proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Este un semn pilduitor versul lui Hora?iu: „Am ridicat mai tare ca bronzul monument !” Bronzul din care e alc?tuit? statuia lui Roman I Mu?at din municipiul Roman, ac?iune „hard” la care a contribuit ?i inginerul-scriitor Mihai Horga, prin turnarea în form? a crea?iei sculptorului local Florin Zaharescu, se conserv? cel mai bine printr-un act „soft”, cel al scriiturii.
„Clepsidra vie?ii” (2009), „Trec?tor… pe zebra vie?ii” (2010) ?i „Gânduri pe litere” (2011) sunt scriituri pe care Mihai Horga le-a scos la Editura „Miron Costin” din Roman. Prima carte, de poezii, este dedicat? familiei autorului, sus?in?torilor ?i colegilor din metalurgia româneasc?; a doua, de poezii ?i cu mici proze gnomice în finalul plachetei (realizate conform unei teze intime de autor, ri(t)mate: „Cuget, deci scriu...”, n.n.), „se dore?te a fi un martor al trecerii mele prin via?a aceasta frumoas? ?i irepetabil?.”(Din „Cuvânt înainte”, al autorului); iar a treia, de „Cuget?ri – concluzii… Constat?ri – iluzii…”, este scris? în memoria surorilor sale, Virginia ?i Georgeta. Toate trei c?r?ile sunt înso?ite de postfe?e, semnate de octogenarul eseist roma?can Gh. A.M. Ciobanu, care, precum voievodul mu?atin de mai sus, are bustul creat de Florin Zaharescu ?i expus la Muzeul de Art? din municipiul pe care nu l-a p?r?sit niciodat? cu domiciliul.
În cadrul esteticii cotidiene, ca domeniu al esteticii generale, care abordeaz? modalitatea de afirmare a esteticului în afara artei, cum ar fi: sfera locului de munc?, a locuin?ei ?i familiei, a arhitecturii ?i urbanismului, a rela?iilor sociale etc., unde oamenii î?i desf??oara în mod concret activitatea, se pot plasa ideoafectiv ?i cele trei c?r?i citate mai sus. Mihai Horga, exprim? prin crea?ia sa reismul lui Tadeusz Kotarbinski. Potrivit reismului, lucrurile concrete, materiale alc?tuiesc substratul ultim al lumii. Reist, concret sau somatic spus, predicatele, atributele abstracte, autorul le transfer? direct la denumiri nemijlocit referen?iale, reducând autonomia metaforei specifice unui act al crea?iei ideal-artistice la actul eficient, praxiologic. E sugestiv? astfel contemplarea mâinii din „Mâna”, reg?site în volumul „Trec?tor… pe zebra vie?ii”, ce ne aminte?te de poezia „S? ?i-o s?rut” de Tudor Arghezi. Mihai Horga încearc? ?i el un elogiu adus mânii ca atribut de fond al realiz?rilor practice: „Îmi privesc mâna…/ Minunat? crea?ie! (…) / (Dac? degetul mare / Este opozabil / Celor patru / Admit c? / Face cât patru…) / Dar cred c? natura / (Sau Creatorul) / Nu a gre?it m?sura / Nici în plus, / Nici în minus (…).” Cele spuse de Gh. A. M. Ciobanu în „Postfa??” la „Trec?tor… pe zebra vie?ii”, par a înt?ri aser?iunea noastr?: „O zebr? proasp?t vopsit?, trasat? cu linearitatea - f?r? ?ov?ire – a unei atitudini oneste ?i a r?spunderii cet??ene?ti contemporane, o zebr? care, la capetele ei, nu sunt semafoare electronice, ci întruchip?rile «pe ?leau» ale bunului sim?. Autorul, în carte, e acela?i cu cel de acas?, de pe strad? sau dintre semenii s?i, aflat mereu «la cea mai înalt? tensiune», fie în situa?ii de «pro», fie de «halal».”
Meditând la dualitatea reversibil? poet-inginer – inginer-poet, distingem o superpozi?ie empatic?, etalat? de Mihai Horga pe ultima copert? a volumului „Clepsidra vie?ii”: „Nu sunt poet, nici nu cutez / În stihuri / Vorbele-mi a?ez / Sunt metalurg, fr?mânt metalul, / A-l modela / Mi-e idealul… Topesc idei în creuzete / N?scând / Scântei incandescente… Înv?? cum / S? p?strez m?sura / Iubirii pentru poezie / Ca ?i / Pentru metalurgie !” Pasiunea pentru poezie, autorul a preluat-o pe linie matern?: „Scrisoarea mamei”, din primul volum de versuri, compilat? în original pe dou? pagini din volumul „Clepsidra vie?ii”, pare a ne confirma aser?iunea. Aidoma mamei sale, autorul p?streaz? filonul idealului clasic al omului, reg?sit ca „mens sana in corpore sano”, fiindc? în perspectiva existen?ei umane consider? c? ceea ce este „clasic” e ?i „s?n?tos”. Din aceast? tipologie uman? emerge, în concep?ia lui Mihai Horga, un bun specialist, cizelat în ?coal?, care poate fi ?i creator nu doar executant. Scriitorul e considerat a nu fi format de vreo ?coal? sau cenaclu, ci de c?tre cititor, dup? cum reiese din afirma?ia sa imperativ? la litera „S”, „SCRIITOR”, din volumul „Gânduri pe litere”.
Septuagenarul Mihai Horga e un specialist împlinit în metalurgie, iar în crea?ia literar? e stabilit la „dulcele stil clasic”, pentru lini?tea pe care acest acces crede c? i-l confer?. De aceea scriitura lui este pe în?elesul tuturor, cu toate c? judec??ile de gust de la M?ria Sa, Cititorul, r?mân împ?r?ite. El este mul?umit de ceea ce a realizat hic et nunc, ca împlinire a idealului s?u de via?? reist?: „Am dat ora?ului Roman statuia lui Roman I Mu?at ?i trei c?r?i.”