proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Adoris ?i Kromia (19)


În singur?tatea unui c?tun ascuns în p?durile mun?ilor Anatoliei, retras din preajma caselor de p?stori ?i situat deasupra unei v?i pr?p?stioase str?juia un mic templu de lemn pe care localnicii îl vizitau rar, doar cu prilejul s?rb?torilor mai importante. În acest templu, nu mai mare decât un schit, mâna tremurând? a unui preot b?trân purta, sear? de sear?, în jurul unui altar auster de piatr?, fl?c?ruia pl?pând? a unei tor?e. Tor?a aceasta nu înceta s? pâlpâie în schit nici prim?vara când zburdau miei pe paji?tile înverzite, nici în iernile geroase când înghe?au izvoarele iar potecile c?tunului se acopereau de ninsoare.

Veghind, b?trânul preot î?i îndeplinea slujba a?a cum o ?tia el, cu des?vâr?it? evlavie ?i neprih?nire, sf?tuindu-se cu stihiile p?durilor ?i cu stelele de pe cerul nop?ilor geroase. Iar locuitorii c?tunului îi pre?uiau mult d?ruirea cu care se ocupa de cele sfinte, ?i, mai ales, omenia adânc s?dit? în inima sa curat?.

Într-una din seri ochii s?i obosi?i deslu?ir? în semiîntunericul templului dou? sclipiri stranii, p?trunz?toare. Era pentru prima oar? când b?trânul preot avusese impresia c? în acel templu se întâmpl? ceva nedeslu?it. În pu?ina îndr?zneal? ce-i mai r?m?sese î?i lu? ca tovar?? f?clia cu lumin? ?i porni s? cerceteze întunericul din înc?pere. La scurt? vreme avu impresia c? în fa?a lui z?re?te o mogâldea?? întunecat? din care r?s?reau dou? lumini. Abia atunci se cutremur? ?i strig?:

- Cine e?ti tu, de acolo?!...

Din locul spre care privea cu aten?ie nu întârzie s? se aud? o voce sub?ire, cristalin?, ca de copil.

- Eu sunt!...

Preotul se a?tepta la orice, numai s? aud? o voce ca a unui copil nu se a?tepta. De aceea r?m?sese atât de surprins, încât toate membrele corpului s?u pornir? s?-i tremure cu putere. Speriat ca de o fantom?, aflându-se îns? în templul închinat lui Zeus, b?trânul consider? de datoria lui s?-?i fac? curaj ?i s? deslu?easc? mai departe lucrurile. Porni deci încet ?i prev?z?tor spre mogâldea?a pe care o fixase. Începu s? întrevad? mai bine, de?i înc? nu era dumirit asupra celor ce se întâmplau. Când se apropie observ? c? în fa?a sa, cu coatele sprijinite pe o banc? ?i cu palmele ?inute peste cap se afla un copil care st?tea îngenunchiat ?i care, cu ochii s?i mari ?i frumo?i, privea ?int? înainte.

- Ce cau?i tu aici, pu?tiule? Al cui e?ti? întreb? preotul, ne?tiind ce s? cread? despre apari?ia asta care îl panicase într-atât, c? era cât pe ce s? cread? c? are de-a face cu o fantom?.

Copilul nu p?rea a fi speriat de vocea preotului. F?r? a-?i lua privirea de la el se ridic? în picioare, î?i potrivi cârlion?ii din p?r ?i zise cuviincios:

- Sunt Piratos, b?iatul v?duvei Medeea.

Preotul cel b?trân î?i rec?p?t? pe de-a întregul st?pânirea. Cuno?tea pe to?i enoria?ii s?i, cuno?tea ?i pe biata v?duv? Medeea. Cuno?tea prea bine ?i pe acest Piratos, copilul cuminte pe care îl remarcase de mult? vreme pentru aten?ia cu care urm?rea ceremoniile sale. Îi lumin? cu f?clia chipul mai bine ca s? se conving? c? el este ?i-i zise cu glas domol:

- Ce cau?i tu aici, în întunericul nop?ii?

B?iatul îl privi cu sfial?, se d?du un pas înapoi ?i î?i începu tem?tor implorarea:

- Te rog, îndur?-te de mine! Nu m? alunga, bunule preot. Îmi place atât de mult s? privesc ritualul de sear?!

Preotul c?ruia îi disp?ruse ?i ultimul crâmpei de team? de duhuri necurate, reveni la starea de spirit fireasc?. Ocoli banca ce-l desp?r?ea de copil, îi mângâie capul cu p?r m?t?sos ?i-l întreb? cu glas p?rintesc:

- Chiar sim?i tu atâta pl?cere, urm?rind ritualurile din slujbele de sear??

- O! Nici nu-?i închipui, bunule preot! Întreaga mea fire e st?pânit? de mirare, de dorin?a p?trunderii acestor taine. A? putea s?-?i ascult ritualul ore în ?ir!...

- Bietul de tine! Fie! M? învoiesc! De acum înainte î?i dau voie s?-mi urm?re?ti ceremoniile. Acum îns?, du-te degrab? acas?, s-ar putea ca mama s?-?i fie îngrijorat? de lipsa ta sau s? aib? nevoie de ajutorul t?u...

Copilul îi împlini sfatul pe loc, dup? ce mul?umi ?i ie?i afar?, alergând c?tre cas? pe o c?rare luminat? de cerul plin de stele al nop?ii de iarn?. B?trânul îl urm?ri o vreme, f?cându-i semne de binecuvântare, s? nu i se întâmple ceva r?u.

Nu mai z?bovi mult în templu. Stinse cu grij? luminile, trase z?vorul de la u?a templului ?i se îndrept? spre chilioara lui. Aici se apuc? s?-?i taie un bra? de lemne ?i s? le pun? pe foc, ca s? dezmor?easc? un pic înc?perea.

Din acel moment Piratos, copilul care îl speriase, a devenit nelipsit la ceremoniile sale de s?rb?tori ?i din zilele obi?nuite. Copilul c?uta cu tot dinadinsul s? p?trund? tainele acestor slujbe. Adev?rata sa fericire începea abia seara, când întunericul st?pânea totul în jur iar glasul preotului devenea mai melodios ?i mai p?trunz?tor.

Piratos era nespus de bucuros când preotul socotea de cuviin?? s?-?i duc? ucenicul afar? sub cerul liber ?i s?-l ini?ieze în nenum?ratele taine care erau ascunse în plasa ispititoarelor constela?ii.

A?a au mers lucrurile, începând din iarna aceea, pân? în vara anului urm?tor. Piratos era nelipsit din preajma schitului, aprofundând cu perseveren?? toate câte era în stare s?-l înve?e b?trânul preot.

Se întâmpl? îns?, ca timp de o s?pt?mân? de zile, b?iatul s? înceteze s? mai vin? pe la templu. De bun? seam?, b?trânul preot era nespus de îngrijorat de aceast? situa?ie. S-ar fi dus acas? la Piratos s? vad? ce s-a întâmplat, de ar fi avut cine s? p?zeasc? templul ?i de ar fi avut destul? putere s? ajung? pân? acolo. Dup? o s?pt?mân?, când preotul era preocupat de ceremonialul obi?nuit la altar, Piratos ap?ru în u?a templului cu lacrimi în ochi ?i cu sufletul r?v??it.

Grijuliu, preot îl întreb? neîntârziat:

- Ce e cu tine, copile?

Piratos îi r?spunse:

- Mama mea! E tare bolnav?!...

Inima cea bun? a preotului în?elese îndat? dezn?dejdea copilului. Cum slujba din diminea?a aceea era pe sfâr?ite, preotul scurt? ritualul, adres? câteva semne de îndurare zeilor, încuie u?a templului ?i porni la drum în urma copilului, spre casa acestuia.

Ajunser? destul de anevoios la locuin?a v?duvei Medeea. Totu?i au ajuns la timp ca s? mai poat? prinde ultimele pâlpâiri din suflarea femeii. Încetul cu încetul chipul ei se întunec?, tremurul îi cuprinse trupul, privirea îi r?mase neclintit? urm?rindu-l în disperarea ei copilul. În câteva minute î?i d?du ob?tescul sfâr?it.

Adânc mi?cat de aceast? tragedie preotul hot?rî s? ia sub ocrotirea sa copilul r?mas orfan. În aceea?i zi l-a instalat pe Piratos în chilioara sa, mic? dar primitoare.

Sub grija mai mult decât p?rinteasc? a bunului preot, Piratos a crescut an de an, ocrotit ?i lipsit de griji, ajungând s? cunoasc? toate tainele slujirii la templu. ?i astfel, odat? cu trecerea anilor, Piratos crescu ?i deveni un tân?r înalt, frumos, întru totul p?truns de cele sfinte, ajungând s? fie admirat ?i l?udat de to?i cei ce veneau s? se închine în templu.

Mai presus de orice Piratos avea o voce minunat?. Îi pl?cea foarte mult s?-i fie al?turi preotului cu vocea lui deosebit?, a?a încât ?inea s? recite ?i s? cânte chiar ?i rug?ciunile cele mai simple.

B?trânul preot, v?zând cum puterile îi sc?deau ?i sim?ind c? reu?ea s? duc? la bun sfâr?it din ce în ce mai anevoie ceremonialul, se gândi s?-l lase pe Piratos preot în locul s?u. Cugetul îi spunea îns? c?, de?i Piratos a ajuns s? cunoasc? toate tainele slujirii la templu, totu?i tân?rul ar trebui s? primeasc? îndrumarea unor dasc?li de la ?colile de preo?i pentru a fi îndrumat mai profund asupra adev?ratelor reguli ale slujirii ?i pentru a fi ferit de p?catul denatur?rilor ?i al ereziilor.

A?a se face c?, de îndat? ce g?si un înlocuitor tinerel care tocmai terminase anii de ucenicie într-ale preo?iei, b?trânul preot îl chem? la el pe Piratos, îl îmbr??i??, ?i-i zise:

- Bietul meu copil, a sosit clipa s? ne desp?r?im pentru ca tu s? mergi la o ?coal? pe care trebuie s? o fac? to?i cei care vor s? devin? preo?i. Vor urma deci zile când vei tr?i departe de mine. Te binecuvântez ?i n?d?jduiesc s? devii un preot des?vâr?it!

- S? te p?r?sesc, tocmai acum când ai nevoie de sprijinul meu? protest? Piratos.
- Se va îndura bunul Zeus de toate! Pentru viitorul t?u e bine s? pleci la aceast? ?coal?.

Piratos care ar fi dorit s? r?mân? mereu acolo unde era, în?elese pân? la urm? inten?iile preotului, a?a c? accept? s? urmeze întocmai îndemnul în?eleptului s?u protector.

Primele luni petrecute între zidurile ?colii au fost cât se poate de interesante. Progresele pe care le-a f?cut erau uimitoare. ?tia deja toate tainele preo?iei ?i toate istoriile ?esute în jurul Olimpului. Descoperea cu mare pasiune nenum?ratele îndeletniciri filozofice pe care ?i le însu?ea cu u?urin??. A înv??at o mul?ime de lucruri despre mersul a?trilor de pe cer, despre anotimpuri, despre legile construc?iilor. A înv??at despre teatru, poezie ?i istorie. Cu mintea lui neobosit? reu?i în scurt timp s?-?i întreac? tovar??ii de ucenicie. Iar vocea lui minunat? era ceea ce-l f?cea ?i foarte îndragit de ceilal?i.

Când ispr?vi de înv??at tot ce se putea înv??a, mintea lui începu s? mediteze asupra unor porniri de caracter pe care le analiza la tovar??ii s?i de ?coal?. Astfel, a ajuns repede la concluzia c? mul?i dintre colegii s?i nu sunt îndeajuns de devota?i scopului pentru care fuseser? adu?i la ?coala de preo?i. Aveau înclina?ii mult prea lume?ti, unii erau invidio?i sau chiar tr?iau în desfrâu. Cugetul s?u curat se umplea de indignare, c?ci Piratos dorea ca fiecare s? aib? o atitudine demn?, devotat? celor sfinte, s? fie plin de omenie, întocmai cum îl îndemnase b?trânul preot care i-a fost protector.

Indignarea lui crescu ?i mai mult când începu s? vad? c? ?i unii dasc?li care-i ini?iau în cele sfinte nu erau prea departe de porniri rele. I-a surprins uneori, de pild?, certându-se de la împ?r?irea darurilor. Sau, v?zând cum preotul cu rangul cel mai înalt din ?coal? nedrept??e?te ni?te lucr?tori care munciser? o var? întreag? ca s? înal?e un pavilion din curtea templului, Piratos sim?i c? nu poate suporta aceste nedrept??i. Odat?, izbucni: la un sobor al dasc?lilor ?i înv???ceilor ceru cuvântul ?i, invocând zeii din Olimp, începu s? dea în vileag toate cele câte v?zuse ?i i se p?ruse în neregul?. Surprinderea pe chipul preo?ilor a fost a?a de mare, încât niciunul nu a îndr?znit atunci s? spun? ceva. În cele din urm?, au sfâr?it prin a-?i recunoaste fiecare din ei vina. Atunci soborul a hot?rât s? fac? îndemnuri spre îndreptarea moravurilor ?i spre o dedicare total? întru cele sfinte.

În urma acestor întâmpl?ri faima lui Piratos crescu ?i mai mult, cu toate c? era pizmuit ?i clevetit din umbr?. El a r?mas totu?i cel mai merituos ?i cel mai neprih?nit dintre elevii ?colii de preo?i.

(va urma)