Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

zorii burlacului

de Ioan Postolache-Dolje?ti

De-o vreme i se pare patul cu ghionturi ?i garsoniera mai mare, încheieturile cam scâr?âie ?i-i cam face probleme prostata. Hai, hopa sus, Gheorghe, nu te l?sa ramolit, gânde?te cu voce tare la marginea patului sprijinindu-se-n mâini, bâjbâind cu picioarele dup? papuci. Iar te-ai suit în pat în genunghi, papucii-s cu botul sub pat,vezi cum te chinui?
La baie î?i cl?te?te gura, î?i pune proteza, ia ap? în pumni,clipe?te în ea,un vechi ?i folositor truc pentru ochi, se spal? pe fa??, pe gât, pe sub bra?, peste tot atât cât poate ajunge boul cu limba, î?i zice zâmbind, cu prosopul se freac? îndeajuns s? se simt? vioi ?i pâ? pâ? o ia spre buc?t?rie. Vede la u?? bastonul. Gata, nu mai fi sup?rat, azi te scot la plimbare.
Aprinde ochiul la aragaz, pentru o clip? st? în cump?n? care ceai s?-l fac? întâi, cel de p?ducel sau de sun?toare? Azi v? fac pe-amândou? deodat?, ?ti?i unde ?i cum s? ajunge?i. Deschide fereastra balconului. Se-ngân? iar zorii, Gheorghe, e bine... Se uit? la blocuri. Ferestrele-s negre, ora?ul înc? mai doarme. Sunt tineri, domnule, înc? nu le-au murit pe?tii, zâmbe?te, somnul, carasul...
Trece-o ma?in?. Tr?nc?ne capacul de la canalizare, cineva undeva se gr?be?te. Trage adânc aerul de r?coare în piept, î?i mi?c? mâinile, trupul într-o mai mult simulare de gimnastic?. E bine cât înc? ciolanele î?i mai trosnesc...
D? ceaiul în clocot. Opre?te focul, pune capacul.
Lini?tea-i spart? de-un tril. E b?rb?tu?ul mierlei, o cheam?. Burlac înr?it nu-l deranjeaz? singur?tatea. Garsoniera e plin? de amintiri, de umbre de femei chicotind, râzind, gemând, doar c? acum auzind b?rb?tu?ul strigând, ca negura zorilor o umbr? i se a?terne pe chip. Ia pixul,deschide jurnalul ?i scie dintr-o suflare:

de ani buni în p?rcule?ul din fa?a liceului nostru
în teiul înalt sub care pe banc? st?team mân?-n mân?
uimi?i de prim?vara din noi
o pereche de mierle-?i au cuibul
via?a a fost cum a fost s? nu fim amândoi
dar prima iubire cine o uit?
prim?veri la rând cu nostalgie ascult
chemarea b?rb?tu?ului cu fluier inconfundabil ?i-nalt
la-nceput apoi mai domol mai curat
doar cât s? ?tie lumea c?-i bucurie via?a în doi
?i imaginar rap?rtam perechea de mierle la noi
iubirea noastr? sub chip de p?s?ri
în zorii timpurii când înc? doarme ora?ul
din negura clipei r?zbate ?ip?tul lui de înc? chemare
el nu ?tie c? e-n z?dar
eu ?tiu
la mica publicitate
?i-am v?zut fotografia în negru chenar...

Dumnezeu s? ne ierte...

Ioan Postolache-Dolje?ti (ioanip) | Scriitori Români

motto: cuvântul scris - ve?nicia sufletului

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro