp ce o privea lung, f?r? s? în?eleag? de ce femeia din fa?a lui refuz? o ofert? atât de rar?. V? în?eleg, dar voi reveni, a insistat el, convins c? o va face s? cedeze.… Poate c? timpul, ?tiu eu… Da, gata! M? retrag, s?rut mâinile! a exclamat Mi?u ridicându-?i bra?ele ca pentru a se ap?ra de privirea crunt? pe care femeia a aruncat-o asupra sa.

S-a retras cu spatele spre u??, dup? ce ?i-a luat de pe mas? ?ig?rile ?i bricheta. O privea uluit pe doamna avocat, având senza?ia c? din ochii iei sar scântei ce-l pot r?ni dac?-l ating. Dup? ce a ie?it, a închis u?a cu grij? ?i a respirat adânc, a u?urare, îndep?rtându-se gr?bit.
„Ce p…a m?-sii vrea asta s?-mi demonstreze mie, b?i, frate? Face ea legea pe aici? Nu se poate! Are pile mari de-?i permite s? fie atât de arogant?… Trebuie s? m? interesez. Mam?, cu ce ur? m? privea! Parc? a? fi înjurat-o de mam?. Am jignit-o cu ceva? Nu, nu aveam cu ce… Ptiu, drace! E frumoas?, a dracului, când se înfurie… Ce-i al ei, e pus deoparte. Arat? bine ?i pare mai tân?r? ca mine! Sper s? m? în?eleg cu ea pân? la urm?. Culmea e c?-mi place felul ei de a se manifesta. Nu se ascunde ?i asta va fi în favoarea mea”, a concluzionat Mi?u în timp ce se apropia de ma?in?.
- Alo! V? gr?bi?i, domnule?
- Nu, nu chiar, dar… cu ce ocazie? a întrebat Mi?u, oprindu-se pentru a-l privi, vizibil surprins, pe cel ce-i vorbise.
- P?i da, c? timpul ?terge amintirile ori memoria, se pare, domnule Mi?u Diaconescu! Gre?esc eu, cumva? i-a replicat cel?lalt zâmbindu-i ironic.
- … B?i, d?-te dracului de jigodie! Te-ai schimbat mult, b?i Gogule. Tu e?ti! a strigat Mi?u cu bucuria exprimat? în voce ?i privire, apropiindu-se râzând s?-?i îmbr??i?eze fostul prieten, coleg de liceu ?i tovar?? de nebunii pe vremea aceea.
Dup? ce s-au b?tut cu palmele pe spate, semn de bucurie ?i prietenie, s-au privit ?i s-au examinat câteva clipe pentru a izbucni amândoi în râs, ar?tându-se reciproc cu degetul. Fiecare eviden?ia transform?rile constatate la cel?lalt ?i glumeau pe seama fiec?rei particularit??i în parte. Dup? câteva fraze scurte de informare general?, s-au urcat împreun? în ma?ina lui Mi?u, ca doi oameni mul?umi?i ?i f?r? griji. S-au deplasat la un restaurant cu teras? ?i parcare proprie, undeva în zona central? a municipiului.
- E ca lumea. Îmi place! a exclamat Mi?u a?ezându-se lejer pe scaun. Spa?ios, luminos, r?coros… dac? au ?i servicii de calitate, jos p?l?ria! A cui e cârciuma asta, omule?
- Hm! A fost cu cântec la început… Aici a fost hotel cândva. E ?i acum, la toate nivelele, chiar ?i la mansard?. Toat? cl?direa a fost achizi?ionat? de un fotbalist. De la Dinamo sau Steaua, nu mai ?tiu. Acum e a unui fost director al uzinei… cea mai mare din zon? ?i din Europa, pe vremurile comuniste.
- Aha, îl ?tiu! a intervenit Mi?u. Nu m? mai intereseaz?. Ia spune, amice, ce ai f?cut, ce învârte?ti, care e statutul t?u juridic?
- Oho, ce termeni folose?ti! a exclamat Gogu atât de tare, încât câteva persoane de la mesele învecinate au întors capul, contrariate. Ce s? fac ?i eu? a continuat el f?r? s? ia în seam? privirile dezaprobatoare. Am terminat o facultate ?i mi-am deschis o firm? aici, în localitate… Nu e cine ?tie ce, dar fac fa??, deocamdat?, la situa?ia asta mai nasoal? care se manifest? în…
- Firm?? A ta… personal?? L-a întrerupt Mi?u, privindu-l neîncrez?tor.
- Da, b?i! Ce te holbezi la mine? A avut-o ?l b?trân. Îl ?tii, c? a lucrat cu taic?-t?u, doar…
- Da, mi-aduc aminte… Asta înseamn? c? ai firm? de construc?ii. Ce facultate ai f?cut tu?
- P?i… am terminat informatic?, dar ce dracu f?ceam în ora?ul ?sta de trei parale cu diploma aia? Tu lucrezi în specialitate, potrivit studiilor? Ce ai terminat, b?i, c? nici n-ai spus?
- Eu? Eu sunt deja avocat, amice! Am f?cut „dreptul”, bineîn?eles ?i, iat?-m?, lucrez în domeniu. Chiar aici, nu în Bucure?ti, a r?spuns Mi?u ridicând degetul ar?t?tor pentru a sublinia un merit pe care interlocutorul s?u oricum nu l-a sesizat.
„?tiu c? n-are cine s? cunoasc? aici am?nunte despre via?a mea… În schimb, sunt convins, blegul acesta va trâmbi?a despre tot ce-i povestesc eu acum. Nu s-a schimbat deloc. La fel de credul ?i de prost ca pe timpul liceului… Nu am niciun avantaj dac? se afl? c? la Bucure?ti e greu s? te integrezi. Nu m-ar în?elege cei de aici, cu orizonul lor atât de îngust. Eh! Dac? nu pierdeam eu doi ani ?i babacu’ r?mânea pe pozi?ie, alta ar fi fost situa?ia…”, medita Mi?u în timp ce r?spundea privirii întreb?toare a fostului s?u coleg cu un zâmbet de superioritate pe care cel?lalt nu-l în?elegea.
- Mare lucru n-ai f?cut, dup? p?rerea mea. Ce te ba?i cu c?r?mida-n piept, amice? Ai dat capitala pe un ora? de provincie în timp ce…
- Vezi, b?i, de treab?! Habar n-ai ce vorbe?ti… În provincie se cheltuie?te pu?in ?i se poate câ?tiga mult fa?? de capital?. Asta nu po?i pricepe tu. În avocatur? merg altfel treburile. Î?i faci clientel?…
- Las?-m?, b?i, cu prostiile astea! Cum dracului, vrei s? spui c? la popula?ia de milioane de acolo nu-?i faci clientel??! l-a întrerupt Gogu, destul de iritat, b?tându-se cu palma peste frunte. ?i ce atâta cheltuial?? Sco?i abonament pentru subteran ?i cu asta basta… Vericule, eu am f?cut patru ani facultatea chiar în Bucure?ti, a?a c? ?tiu cum merge treaba ?i pe acolo…
- Ai fost în Bucure?ti, b?i, jigodia dracu’, ?i nu m-ai c?utat niciodat?!?. Nu m-ai g?sit acolo, dar vreo dou? veri tot am stat pe aici, în vacan?e…
- Da, ai stat tu pe aicea, dar eu am stat numai acolo. „P?rin?ii mei nu împleteau afacerile cu politica, a?a cum au f?cut ai t?i, ca s? scoat? bani murdari. Eu n-am b?tut ?urca ?i n-am schimbat ma?inile ca tine”. Am lucrat înc? din anul doi de facultate, amice. Acolo, în capital?. ?i mi-a mers destul de bine, dac? vrei s? ?tii. Am câ?tigat suficient s?-mi pl?tesc c?minul ?i s? m?-mbrac… Ce te ui?i a?a la mine? Întreab?-l pe Doru, c? ?i el a lucrat ca mine. Ne întâlneam destul de des…
- Care Doru, b?i?
- Cum care Doru? Prietenul nostru comun, coleg de clas? ?i… Doru Manolache, b?i figur?! Acela cu feti?ele de bani gata…
- Da, da, da, gata! Mi-amintesc, fr??iore. Cum s?-l uit? A fost o chestie de moment, c? nu l-am mai v?zut de ani de zile. Cu el mergeam eu la ag??at ?i la bairamuri, a exclamat Mi?u, bucurându-se c? poate schimba direc?ia discu?iei. Nu era mul?umit de tonul folosit de Gogu ?i importan?a ce i se p?rea c?-?i atribuie.
- Aha! La ag??at de… ?ig?nci, mi-aduc aminte. De ce ?i-a c?zut fa?a? … Cred c? ?i-ai amintit de piranda aia mic?! Chiar a?a! Ce mai face, aia, b?i?
Mi?u n-a r?spuns imediat. Întrebarea a trecut pe lâng? el. Privea fa?a prietenului s?u trecând prin ea dincolo, departe de pere?i. Pentru câteva frac?iuni de secund? a intrat cu privirea în vechiul apartament, în baie ?i în dormitor. Imaginile i se perindau cu repeziciune de parc? totul s-ar fi întâmplat acum ?i aici. Se rev?zu ?inând-o strâns în bra?e, acoperind-o cu s?rut?ri, dezgolind-o. „Ufff ...de n-ar fi fost scena aceea care m-a urm?rit atâta vreme!”Zâmbetul i se transform? în rânjet. Din?ii scrâ?nir? în strânsoarea puternic? a maxilarelor. Umilin?a ce a sim?it-o în finalizarea acea gr?bit?, f?r? s? ?tie dac? a reu?it s-o penetreze, l-a durut atunci la fel de puternic precum l-a durut acum pumnul trântit în mas?, gemând. Era o durere interioar? care s-a transformat în furie nest?pânit?. Fa?a i se schimonosise ?i privirea se îngustase, plin? de tensiune ?i ur?...