proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

79. Or fi fost ei, s?li?tenii, oamenii dracului a?a cum zicea tovar??ul Bunea, dar erau ?i oameni de cuvânt. Dac? spuneau un lucru, acela era sfânt. S-a convins ?i Nu?u de treaba aceasta cu ocazia repornirii corului dup? o stagnare de câ?iva ani. Primise din partea Comitetul executiv provizoriu al jude?ului o adres? prin care se cerea, în mod imperativ, revigorarea corului. Se specifica acolo c? se vor împlini în curând ?aptezeci ?i cinci de ani de la înfiin?area acestuia sub denumirea de Reuniunea de cânt?ri ?i c? primul spectacol va trebui s? aib? loc în sala festiv? a C?minului Cultural în prima parte a campaniei electorale.
Da, se apropia campania electoral? pentru alegerea organelor puterii de stat, prima dup? înf?ptuirea noi împ?r?iri administrative.
Avea atâtea pe cap Nu?u, ?i acum ?i asta cu corul!
Trebuia s? fac? o informare privind modul de îndeplinire a sarcinilor stabilite de Congresul al IX-lea al P.C.R, în organiza?iile de baz? de pe raza comunei. De unde s? ia datele ? Desigur, din procesele verbale ?i din planurile de m?suri ale organiza?iilor. La prima vedere, p?rea simplu. Câte o copie a acestora se afla la ei, adic? la Comitetul comunal, puse în raftul cel mai de jos al unui dulap metalic bine ferecat de lac?tul cu cifru. N-a fost s? fie simplu. Copiile acestor documente, multe, erau ilizibile datorit? indigoului folosit, poate r?sfolosit, ori a creionului chimic prea bont. Încerca s? descifreze ?i s? pun? cele descifrate într-o ordine logic?. Noroc c? dup? o or? a intrat tovar??ul Bunea.
- Ce faci acolo, tovar??e?
- Informarea cerut? cu îndeplinirea sarcinilor. Nu prea-i dau de cap cu procesele verbale de la organiza?iile de baz?.
- Nu te mai c?zni atât, ascult? aici ?i noteaz?.
?i-a scos carne?elul ?i a început s? spun? pe fiecare organiza?ie ce sarcini a avut, care sunt îndeplinirile ?i neîndeplinirile, pe cine trebuie s? critice ?i cum.
-Ai notat, tovar??e?
-Da.
- Repet? cu vocea ce-ai scris!
Dup? ce a repetat, tovar??ul Bunea p?rea mul?umit.
- În introducere, ?i pe la sfâr?it, bagi, dumneata, ni?te citate din cuvântarea tovar??ului Ceau?escu la Congresul al IX-lea ori din alte cuvânt?ri. Vezi ce se potrive?te. Le g?se?ti în colec?ia de ziare de la C?minul Cultural. Potrive?ti cu vorbele dumitale datele ce ?i le-am spus, ?i s? vezi ce material de toat? lauda o s? ias?.
S-a apucat Nu?u de scris, dar în biroul comitetului mereu intra câte cineva, deranjându-l.
?i-a luat noti?ele ?i s-a dus în biroul s?u de la C?minul Cultural unde era o lini?te deplin?. De aici, prin fereastr?, vedea ca-n palm? "Pia?a Junilor" ?i intrarea în prim?rie pe unde se ajungea ?i la Biroul Comitetului comunal. A scris vreo or? uitându-se pe ceea ce notase ?i prin câteva numere din Scânteia. I-a mai trebuit mai bine de un ceas s? transcrie pe curat.
A intrat dup? o vreme ?i tovar??ul Bunea în biroul s?u.
- A?a, tovar??e, scrie! Sigur, n-o s? termini ast?zi. Scrie ?i mâine, iar poimâine o s?-mi cite?ti materialul ?i o s?-l mai discut?m, ca s? putem chema pe cineva de la prim?rie ori de la ?coala ca s? ni-l bat? la ma?in?. Eu nu le prea am cu scrisul, dar amândoi pare-se c? vom face o echip? bun?.
A zâmbit, ?i chiar i-a venit a râde lui Nu?u, aducându-?i aminte de bancul cu cei doi mili?ieni dintre care unul ?tia s? scrie, cel?lalt s? citeasc?, iar câinele, era ?i el pe acolo, s?-i p?zeasc? pe cei doi intelectuali din patrula de noapte.
A doua zi, dup? ce au citit ?i discutat o vreme articolele din Scânteia, Nu?u s-a retras în biroul s?u de la C?minul cultural. A intrat întâi pe la bibliotec?, care era la parter, ?i a pus mâna pe o carte. Va citi toat? ziua având, îns?, pe birou ciorna inform?rii. Dac? va intra cineva, se va face c? scrie. Iar??i a zâmbit aducându-?i aminte de c?r?ile citite pe sub banc? în timpul ?colii, la orele de merceologie sau coresponden??, când p?r?sea realitatea lui ?i intra în cea lui Jean Valjean, a contelui de Monte Cristo sau a mu?chetarilor lui Dumas. Acum, pentru c? luase cartea Vulpile în vie a lui Leon Feuchtwanger, va intra în cea a revolu?iei americane ?i în cea de la curtea lui Ludovic al XV-lea. ?tia, cât de cât, con?inutul aceste c?r?i pentru c? le-a fost recomandat? la cursul de istorie modern? universal?, iar la seminar asistenta le-a vorbit dou? ore despre implicarea lui Benjamin Franklin, cel care a inventat paratr?snetul, a lui Artur Lee ?i Yohn Adams în atragerea Fran?ei pentru a ajuta cele treisprezece colonii americane în r?zboiul pe care Anglia li l-a declarat. A fost fascinat de con?inut. Totu?i, din când în când, privea pe geam, nu cumva s? fie în fa?a prim?riei vreo ma?in? de la jude?. Intra, apoi, iar??i în atmosfera palatului de la Versailles, în via?a public? ?i privat? a Mariei Antoaneta sau a lui Beaumarchais, asista la împletirea vie?ii lor personale cu cea politic?, la nep?sarea reginei sau la intrigile anturajului s?u, ce purta numele Clica Viole.
?i-a adus aminte, dup? un timp, brusc, de îndatoririle sale. A încropit urgent un anun?-chemare a cori?tilor pe care l-a citit la postul de radioficare. ?tia c? s?li?tenii ascult? cu interes ?tirile locale de la ?apte seara. N-a venit îns? nimeni la data ?i ora anun?at?.
V?zându-l sup?rat, bibliotecara, o femeie aproape de pensie care a lucrat pe acest post peste dou?zeci de ani, îi zise:
- Nu fi?i sup?rat, tovar??e director, or s? vin? ei dar trebuie lucrat mai cu metod?.
- Ce metod??
- Ai no?tri de pe aici, deci ?i cori?tii, a?teapt? s? li se dea importan??. Nu zic c? sunt mândri din cale afar?, dar le place s? li se recunoasc? meritele. ?i au de ce! N-au f?cut parte dintr-o forma?ie care a primit atâtea premii, chiar locul doi pe ?ar?? C? n-au fost deloc mai buni cei din Chiz?t?u, dar asta-i alt? poveste.
- Cred ce spune?i, dar cum s?-i facem s? vin??
- S? trimitem fiec?rui corist o adres?, sau mai bine o scrisoare, în care s?-l l?ud?m pentru participarea sa la reu?ita spectacolelor date de corul lor. Dar cine va dirija c? domnul înv???tor Bogdan are o vârst?, ?i am auzit c? nu mai e chiar a?a de în putere.
-Nu ?tiu înc? cine va fi dirijorul dar, desigur, ni se va trimite unul de la centru.
- Trebuie s? fie unul care s? ?tie s? se apropie de oameni, altfel îi va pierde. O s? facem ?i o s? trimitem scrisorile când ?tim cine este ?i când vine.
În curând, a aflat Nu?u numele dirijorului. Îl cuno?tea pe Doru Constant, era so?ul unei profesoare navetiste de la Aciliu, absolvent dintr-o serie mai nou? a Conservatorului clujean.
Cele patruzeci de scrisori au fost trimise recomandat la cei patruzeci de ba?i, baritoni, altiste ?i soprane indica?i de bibliotecar?.
La data ?i ora anun?at?, s-au prezentat dou?zeci ?i cinci. Doru s-a impus de la început printr-o scurt? diserta?ie despre istoricul muzicii corale române?ti din Transilvania, incluzând aici ?i Reuninea lor de cânt?ri, care a împlinit nu demult ?aptezeci ?i cinci de ani, le-a vorbit câteva minute despre dirijorii corului ?i despre compozitorii operelor corale, cele mai multe inspirate din folclor, pe care le-au cântat înainta?ii lor. S-a oprit mai mult asupra lui Tiberiu Brediceanu care s-a stins nu demult din via??. La început cori?tii se cam foiau, dar dup? niciun minut to?i îi sorbeau cuvintele. S-a oprit brusc din expunere, a stat pre? de câteva secunde, apoi tot el, dar cu un alt glas, de data aceasta de tenor, i-a f?cut parc? s?-?i ?in? respira?ia: Mult m?-ntreab? inima,/doru-mi-i de cineva?/ I-am spus ca mi-i dor ?i jele,/de tinere?ele mele,/ c? le port cu mult n?caz/?i cu lacrimi pe obraz.
?i-a scos apoi un caiet ?col?resc de muzic?, a împ?r?it fiec?rei femei ?i b?rbat câte o foaie cu textul cântecului ?i a început s? lucreze pe rând cu cele patru voci. Niciunul din cori?ti nu ?i-a dat seama cum au trecut atât de repede cele dou? ore de repeti?ie. Femeile au plecat spre casele lor în timp ce b?rba?ii aproape i-au obligat, pe Doru ?i Nu?u s? intre cu ei în fund la Anicu?a.
În a?teptarea renumi?ilor mititei printre ciocniri de ?oiuri pline cu rachiu de prun? ori coniac, cori?tii povesteau despre succesele lor la concursurile na?ionale, povesteau cu mult haz cum unii dintre ei s-au pierdut prin Bucure?ti abia g?sind hotelul în care au fost caza?i ?i asta nu pentru c? n-ar fi ?tiut drumul dar dracu-?tie ?tie cum s-a întortochiat el noaptea c? pe unde am mai umblat nu s-a mai pomenit s? se întâmple a?a ceva. ?i doar curaj aveam c? ne-am preg?tit de acas? luându-ne, fiecare, gl?ju?a.
Dup? ce au sosit mititeii, dar mai ales în timp ce au început s? se ciocneasc? sticlele cu bere, limbile se împleticeau tot mai mult.
De-abia, într-un târziu, Nu?u, care ?tia mersul trenurilor, a reu?it, prin semne, s?-l aten?ioneze pe Doru c? trebuie s? plece. Când le-au v?zut inten?ia, cori?tii din cârcium? au încercat în fel ?i chip s?-i re?in?, unul dintre ei invitându-i, cu insisten??, s? doarm? la el acas?.
Cel mai tân?r corist, un b?iat frumu?el în jurul vârstei de dou?zeci de ani, fiul cârcium?resei, le-a f?cut semn cu ochiul, s?-l urmeze. Au ie?it, pe rând, ca ?i cum ar fi mers la toalet?.
- Haide?i cu mine, domnilor profesori, c? de ??tia nu sc?pa?i, ca de râie. A?tepta?i doar câteva minute pân? prind caii la c?ru??.
I-a dus Niculi?? în puterea nop?ii, cale de mai bine de doi kilometri, pân? la gar?.
În hurduc?iala ultimului vagon, de clasa a doua, au adormit întin?i pe b?ncile de lemn.