proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

… Se ridicase soarele sus pe cer ?i coco?ii cântaser? prin cur?ile vecine, dar Mi?u n-a v?zut ?i n-a auzit nimic. Întins pe covor, cu fa?a-n sus, gura deschis?, cu un picior peste coapsele Janei, sfor?ia zgomotos, în serii lungi, neregulate. Angelica, doar în bikini ?i sutien, încerca s? fac? pu?in? ordine prin buc?t?rie. Pusese apa la fiert pentru cafea. Abia venise de afar?, din curte, unde o sp?lase Doru cu prosopul înmuiat într-o g?leat? de ap? proasp?t? scoas? cu ciutura din fântâna veche. B?iatul a r?mas afar? ca s? se spele ?i s?-?i arunce privirea-i curioas? prin acareturi. Când s-a întors, mirosea a cafea proasp?t preparat?. S-a retras tiptil, neobservat, l?sând fata s? treb?luiasc? ?i a mers în salon. Tabloul nefiresc de pe covor l-a f?cut s? râd?.
„Ehei, avoc??elule! ?efa te a?teapt? la birou ?i tu sfor?i… Nu ?tii, omule, s? faci fa?? la o noapte de destr?b?lare. Ar trebui s? renun?i. Te atrag ?ig?ncile, v?d bine. Cred c? te-a f?cut praf, dup? cum ar??i. Dar, hai s?-i trezesc! Pe urm?, treaba lui ce face... O duc pe Jana la ora?. A?a ne-a fost în?elegerea…”
- Hei, de?teptarea! a strigat tare, aplecându-se spre urechea lui Mi?u.
Acesta s-a întors pe partea cealalt?, a gemut , a c?scat lung ?i a continuat s? doarm?. Jana a deschis ochii. Se uita nel?murit? în jur. V?zându-l pe Doru, s-a frecat la ochi ?i i-a adresat un zâmbet chinuit.
- Ce te ui?i a?a la mine? N-ai mai v?zut cur de femeie? Uf! M? doare capul! a exclamat ea, înc? buimac?. Ce dracu, a?a am dormit lâng? ?sta?
- P?i, ce? Nu te vezi? L-ai lucrat prea mult. E terminat r?u de tot…
- Las?-l, b?i, c? mare lucru n-a f?cut. E sl?bu? b?iatul. Doar gura-i de el. A plâns, c? n-a uitat-o pe Violeta. Nici nu ?tie dac? a dezvirginat-o, prostu’ dracu’!
- Ho, ho, ho! Chiar a?a? A zis el, ori tu…
- El a spus-o, b?i, dar s? taci din gur?. Era beat mort. Nu cred c? ?tie ce-a vorbit. Nici ce-a f?cut… Cam la o or? dup? miezul nop?ii era o cârp?. Am f?cut cu el ce-am vrut. M-a lins peste tot, dar, s? fiu a dracu’ dac? ?tie ceva! Nici nu le are!
- M?i fat?! ?tim doar noi. Te rog s? nu duci vorba… A b?ut din toate, amestecat. Era sup?rat ?i nici experien?? n-are, dar e b?iat salon, s? ?tii…
- Bine, b?i! Treac? de la mine… Unde m? sp?l, c? m? simt ca dracu’ cu balele lui pe mine! Treze?te-l tu, n-am chef de el acuma…
- Mergi la buc?t?rie. Î?i spune Angela ce ?i cum, i-a r?spuns Doru privindu-l lung pe Mi?u.
A strigat din nou „de?teptarea”, dar f?r? rezultat. A luat o ?igar? ?i a început s?-l gâdile, metodic, calm, pe la nas ?i urechi. Observând c? nici a?a nu ob?ine efectul scontat, a ?inut ?igara la nasul lui aproape introducând-o într-o nar?. Dup? câteva inspira?ii adânci, acesta s-a înecat ?i a început s? tu?easc? zgomotos. A deschis ochii ?i s-a uitat speriat în jur. N-a recunoscut nimic. Nu ?i-a dat seama unde se afl?. A v?zut silueta b?rbatului îngenuncheat lâng? el.
- Unde sunt? întreb? el cu vocea dogit?. Sunt dezbr?cat! se mir? lung, privindu-se nedumerit ?i cu team? în ochii-i tulburi, de cum constat? c? este gol pu?c?. Hainele mele… Pe tine te cunosc, dar nu te v?d bine în lumina asta…
- Sunt Doru, b?i, omule! Prietenul t?u. Am f?cut un chef ca lumea în noaptea ce-a trecut. E?ti acas?, la tine, b?i, la conac! Ce dracu’, nu-?i revii? Hai la serviciu, c? este trecut de ora nou?! l-a l?murit Doru în câteva cuvinte.
- Nou??! M-am dus, fr??ioare! se v?it? Mi?u, încercând s? se ridice.
Nereu?ind, se ag??? cu bra?ele de mâinile întinse ale prietenului ce-i veni în ajutor. Înc? ame?it, prea pu?in odihnit, se împletici prin înc?pere, c?utând ceva. Descoperi, cu greu, chilo?ii arunca?i la marginea unui fotoliu, mototoli?i, printre alte lucruri aruncate alandala. Doru l-a ajutat s?-?i ia ?i pantalonii ?i l-a înso?it pân? la baie.
- Eu merg s? beau o cafea. E gata, a f?cut-o Angelica… Te a?tept la…
- Cine este ea, Angelica asta? l-a întrerupt Mi?u, privindu-l cruci?, cu barba împins?, nefiresc, în fa??.
- E blonda, b?i, omule! E una din cele dou? fete pe care le-ai… Hai, spal?-te cu ap? rece ?i d? borhotul afar? din tine,dac? po?i! O s?-?i aminte?ti pe urm?. Dau comanda pentru o cafea amar?… Te a?tept?m! l-a impulsionat Doru, dup? ce l-a privit cu un fel de mil? dispre?uitoare ?i i-a întors spatele, îndreptându-se spre buc?t?rie.
Fetele sporovoiau, g?l?gioase, în fa?a c?nilor de cafea, din care b?user? aproape jum?tate, ?i a scrumierei, deja plin? cu resturi proaspete de ?igar?. Jana î?i revenise total, dar uitase c? e goal?. Povestea, plin? de umor, cum a petrecut cu Mi?u, accentuând momentele în care acesta s-a l?sat „prelucrat” de ea, f?r? s? ?tie ce face, incon?tient.
- Haide?i, b?i, l?sa?i bârfele! Sper c? a?i în?eles ce trebuie. În ora? nu povesti?i nimic…
- Vezi de treab?, c? nici nu merit?, l-a întrerupt Jana, hohotind de râs, foarte bine dispus?.
- Mai bine, ia-?i dracu’ ceva pe tine! Vine omu’ ?i-i faci poft? iar, mai ?tii?
- Gata, gata, merg s? m?-mbrac. Nu mai e bun de nimic acela, fii sigur. I-am supt toat? energia, ha, ha, ha! a replicat ea ?i a ie?it cu cea?ca de cafea în mân?.
- Partea noastr? când o primim, Dorule? a întrebat Angelica, plictisit? ?i oarecum dezgustat? de cele întâmplate în cursul nop?ii.
- Nicio grij?. M? ocup eu de chestia asta. Ce, am r?mas eu vreodat? dator? Acum nu se poate discuta cu el. E mahmur r?u de tot. Ai r?bdare s? ajungem în ora?. Ne întâlnim peste vreo dou? zile… Te caut eu. Hai s? ne-mbr?c?m. Poate reu?e?te prostul ?sta s? conduc? ma?ina.
Mi?u î?i mai reveni, cât de cât, dup? ce se b?l?ci prelungit în curte. Aerul proasp?t i-a prins bine, dar se mai v?ieta re?inut. Se jena de fete, de?i ele încercau s?-i evite privirile ori s? aduc? vorba de petrecere. A?teptau, gata îmbr?cate, s? se hot?rasc? el dac? scoate ma?ina ori ba. La un moment dat, Jana i-a adus de la buc?t?rie un borcan cu castrave?i mura?i ?i altul cu gogo?ari.
- Uite, ?tiu c? era mai bun? o zeam? de varz?, dar n-am g?sit… Ia, c? te drege, ai s? vezi!
Mi?u a privit-o pe sub sprâncene ?i a tras borcanul lâng? el, prea pu?in încrez?tor. Totu?i, l-a desf?cut ?i a b?ut pu?in lichid. Mul?umit, a apucat cu dou? degete un castravete ?i l-a îmbucat gr?bit. Mesteca repede, pl?cut surprins de gustul ce-l avea în gur?, dar ?i de senza?ia de bine ce-i venea din stomac. A golit jum?tate de borcan ?i s-a ridicat.
- Hai s? mergem! a îndemnat el micu?ul grup ce a?tepta r?bd?tor hot?rârea lui.
Drumul a fost mai „lung” la întoarcere. A?a li s-a p?rut, pentru c? Mi?u conducea cu vitez? redus?, iar fetele ?i Doru nu vorbeau. Se în?elegeau prin semne. Nu doreau s? deranjeze ?oferul, în schimb, gândurile lor erau, întâmpl?tor, îndreptate c?tre acela?i personaj, fiecare încercând s?-i creioneze profilul cât mai bine cu putin??.

„Mie-mi place de b?iatu’ ?sta! E simpatic ?i are stare material? ca lumea, din câte am v?zut. Cred c? e bogat, dar cu munca nu le are. Mai mult lucrez eu la firm?, cu tot programul redus ce mi l-a f?cut tata… Cu mine a f?cut treab? suficient de bun?. Zurlia asta de Jana vrea mereu mai mult… Eu m? satisfac repede, c? o fac din pl?cere. N-am nevoie de „performan??!”, m?rturisea Angelica, în timp ce-l privea pe cel în cauz? prin oglinda retrovizoare de interior.
„Nu ?tiu dac? ne mai putem în?elege ca pe vremea liceului… A r?mas acela?i adolescent nes?buit, nu s-a maturizat. Distrac?ia, cu orice pre?, pare a fi cuvântul s?u de ordine! Nu ?tie când s? se opreasc? ?i când s? pun? osul la treab?. Oare a?a sunt to?i b?ie?ii de bani gata? N-a f?cut progrese de socializare propriu-zis?. E acela?i b?d?ran l?ud?ros, îngâmfat ?i… destul de prost pentru vârsta noastr?! Nu s-ar zice c? are ?i el o facultate. Singurul merit e c? nu ?i-a uitat prietenii, dar ne prive?te tot de sus, de?i… cred c? el e cel mai de jos…”, i-a stabilit Doru locul în societate, tr?gând cu coada ochiului la vitezometru ?i la circula?ia de pe ?osea. „Bine c? e con?tient de oboseala acumulat? ?i de faptul c? a b?ut mult. V?d c? merge încet ?i atent. Pe vremuri nu ?inea cont de asta. Era mai „viteaz” la volan…”.
„Uite-al dracu’ ce atent conduce! E fricos… Asear? ne-a adus în mare vitez? ?i acum abia se târ??te. Dac? am probleme la serviciu cu întârzierea, îl pun s? pl?teasc? dublu! De fapt, a?a ar fi normal, c? destul m-am chinuit cu el toat? noaptea… E un l?ud?ros. Bun de gur?, c? în rest e vai de mama lui! Dup? ce c? n-o are prea mare, mai e ?i bleag?. Poate din cauza b?uturii, mai ?tii? Sau z?p?cita de Violeta l-a supt prea tare, c? se pricepe la asta, nu glume?te… Are corp frumos, jigodia. E atletic, musculos. Îi st? bine gol. De fapt, nu-i chiar r?u. În lips? de altceva, merge. Are cas? ca lumea, zice c? ?i-a luat ?i apartament, are ma?in?, bani… ce-i mai trebuie ?i scul?? E bun la vreme rea, da’ s? vedem dac? r?mânem în rela?ie”, se întreba Jana, cu gândul la viitor, privind în gol, departe.
În acela?i timp, Mi?u se concentra cu toate resursele asupra conducerii ma?inii în condi?ii de siguran??. Se sim?ea obosit, foarte obosit. Ar fi vrut s? doarm? ?i f?cea eforturi mari s?-?i p?streze luciditatea ?i aten?ia. Sim?ea arsuri pe esofag ?i avea o permanent? senza?ie de vom?. Îl durea capul ?i, tocmai din acest motiv, era mul?umit c? nimeni nu vorbea. Nu-l deranjau cele câteva ?oapte. Aproape c? nu le auzea. Se gândea cum s? procedeze la serviciu, cum s? se scuze. Se ruga s? nu fie avocata Vl?descu acolo ?i nici colegul lor, avocatul Cenu?e. Se ruga Domnului s?-i trimit? în ora?, cu probleme. „Ce bine ar fi, Doamne, dac? i-ai scoate pe amândoi în teren! S? vin? târziu sau deloc… Mi-am f?cut de cap toat? noaptea. Nici nu ?tiu cât am dormit, dar am b?ut ca lumea ?i… B?i, frate, ce mi-a f?cut nebuna aia de Jana! A dracului ?iganc?, m-a regulat ea mai mult , nu eu pe ea. Nu ?tiu cum s-a terminat, mi s-a rupt filmul r?u de tot. ?tiu c? o lingeam ?i… Nu, nu-mi vine-n minte nimic acum. Mai bine nu încerc s? refac cli?eul. Oricum, trebuie s? ne mai distr?m. E bun? r?u, gagica! ?i ailalt?, bruneta, e ca lumea. Nu-i deloc mofturoas? ?i se pricepe r?u la sex… Dac? e toanta aia de Ramona în birou, o salut ?i atât. Ce atâtea scuze? Mai mul?i bani cheltui eu cu ea, decât îmi d? ea mie ca salariu, ce mama dracului! Nici n-o bag în seam?. Ce-o s?-mi fac?? Pe urm?, muncesc ?i eu la capacitate. S?-mi dea un caz complet, s? m? ocup eu de tot. Cât o s? am în mâini numai hâr?oage? Ce, are impresia c? eu nu pot reprezenta clientul în proces? O s?-i ar?t eu c? pot! Uite-a?a, numai de-al dracu’, na!” a luat Mi?u hot?rârea, privind încruntat parbrizul ?i oglinzile retrovizoare de exterior.

Odat? ajun?i în centrul municipiului, aproape de locul în care s-au întâlnit cu o zi înainte, a oprit lâng? bordur?. Pre? de câteva minute nu a scos nimeni o vorb? ?i nu s-au mi?cat de pe locurile lor. Fetele priveau ceafa celui de la volan, curioase ?i vizibil amuzate. Doru scotocea prin borset? A scos câteva bancnote ?i le-a întins în spate, la fete. Banii au trecut în po?etele lor, împ?r?i?i foarte repede ?i egal, în aceea?i t?cere pe care nimeni nu se-ncumeta s-o rup?. În timpul acesta b?ie?ii priveau, absen?i, anima?ia de pe trotuarul apropiat.. Apoi, dup? unele eforturi pentru a-?i g?si cuvintele potrivite, Mi?u ?i-a dres vocea, s-a r?sucit pu?in spre bancheta din spate ?i s-a adresat fetelor, oarecum rug?tor:
- Nu ?tiu cum va fi la serviciu azi. Dac? vre?i, ne întâlnim în seara asta ori mâine… Cum crede?i. Îmi spune?i ora ?i locul de unde s? v? iau. Oricum, ?ine?i leg?tura cu Doru. Prin el rezolv toate am?nuntele…
- Stai pu?in, amice! l-a întrerupt acesta. Nu uita c? am un loc de munc? de la care nu-mi permit s? lipsesc a?a, aiurea… Dac? vrei distrac?ie, aranjeaz? tu cu ele. Eu pot veni doar o singur? dat?, la o s?pt?mân? sau dou?. Am multe obliga?ii, omule. Am r?spundere mare. Po?i trece pe la mine, pe la birou, s? te convingi, dac? vrei, a continuat Doru, încercând s? argumenteze retragerea ce o pl?nuise înc? de când s-a trezit ?i a analizat fiecare episod al nop?ii.
Fetele au r?mas surprinse. Nu se a?teptau la o invita?ie chiar pentru aceea?i zi, dar nici la atitudinea lui Doru Manolache. Îl cuno?teau de pe vremea în care nu erau majore ?i petrecuser? multe nop?i cu el, individual ori în grup. L-au privit curioase ?i neîncrez?toare. Avea fa?? imobil?, exprimând seriozitate total?. ?i-au îndreptat privirile pline de mil? la cel?lalt, a?teptând o hot?râre ?i, pentru c? acesta t?cea, încruntat, f?r? sânge în obraji ?i cu maxilarele strânse, Angelica a început s? râd?, hot?rât? s? destind? atmosfera.
- Nu te teme, gagiule! Cu Doru sau f?r? el, noi ne putem distra foarte bine, a ?inut ea s? fac? precizarea, trecându-?i degetele prin p?rul lui Mi?u a dezmierdare. În plus, po?i alege: cu amândou? ori cu una, pe care o preferi tu. Noi dou? nu ne sup?r?m în nicio situa?ie. Important este s? te sim?i bine, nu? a sugestionat ea, tran?ant, pe în?elesul tuturor.
- OK! E cea mai bun? idee, femeie! P?i, s? începem noi doi în seara asta ?i, pe urm?, om vedea…
Pân? s? stabileasc? unde ?i la ce or?, Doru coborâse ?i, de pe trotuar, îi privea indiferent ?i plictisit. Au coborât ?i fetele, în t?cere, sobre, cu gesturi delicate. Câteva semne de bun r?mas ?i ma?ina a pornit încet…

*
Mi?u a intrat în birou simulând graba ?i sup?rarea. A salutat-o atent pe doamna Ramona Vl?descu ?i fugitiv, cu indiferen?? exagerat?, pe avocatul Lucian Cenu?e. Nu-l agrea deloc pe asociatul Ramonei. În prima zi îi vorbise superior ?i distant. Nu putea uita acel dialog.
- Domnule, am în?eles c? ai examenele luate, ai referin?e excelente, de?i… se pare c? nu ai vechime în munc?, iar aici ai pe doamna, avocat cu experien?? ?i bune inten?ii. Dac? o ascul?i, înve?i meserie. La mine s? nu vii cu preten?ii. Nu r?spund eu de stagiatura ta. Când lucrez, s? fie lini?te în înc?pere. E firesc, nu?
- Da…. e firesc, a admis Mi?u, concentrarea e mai u?oar? în lini?te. N-am s? v? deranjez, domnule!
- „Domnule avocat”! parc? am auzit, nu? Sunt ceva ani care fac diferen?a, domnule Mi?u Diaconescu. Raporta?i la vârst? ?i la experien?a profesional?. Cred c? sunt pe pu?in 14-15 ani…
- V? rog s? m? scuza?i, domnule avocat! Nu se va mai întâmpla, l-a întrerupt Mi?u, oarecum neinspirat ?i vizibil nemul?umit, nervos.
Nu l-a privit atunci în ochi ?i nici acum nu a f?cut-o. Avea senza?ia c? este urm?rit atent de privirea acelui domn cu tabieturi respectate cu sfin?enie. Sim?ea c?-i urm?re?te gesturile, dar ?i c?-i analizeaz? îmbr?c?mintea, iar senza?ia în cauz? îl deranja foarte mult. A întors spatele biroului de la care domnul Cenu?e, adev?rat, îl privea pe sub sprâncene, s-a apropiat de biroul doamnei Ramona, s-a sprijinit cu palmele de el ?i i s-a adresat acesteia în ?oapt?:
- Doamna avocat, am avut probleme pe traseu. Chestii cu Poli?ia rutier?… aiureli de-ale lor, de aceea am ajuns pu?in cam târziu ?i v? rog…
- Domnule avocat, oricum nu v? cred, a?a c? nu insista?i, i-a r?spuns Ramona, tot în ?oapt?, dar hot?rât, f?r? urm? de zâmbet ori în?elegere. Am notat deja întârzierea. Doar în dou? zile nu s-a întâmplat fenomenul acesta care, s-a dovedit deja, v? caracterizeaz? ?i, cândva, ve?i suporta consecin?ele. Pute?i veni mereu a?a ori deloc, a subliniat ea, t?ios, cu mult? ironie în voce ?i privire. Pe mine nu m? intereseaz?, dar la finalul stagiaturii dumneavoastr? ?tiu ce am de f?cut. E clar? În plus, putem renun?a la contractul ori în?elegerea noastr?. Nimeni nu m? poate obliga s? v? suport atitudinea. Am terminat! V? rog, lua?i mâinile de pe biroul meu! l-a invitat doamna avocat pe omul ce r?m?sese aplecat, rezemat pe mâinile ce-i tremurau a oboseal?, surpriz? ori sup?rare, privind-o tot mai buimac pe m?sur? ce-i vorbea.
„A?a, a?a! Nu po?i s? m? crezi, f…e-n gur?, madam avocat! Te-ai f?cut a dracului, r?u, dup? cum observ ?i nu pot zice nimic. Nu pot riposta. M? voi r?fui eu cândva cu tine, c? nu te pot ierta, madam. Dar, trebuie s? fac pe smeritul. Vorba aia, s? m? fac frate cu dracu’! Deocamdat?…”
- Ei, da! Bravos na?iune! Felicit?ri colega! Mânzul trebuie legat, altfel nu înva?? s? trag?-n ham, a întrerupt avocatul Cenu?e gândurile lui Mi?u, sp?rgând lini?tea ce cuprinsese întreaga înc?pere.
Acesta ?i-a retras mâinile cu încetineal? exagerat?, ?i-a îndreptat trupul în acela?i ritm, privind-o tot timpul, f?r? s? clipeasc?, pe Ramona, inexpresiv, p?rând a fi calm.
- V? mul?umesc, doamn? avocat, pentru acest du? rece! Am s? ?in minte, v? promit… iar dumneavoastr?, domnule avocat, a continuat el, întorcând-se încet ?i f?când doi pa?i c?tre cel?lalt birou, sunte?i un coleg pe cinste. M? scuza?i! Sunte?i un maestru. A?i putea fi des?vâr?it, dac? v-a?i obi?nui s? nu mai trage?i cu urechea.
Mul?umit c? ?i-a p?strat calmul ?i a g?sit cuvintele ce i se p?reau a fi cele mai indicate pentru acel moment delicat, Mi?u i-a salutat cu plec?ciune, f?r? a mai vorbi, ?i-a îndreptat trupul într-o ?inut? plin? de arogan?? ?i a trecut la biroul s?u. A ridicat câteva hârtii despre care nu ?tia nimic ?i s-a cufundat în studiul lor. Nu vedea scrisul. Nici nu-l interesa. Vedea doar chipul plin de satisfac?ie al avocatului Cenu?e ?i sânii Ramonei, pe care-i surprinsese împingând provocator bluza sub?ire, în timp ce se aplecase peste birou pentru a-i vorbi ?optit.