proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Sergiu Some?an

Topograful


În întunericul profund care domnea în compartiment, întrerupt numai din când în când de pâlpâiri palide de lumin? ce?oas? venite de la becuri dep?rtate, am auzit cum se deschide u?a ?i mâna controlorului îmi scutur? u?or um?rul:
- Ne apropiem!
Încet, s? nu îi deranjez pe ceilal?i c?l?tori, am început s? îmi strâng bagajele. Teodolitul în cutia lui metalic? ?i valiza cu haine. Mi-am c?utat pe bâjbâite pantofii sub banchet?, o clip?, o lung? clip?, picioarele mele au c?utat în gol ?i mi-am adus aminte de tân?rul din Gara de Nord, care umbla descul? prin z?pada de pe peron, plângându-se c? i s-au furat ghetele, apoi picioarele mele nelini?tite i-au g?sit, s-au strecurat recunosc?toare în ei ?i m-am ridicat în picioare gata s? cobor. Întunericul a început s? fie întrerupt tot mai des de becuri puternice, din întuneric se iveau pentru o clip? în fa?a ochilor vagoane, cl?diri ?i magazii cenu?ii, pe scurt toate semnele care anun?au apropierea unei g?ri. Mi-am luat pu?inele bagaje ?i am ie?it pe coridor aducându-mi aminte de vorbele ?efului înainte de plecare:
- Alex e?ti singurul f?r? obliga?ii familiale pe care pot s? îl deta?ez în pustiet??ile ?lea. Se redeschide o min? care acum este în conservare ?i nu au un specialist s? le fac? o expertiz?. Î?i dai seama ce ne a?teapt? dac? totul merge bine: subven?ii, bani, oportunit??i … Am dat lovitura, dac? te descurci. Am s? te pl?tesc rege?te!
Am privit în întunericul ce?os de afar? în timp ce trenul începea s? frâneze, scâr?âind din sabo?ii frânelor. Era trei ?i jum?tate diminea?a. Nu ?tiam ce p?rere avea ?eful meu despre salariul regilor dar aveam de gând s? îl fac s? afle cât de curând.
Conductorul a venit s? îmi deschid? u?a de la vagon, impresionat poate de inscrip?iile argintii de pe cutia teodolitului meu Suunto, în care cuvântul laser revenea obsesiv. Atât de obsesiv încât am stat tot timpul cu ochii pe el, de fric? s? nu îmi fie furat în Gara de nord de cineva care s? îl confunde cu o instala?ie de produs efecte luminoase într-o discotec?. Va trebui s? îi fac totu?i o hus? într-una din zile, ca s? scap de griji.
Am privit de-a lungul trenului în timp ce am coborât: undeva, dintr-un vagon aproape de locomotiv? a mai coborât un om, se vede treaba c? era localnic pentru c? s-a pierdut rapid printre linii înainte de a-mi da seama pe unde a luat-o. Locomotiva a ?uierat scurt de trei ori, s-a pus în mi?care, impiegatul care îi d?duse plecarea a privit o clip? spre mine apoi a intrat în c?ldura biroului de mi?care ?i în numai câteva clipe am r?mas singur pe peronul pustiu. Am dat din umeri: nu era prima data când trebuia s? m? descurc prin for?e proprii a?a c? am pornit-o spre ie?irea din gar?. Pustiu! Nici ?ipenie de om cât vedeai cu ochii de-a lungul str?zii.
Dup? un timp din întuneric ?i cea?? s-a desprins o ma?in? destul de veche care s-a apropiat scâr?âind din toate încheieturile pân? a ajuns în dreptul meu unde a oprit. Din ea a coborât încet ?i parc? ezitând ?oferul:
- Sunte?i Topograful?
Printre altele eram ?i topograf dar nu eram deloc obi?nuit s? fiu apelat a?a. Drept care am ezitat destul de mult cu r?spunsul meu. Suficient de mult cât s? îl v?d pe ?ofer c? se nelini?te?te dintr-o dat? ?i se apropie dintr-o dat? aproape speriat.
- M-a trimis domnul inginer ?ef Dobrotescu, de la min?, s? a?tept la trenul acesta un topograf care vine de la Bucure?ti s? m?soare în min?… Dumneavoastr? sunte?i?
Ei da, se pare c? eu eram. Dup? ce i-am comunicat asta ?i ?oferului, l-am v?zut destinzându-se dintr-o dat?, u?urat de parc? ar fi sc?pat din cine ?tie ce primejdie. Cine ?tie ce zbir de ?ef mai era ?i Dobrotescu ?sta dac? putea inspira o asemenea teroare oamenilor lui. Trebuia s? fiu atent cu el, mi-am spus eu în timp ce m? instalam cu bagaje cu tot pe bancheta din spate. De?i atunci când am vorbit cu el la telefon s? stabilim detaliile p?rea un om destul de cumsecade. Urma s? v?d mâine cum voi proceda cu el. Dup? ce porni ma?ina, ?oferul se întoarse ceva mai lini?tit parc? spre mine:
- Mi-a spus domnul inginer-?ef s? v? cazez la hotel ?i s? vin diminea?? pe la zece s? v? aduc la min?. Dac? este prea devreme s? îmi spune?i ora la care v? convine ?i vin s? v? iau…
Am ezitat pu?in înainte de a-i da r?spunsul. Am fost tentat s? îi spun apoi s? vin? la zece ?i jum?tate, numai pentru a face o bre?? în ?es?tura atât de mig?los ?esut? de Dobrotescu. Dar aducându-mi aminte de panica bietului ?ofer la simpla mea ezitare, am preferat s? nu le dau peste cap planurile, mai ales c? acum conducea cu o vitez? destul de mare pe str?zile pustii.
- E perfect la zece am spus eu, ?i m-am aplecat peste um?rul lui s? privesc vitezometrul: peste o sut? dou?zeci pe or?.
Nu îmi pl?cea deloc mai ales c? str?zile erau înguste ?i carosabilul destul de umed. Se pare c? aceea?i p?rere a avut-o ?i un agent de poli?ie pentru c? din bezna unei str?zi l?turalnice s-a pornit o siren? ?i noaptea o fost dintr-o dat? luminat? de lumina intermitent? a unui girofar. ?oferul a dat oarecum plictisit din umeri ?i a încetinit în timp ce eram dep??i?i de o ma?in? de poli?ie. A oprit ma?ina f?r? s? coboare deschizând doar geamul ?i a?teptându-l pe agent s? se apropie. Acesta preg?tea deja carnetul de amenzi.
- E a doua oar? luna asta când dep??e?ti viteza legal?. De data asta nu te mai iert, f?cu agentul moroc?nos ?i începu s? scrie.
Se vede treaba c? se cuno?teau de mult? vreme pentru c? ?oferul meu începu s? zâmbeasc? lini?tit ?i se aplec? pu?in pe gemul deschis.
- Nu te mai chinui cu hârtiile… Sunt cu Topograful…
Nici dac? ar fi spus c? este cu regina Angliei nu ar fi ob?inut un efect mai dramatic. Carnetul de amenzi a disp?rut ca prin farmec ?i poli?istul a încremenit într-o pozi?ie aproximativ? de drep?i. A aprins lanterna ?i a încercat s? lumineze locul din spate al ma?inii apoi poate c? ?i-a dat seama c? asta ar însemna un fel de sacrilegiu a?a c? s-a mul?umit s? lumineze ro?ile ma?inii înclinându-se spre locul unde b?nuia c? a? fi eu.
- S? tr?i?i! îmi salut? el respectuos teodolitul, care tronând pe valiz? p?rea mult mai impresionant decât mine în penumbra din ma?in?.
S-a întors apoi aspru spre ?ofer:
- Cu atât mai mult trebuie s? ai grij?! La hotel merge?i? Urma?i-m?! V? conduc pân? acolo.
Cu sirena ?i girofarul pornite a pornit înaintea noastr? destr?mând lini?tea micului or??el. Norocul meu era c? hotelul era situat destul de aproape. O cl?dire mic?, cu patru etaje, în care luminile s-au aprins ca prin farmec atunci când ?oferul a deschis u?a ma?inii ca ?i cum am fi fost a?tepta?i.
O femeie între dou? vârste, elegant? se ridic? de la recep?ie ?i veni în întâmpinarea noastr?. În mân? avea o cheie:
- V? a?teptam domnule Popescu, pofti?i pe aici, am fost anun?a?i de sosirea dumneavoastr?, uita?i cheia de la camer?. Cea mai bun? camer? pe care o avem. Restul formalit??ilor le vom îndeplini mâine sau când va fi timp.
Se întoarse spre ?oferul care încremenise cu teodolitul ?i valiza mea în mân?.
- Po?i s? pleci! De acum ne ocup?m noi. Anun?? c? domnul Popescu a ajuns cu bine!
A a?teptat pân? când ?oferul a închis u?a apoi s-a întors iar spre mine:
- Dac? ar fi fost dup? ei ar fi trebuit s? coborâ?i înc? din noaptea asta în min? s? o m?sura?i, a spus ea pu?in ironic. E timp pentru toate, nu-i a?a? m? întreb? dar cum întrebarea p?rea s? fie pur retoric?, nu i-am r?spuns ?i am privit cheia încercând s? aflu cam unde ar putea fi camera 101. V?zându-mi nedumerirea zâmbi:
- Am s? v? dau pe cineva s? v? ajute la bagaje ?i s? v? arate camera, spuse ea ?i se îndrept? spre birou unde ap?s? pe o sonerie.
Dintr-o camer? din spate ie?i o fat? somnoroas?, c?scând ?i frecându-se la ochi.
- Treze?te-te Angela. Nu o s? î?i ?in toat? noaptea locul. Condu-l pe domnul la camera 101 ?i ia-l pe b?iat s? v? ajute la bagaje. Ai grij? cum te por?i ad?ug? ea în ?oapt?, dar suficient de tare ca s? aud ?i eu. E Topograful!
Nici dac? ar fi primit în plin? figur? o can? de ap? rece Angela nu s-ar fi trezit mai repede. Privindu-m? cu ochi mari ?i însp?imânta?i, apuc? pe bâjbâite valiza ?i teodolitul ?i o lu? înainte ?optind abia auzit spre ea:
- Am în?eles, doamn? directoare!
Apoi întorcându-se din mers spre mine:
- Urma?i-m? domnule.
Am început s? urc sc?rile în urma ei, apoi, dup? ce am dat col?ul i-am luat valiza ?i teodolitul din mân?, nu suport s? îmi duc? o femeie bagajele ?i se vedea treaba c? ea uitase c? trebuia s? cheme pe cineva s? ne ajute. În timp ce o urmam ce m? întrebam dac? nu cumva mamele din ora? î?i speriau copii mici cu vorbele: „ Culc?-te c? dac? nu, chem Topograful!”
Ei bine, Topograful venise, era mort de somn ?i habar nu avea ce se întâmpl?. Dar din câte îl cuno?team era hot?rât s? afle.
Angela îmi deschisese u?a camerei, eu am a?ezat valiza ?i teodolitul în debaraua de lâng? u??, apoi îmi ar?t? baia, ?ifonierul unde s? îmi a?ez hainele ?i voi s? plece.
Am prins-o de mân?.
- A?teapt? pu?in Angela. Vreau s? te rog ceva…
Ro?i toat? ?i î?i trase mâna.
- Nu se poate domnule… Eu sunt m?ritat?. Dar la ?apte m? schimb? Valerica, ?i ea nu este…
Am început s? râd din toat? inima ?i m-am a?ezat pe pat f?cându-i semn s? se a?eze al?turi.
- Nu despre asta este vorba Angela. Voiam pur ?i simplu s? te întreb ce naiba este cu oamenii din ora?ul acesta?
F?cu ochii mari ?i m? privi mut? f?r? s? în?eleag?.
Am scuturat exasperat din cap.
- Angela, to?i oamenii pe care i-am întâlnit se poart? cu mine de parc? a? fi prin?ul mo?tenitor. De ce? Sunt un simplu topograf. Am s? m?sor galeriile minei o lun?, dou?, trei, cât o s? fie nevoie, o s? actualizez planurile apoi voi pleca s?-mi v?d de ale mele. De ce se poart? a?a cu mine?
Angela plec? capul ?i începu s? a?eze o cut? inexistent? pe p?tur?. M? privi o clip? fugar apoi plec? iar ochii:
- A… asta era? ?ti?i mina a fost închis? cu peste ?ase ani în urm?. A fost trecut? în conservare… ?i tot ora?ul depinde de ea. To?i b?rba?ii care lucrau în min? sunt ?omeri. Acum veni?i ?i m?sura?i mina… Dac? g?si?i totul în regul?, avu o ezitare ?i m? privi iar cu coada ochiului, mina se va deschide din nou. Cred c? vor s? v? câ?tige bun?voin?a…
M-am ridicat în picioare, m-am apropiat de teodolit ?i i l-am ar?tat:
- Ar trebui atunci s? câ?tige mai degrab? bun?voin?a acestui mic instrument. Dac? el zice c? galeriile sunt drepte, sunt drepte. Iar dac? sunt contorsionate de trecerea timpul sunt ?i gata. Nici eu nici el nu putem min?i, a?a c? ar fi bine ca to?i s? se poarte normal cu mine.
A dat s? plece dar în u?? s-a oprit ?i a privit la ceas apoi s-a întors ro?ind spre mine:
- E numai patru… Pân? la ora ?apte nu ne deranjeaz? nimeni. Dac? vre?i r?mân cu dumneavoastr? s? v? ?in de urât.
Am privit-o cum î?i fr?mânta nelini?tit? mâinile sub ?or?ule?ul alb, ca de subret?. Dou? ?uvi?e rebele îi încadrau fa?a, dându-i un farmec aparte. M-am apropiat încet de ea ?i ezitând am apucat-o de b?rbie încercând s?-mi înving oboseala. Avea pielea alb?, m?t?soas? ?i o sim?eam tremurând.
- Angela drag?, am c?l?torit toat? noaptea cu trenul. Sunt obosit ?i tot ce vreau este s? dorm. ?i apoi nimeni, crede-m?, nimeni nu m? va poate face s? m?sluiesc rezultatele m?sur?torilor. Nici m?car o fat? atât de dr?gu?? ca tine. Ce va fi, va fi…
Am s?rutat-o cât de cast am putut eu pe frunte ?i m-am uitat la ea cum a plecat întorcând capul ?i privindu-m? înc? o dat? din u?? cu ni?te ochi mari, c?prui, nedumeri?i ?i parc? vinova?i, l?sându-m? ?i pe mine la fel de nedumerit: era prima fat? pe care o s?rutasem fie ?i pe frunte. Senza?ia nu fusese chiar atât de dezagreabil? cum m? a?teptasem. Cum somnul îmi fugise cu totul am ie?it în balcon s? privesc ora?ul. La numai trei sute de metri în fa?a mea se z?rea gara. Era legat? de ora? de o pasarel? care traversa liniile de cale ferat? ?i peste care a? fi putut trece s? ajung la hotel în numai trei minute. În loc s? îmi arate cineva drumul au preferat s? deranjeze un ?ofer, pe directoarea hotelului ?i mai ?tiu eu pe cine pentru a-mi câ?tiga bun?voin?a. Sau din cu totul alt motiv. Pe care eram ferm hot?rât s? îl aflu a doua zi. Mai ales c? din câte ?tiam eu nu gradul de conservare al unor galerii hot?ra redeschiderea unei mine. Ci cantitatea de c?rbune, calitatea lui ?i costul de extragere. Prea m? credeau copil sau poate c? îmi sc?pa mie ceva.


*


M-am trezit u?or, f?r? s? fie nevoie s? m? scoale cineva cam pe la nou? diminea?a, am f?cut un du? rapid m-am îmbr?cat ?i am coborât în restaurantul hotelului, nu înainte de a-mi preg?ti teodolitul ?i un rucsac mic, u?or de purtat în care am pus restul instrumentelor de care urma s? am nevoie în min?. Am luat o mas? u?oar?, dac? trebuia s? cobor ast?zi în min? nu voiam s? fiu prea plin, apoi am rugat pe fata de la recep?ie, b?nuiam c? ea trebuia s? fie Valerica, pentru c? m? privea mereu curioas? în timp ce vorbeam cu ea, s? sune la min? s? vad? dac? pot s? trimit? mai repede ?oferul dup? mine.
- Nu-i nevoie domnule Popescu. ?oferul a?teapt? deja afar?… ?ti?i în cazul c? vre?i s? ajunge?i mai repede.
I-am întins cheia de la camer? ?i am privit-o mai bine. Era o ro?cat? sprin?ar? ?i vesel? care m-a f?cut s?-mi par? bine c? nu a fost ea de serviciu azi noapte. O clip? mâinile ni s-au atins când i-am dat cheia ?i ochii ni s-au întâlnit iar ea a zâmbit u?or perfect con?tient? de farmecul ei. Într-o bun? zi, când va afla va fi foarte dezam?git? dar sim?eam nevoia s? amân cât mai mult acest moment.
A înclinat capul ?i a f?cut semn unui tân?r care a?tepta prin apropiere ?i acesta s-a repezit afar? de unde a sosit înso?it de ?ofer.
- Bun? diminea?a, a spus acesta repezindu-se vesel spre mine. Cum a?i dormit? întreb? el ?i ar?t? cu un semn pe care credea c? l-am v?zut numai eu spre recep?ioner?.
- A dormit foarte bine, a r?spuns ?âfnoas? în locul meu, Valerica. ?i nu cred c? este problema ta cu cine a dormit, dac? asta voiai cumva s? întrebi, l-a pus ea la punct.
Am încercat s? îmi ascund un zâmbet ?i l-am urmat pe ?ofer afar?. Cum or??elul era destul de mic se pare c? toat? lumea se cuno?tea cu toat? lumea ?i mai ales î?i cuno?teau destul de bine unul altuia ocupa?iile din timpul liber.
Acum am v?zut mai bine ma?ina de ast? noapte: era un Mercedes vechi dar bine între?inut. V?zându-mi privirea ?oferul mi-a deschis u?a ?i a oftat:
- Acum câ?iva ani schimbam ma?inile de dou? ori pe an. Cum i se p?rea directorului c? nu mai luce?te, gata luam alta. Pe vremea aia mina mergea din plin ?i pe acolo se învârteau banii cu lopata.
A a?teptat pân? m-am a?ezat comod apoi înainte de a porni m-a privit în oglinda retrovizoare, spunând:
- Acum c? a?i venit dumneavoastr?, poate c? se vor întoarce iar vremurile bune.
Am privit la ora?ul care î?i defila monoton cl?dirile dezolante pe lâng? noi. Totul l?sa impresia de paragin?, de loc de la cap?tul lumii. Oare chiar to?i oamenii care locuiau acolo î?i legau speran?ele de prezen?a mea în ora??
L-am atins pe ?ofer pe um?r ca s? îl fac atent:
- Eu am venit aici s? m?sor ni?te galerii vechi! De ce toat? lumea crede altceva?
Mi-a c?utat privirea în oglinda retrovizoare ?i a râs mânze?te când mi-a întâlnit-o:
- Mai ?tim ?i noi câte ceva, a zis el enigmatic ?i a început s? claxoneze pentru c? ajunsesem deja la poarta minei.
Uite un om pe care avea fie foarte greu s? îl conving c? nu m? culcasem cu Valerica ?i c? nu eu eram cel sortit s? salvez ora?ul.



*


Când l-am întâlnit pe Dobrotescu, inginerul-?ef al minei, primul lucru pe care l-am întrebat dup? ne-am salutat a fost:
- Vre?i s? îmi spune?i ?i mie de ce toat? lumea m? crede salvatorul ora?ului?
Râsul lui nu mi s-a p?rut foarte sincer dar era un râs totu?i. Speram ca dup? râs s? vin? ?i o explica?ie.
Mi-a f?cut semn s? m? a?ez, s-a a?ezat ?i el , apoi a comandat dou? cafele ?i numai dup? ce au sosit a început s? îmi vorbeasc?.
- Domnule Popescu, a?a cum am vorbit ?i la telefon sarcina dumneavoastr? este s? ridica?i planurile din galeriile pe care vi le indic?m noi. Este posibil ca în cinci ani cât a fost în conservare galeriile s? fi suferit schimb?ri, tas?ri ?i alte modific?ri. Atât! Ce nu ?tie lumea este c? indiferent cum arat? aceste galerii mina tot se va deschide. De fapt a fost o gre?eal? faptul c? s-a închis. Aici este c?rbune de o calitate excep?ional? care cu pu?in efort poate deveni perfect exploatabil.
A mai sorbit o gur? de cafea, a privit pe geam unde un grup de mineri încercau s? pun? pe roate câteva vagonete ruginite, apoi s-a întors iar spre mine:
- Deja au început s? lucreze cam dou? sute de mineri. Deocamdat? nu avem produc?ie, lucreaz? la amenaj?ri, deschid galerii pr?bu?ite, amenajeaz? suitoarele de aeraj, m?soar? nivelul metanului, toate chestiile de rutin? de care este nevoie ca mina s? învie din nou. A?a c? indiferent de ceea ce ve?i m?sura, peste numai câteva luni aici vor lucra mii de oameni… Cineva acolo sus s-a trezit în sfâr?it la realitate ?i a v?zut c? este mai ieftin s? extragi c?rbune aici în ?ar? decât s? îl cumperi pe bani grei din afar?…
Auzisem toate astea la plecarea din Bucure?ti. ?i mai ?tiam c? atunci când mina va func?iona din plin, va fi înfiin?at un nou compartiment de investi?ii cu zeci de topografi. Dar pân? atunci mai aveam o nedumerire:
- Dac? toate astea se cunosc, de ce m? privesc oamenii din ora? ca pe Mesia?
Inginerul-?ef m-a privit pe furi?, a pus cana de cafea deoparte ?i s-a ridicat de la mas? privind pe geam afar?.
- E greu de crezut, a început el într-un târziu s? vorbeasc?, c? la începutul mileniului trei oamenii mai cred înc? în tot felul de supersti?ii, dar am impresia c? ei cred c? dumneata e?ti cel care e?ti sortit s? deschizi mina. Înc? de când am dus tratative cu firma dumitale s? ne trimit? un topograf s-a r?spândit zvonul acesta. Eu s? fiu în locul dumitale a? profita din plin de treaba asta cât a? r?mâne pe aici. Nu mai sunt eu foarte tân?r dar tot am v?zut c? ora?ul are fete frumoase…Poate unele dintre el cred c? norocul este molipsitor ?i se transmite prin fric?iune … ?i râsul lui gros la gluma în doi peri m-a urm?rit mult? vreme.


*



Dup? instructaj când am coborât în min? mi l-au dat pe Milu s? m? înso?easc? ?i s?-mi care teodolitul.
- E b?iat de treab?, mi-a spus inginerul-?ef zâmbindu-mi complice. ?i cunoa?te mina ca nimeni altul, a mai ad?ugat el privind oarecum jenat într-o parte. Numai c? ar trebui s? ave?i grij? de el ?i mai ales s? nu prea b?ga?i în seam? ce spune… Apropo de supersti?iile care înc? mai bântuie prin zona noastr?…
Contrariat pu?in de aceast? contradic?ie, Milu ar trebui s? m? poarte prin min? dar cu condi?ia ca eu s? am grij? de el, am plecat s? îl întâlnesc. Îmi era fric? s? nu fie vreun împ?timit al paharului ?inut prin min? mai mult din mil?, ca s? nu fie dat afar?.
Dar când l-am v?zut cum ne a?tepta în sala de pontaj sprijinit de perete ?i privind cu ochii mari ?i alba?tri în gol am priceput pe dat? despre ce este vorba.
- Milu… Milule, l-a strigat inginerul-?ef.
S-a desprins de perete cu o mi?care înceat? a privit în jur apoi când l-a descoperit pe cel care l-a strigat a pornit s? se apropie cu pa?i mari. Era un tân?r la vreo 25 de ani ?i totul p?rea la el uria?. S-a oprit în fa?a noastr? privind când la mine când la ?ef.
- Milule, a început el s?-i spun? tare, a?a cum i-ai vorbi unui surd, de ast?zi mergi cu domnul Alex prin min?. Îi cari instrumentele ?i îi ar??i pe unde s? o ia. ?i s? ai grij? de el, ai în?eles Milule?
Milu d?du fericit din cap de parc? ar fi fost pus s? o înso?easc? pe Pamela Anderson pe plaja din Malibu. I-am dat teodolitul ?i rucsacul în care a?ezasem compasul Suunto, ruletele, nivelele ?i clinometrul, preferând s? p?strez eu schi?ele. Avându-le la îndemân?, la o adic? a? fi putut ie?i ?i singur din min?.
- Hai ia-o înainte, s?-mi ar??i drumul, l-am îndemnat dup? ce am r?mas singuri.
În loc s? o lu?m spre galeria care ducea în min? a luat-o prin spatele cl?dirii s?lii de pontaj.
Dup? câ?iva pa?i m-am oprit nedumerit:
- P?i ce facem Milule, nu intr?m? l-am întrebat eu ?i am ar?tat spre galeria de coast? care intra în dealul din fa?a noastr?.
M-a privit însp?imântat ca ?i cum ar fi f?cut gre?eala vie?ii lui. A l?sat jos teodolitul ?i a început s? î?i fr?mânte nelini?tit mâinile privind ?int? în ochii mei. Un timp a încercat în zadar s? îmi spun? ceva ?i abia într-un târziu a reu?it s? m? întrebe:
- Lamp? ?i masc? nu lu?m?
M-am f?cut c? nu îi aud vocea peltic? ?i bâlbâit? ?i mi-am dat o palm? peste frunte ?i am izbucnit în râs. Apoi m-am apropiat de el ?i l-am prins de umeri.
- Milule, b?iatule drag?… Eu cobor pentru prima dat? în min? a?a c? tu trebuie s? ai grij? de mine ?i s? îmi spui tot ce trebuie s? fac. Ai în?eles?
Ideea c? cineva este mai neajutorat ca el a p?truns greu pân? la mintea lui dar odat? ajuns? acolo i-a luminat ochii alba?trii ?i i-a adus un surâs timid pe buze.
- Bun, am spus eu mai lini?tit, atunci s? mergem.
La instructajul f?cut cu numai o or? înainte mi s-au înf??i?at pe parcursul a câteva minute nesâr?ite toate modurile în care po?i muri intrând în min? încât m? ?i miram c? la terminarea ?utului mai ie?ea vreun miner viu din min?.
- Ave?i grij?, ne spunea solemn b?trânul miner ciung care ?inea instructajul. Nu atinge?i cu mâna firul conductor al locomotivei electrice. Nu sunt decât 110 vol?i dar în min? la cât? umezeal? este ajunge ?i atât. Dac? sim?i?i un miros cât de cât suspect, pune?i imediat masca si anun?a?i dispecerul de la primul telefon. Nu p?r?si?i pode?ul de la marginea galeriilor ?i nu merge?i pe linii. Chiar dac? vagonetele de min? sunt mici, liniile sunt alunecoase ?i repede pute?i ajunge a?a ca mine, ?i ne scutur? prin fa?a ochilor însp?imânta?i ciontul ro?u al mâinii retezate aproape de cot. În sala de instructaj fusesem numai eu ?i înc? doi speciali?ti veni?i de la Central?.
- ?i mai ales, î?i încheie el pomelnicul, nu uita?i c? ave?i statutul de vizitatori. Nu face?i nici un singur pas dincolo de intrarea minei f?r? s? fi?i înso?i?i de un miner adev?rat…
Am luat-o încet dup? minerul meu adev?rat ?i am intrat în l?mp?rie. O sal? imens?, plin? de rafturi pe care se odihneau l?mpi de min? ?i m??ti.
V?zând c? Milu d? fetei de la intrare buc??ica mic? de metal care o ?inuse la brelocul de chei am c?utat-o ?i eu marca pe care mi-o d?duse inginerul-?ef.
- Vizitator? m? întreb? ea v?zând inscrip?ia de pe ea.
La r?spunsul meu afirmativ mi-a ar?tat un raft de lâng? intrare:
- Lua?i o lamp? ?i o masc? de acolo ?i veni?i s? v? înregistrez seria.
Lampa avea în spate un fel de priz? ?i am extras-o destul de greu din ea. Am luat ?i o masc? ?i în timp de fata îmi nota într-un registru numerele ?i numele, am spus a?a mai mult ca s? fac conversa?ie.
- Dar ?tiu c? ave?i m?suri de securitate serioase aici nu glum?!
- E pentru securitatea dumneavoastr? domnule nu pentru a noastr?. Acumulatorii l?mpii ?in zece ore… Dac? în timpul ?sta lampa nu ajunge înapoi în raft la înc?rcat atunci ?tim c? vi s-a întâmplat ceva ?i anun??m salvatorii s? vin? dup? dumneavoastr?. Pune?i-v? ?i casca asta v? rog…
Încurajat astfel am început s? m? uit îngrijorat dup? Milu. Verifica lumina l?mpii cu gesturi experte apoi cu mi?c?ri la fel de sigure î?i prinse masca la centur? la spate c? s? nu îl incomodeze la mers. V?zându-mi privirea fata de la birou m? întreb?:
- Intra?i cu Milu?
La r?spunsul meu afirmativ d?du lini?tit? din cap:
- Atunci sunte?i în siguran??. Milu cunoa?te mina ca nimeni altul. Parc? s-a n?scut în ea…
Cum se apropiase ?i Milu între timp i-a spus în timp ce închidea registru:
- Milule s? ai grij? de domnul, ai auzit? C? dac? ie?i?i întregi, de bucurie poate m? invit? pe urm? la o cafea.
Milu o privi lung, apoi plec? privirea:
- Domnul Alex este Topograful!
A spus-o pe tonul pe care ar fi spus: „ Domnul Alex este Dumnezeu!”
Am privit-o pe fat? în ochi a?teptând s? v?d ceea ce deja eram obi?nuit: curiozitate, dorin?a de a-mi fi pe plac, sau numai simpatie. În loc de asta am v?zut cum î?i mu?c? buzele ?i în ochii ei am citit doar o sfâ?ietoare triste?e. Se întoarse spre Milu care se uita la ea cu o rug?minte mut?. Î?i strânse buzele ca ?i cum ar fi vrut s? spun? ceva apoi se opri brusc. Se uit? pe furi? în jur apoi m? prinse de bra? ?i spuse într-o ?oapt? precipitat?:
— Nu coborâ?i azi în min?. Pentru numele lui Dumnezeu nu coborâ?i azi cu nici un pre? în min?!
Intrigat, am vrut s? o privesc mai bine dar de dup? rafturi ap?ru chiar inginerul-?ef care o privi încruntat:
— V? a?teapt? cei de la controlul m??tilor în biroul din spate doamna Magda!
O conduse cu privirea pân? se convinsese c? a intrat în birou apoi se întoarse zâmbind spre noi:
— Am vrut doar s? m? asigur c? totul se desf??oar? în ordine. V? doresc spor la treab? ?i … noroc bun!
Am ie?it afar? din l?mp?rie urm?ri?i de privirea scrut?toare a directorului. Oare de ce mi se p?rea c? Dobrotescu ?sta avea azi un zâmbet atât de fals!?
L-am urmat pe Milu care chicotea încântat afar? din l?mp?rie de parc? uitase deja toat? întâmplarea:
- Magdei îi place de dumneavoastr?…
M-am împiedicat de ni?te eclise ?i crampoane ruginite ?i abandonate în mijlocul drumului în timp ce intram în întunericul cald al minei.
- A glumit numai Milule… a zis a?a ca s? îmi fac? curaj.
Dup? vreo 40-50 de metri de la intrare când deja lumina de afar? sc?zuse sim?itor s-a oprit, s-a întors spre mine ?i ?i-a aprins lampa îndemnându-m? ?i pe mine s? fac la fel.
- O cunosc pe Magda, a spus el pornind-o înaintea mea. Nu a glumit deloc, a ad?ugat el serios ?i apoi nu a mai spus nimic aproape un kilometru pân? am ajuns la pu?ul principal.
În fa?a noastr? mai a?teptau câ?iva mineri care întârziaser? ca s? ia burghiele de la ascu?it, un artificier cu ajutorul lui pe care i-am cunoscut dup? geanta neagr? plin? cu dinamit? ?i dup? capetele capselor care le ie?eau din buzunare. Mai întâi au intrat în colivie minerii. ?i-au a?ezat burghiele pe podeaua coliviei care mi se p?rea mai ?ubred? ca o foaie de carton g?urit? de ape, apoi unul din ei a spus semnalistului care a?tepta lâng? pu?:
- D?-i drumul. La orizontul trei.
- Noroc bun, a r?spuns acesta ?i a tras de un mâner.
Trei sunete lungi ?i trei scurte au sfâ?iat t?cerea ?i colivia a pornit ca o s?geat? în întunericul f?r? fund al pu?ului.
Dup? un timp care mi s-a p?rut f?r? sfâr?it, din str?funduri ?i-a f?cut apari?ia înjghebarea de fiare ?i plase de sârme în care urma s? mergem ?i noi. Când a ajuns în dreptul nostru, semnalistul a deschis u?a din plasa de sârm? ?i l-a poftit pe artificier ?i pe ajutor. A privit de-a lungul galeriei apoi la Milu ca ?i cum eu nu a? fi existat:
- Tot la orizontul cinci merge?i?
Milu a dat numai u?or din cap ?i a ar?tat spre mine:
- Este Topograful!
Semnalistul ne-a f?cut semn s? intr?m:
- Repede atunci, pân? nu vine cineva.
A închis u?a în spatele nostru ?i a început s? transmit? un cod complicat de semnale pân? când într-un târziu, convins?, colivia a pornit-o brusc în jos.
M-am apucat strâns de o bar?:
- Nu mergem cam repede?
Ajutorul artificierului, un b?iat cam la vreo dou?zeci de ani m? privi chiorâ? apoi spuse r?stit:
- Când transport? explozibil, colivia merge numai cu doi metri pe secund?. În rest merge cu ?ase…
Am privit la întunericul din fa?a mea. Dup? viteza cu care defilau prin fa?a noastr? capete de ?evi, bare ruginite ?i din loc în loc câte o galerie nu prea îmi p?reau mie doi metri pe secund? dar am preferat s? tac.
Cum timpul trecea încet ?i defilarea de umbre ?i lumini din fa?a noastr? p?rea c? nu se mai sfâr?e?te am întrebat iar:
- ?i de ce nu a vrut s? ne lase ?i pe noi în colivia asta daca tot mergeam în acela?i loc?
Pu?tiul de lâng? artificier ridic? pu?in lampa s? îmi lumineze fa?a. Ridic? din umeri apoi întreb?:
- Nu v-a spus la instructaj? Dinamita se transport? numai cu artificierul ?i ajutorul în colivie…
Mai ?ineam eu minte câte mi-a spus ciungul! Dar acum eram hot?rât s? aflu:
- Bine, bine dar de ce?
Pu?tiul privi spre artificier ?i nu spuse nimic. Acesta scuip? scârbit în întunericul din fa?a noastr? apoi se întoarse spre mine.
- Oricât de bine ar fi stabilizat?, dinamita din când în când mai ?i explodeaz?. A?a din senin… Din cauza impurit??ilor, a înghe?ului sau mai ?tiu eu de ce din când în când bubuie f?r? nici un motiv la cel mai mic ?oc… Sau capsele pocnesc de la curen?i vagabonzi…
- Aha, am spus eu ?i am înghi?it în sec. Pentru limitarea pierderilor de vie?i omene?ti în caz c?…
Artificierul încuviin?? u?or din cap ?i se întoarse spre perete.
Milu m? trase u?or de mânec? ?i m-am întors nedumerit spre el.
- Dac? nu veneam acum odat? cu ei, am fi pierdut o gr?mad? de timp. Colivia ar fi ajuns sus înapoi numai peste vreo jum?tate de or?.
Am dat din cap ?i m-am bucurat când în sfâr?it am ajuns jos. Cei doi ?i-au luat în spate gen?ile cu dinamit? ?i capse apoi s-au pierdut în întunericul palid al galeriei, nu înainte de a arunca spre noi un posomorât:
- Noroc bun!
- Noroc bun! le-am r?spuns eu apoi m-am întors spre Milu:
- Auzi Milule, de unde î?i dau to?i seama c? eu sunt un vizitator?
Milu m? privi lung, parc? cu mil? apoi se întinse ?i îmi lu? casca din cap ?i mi-o ar?t?:
- Dup? asta! E galben?, ca s? se vad? de departe. A?a au c??tile to?i vizitatorii. ?i poate dup? salopete c? sunt prea noi…
Am zâmbit ab?tut ?i mi-am pus casca înapoi pe cap:
- Bine-bine, m-ai lini?tit. Am crezut c? am eu o mutr? de fraier!
M-am f?cut c? nu v?d cum zâmbe?te ?i pe o b?ncu?? de lâng? pu?, sub un bec anemic am desf?cut planurile ?i i-am ar?tat unde voia inginerul ?ef s? ajungem. La vreo trei kilometri dep?rtare la ni?te galerii p?r?site de câ?iva ani buni ?i pe care conducerea minei voia s? le redeschid? cu prioritate. Dup? numai vreo sut? de metri becurile au început s? fie tot mai rare apoi au disp?rut cu totul a?a c? a trebuit s? ne baz?m numai pe l?mpile noastre de miner. Spre deosebire de minerii care le purtau ata?ate la casc?, Milu purta cordonul l?mpii pe dup? gât iar lampa îi atârna undeva pe la cotul mâinii drepte. De?i putea p?rea o pozi?ie incomod? se pare c? dup? un timp înve?i destul de u?or s? îi dirijezi lumina acolo unde ai nevoie prin mi?c?ri imperceptibile ale bra?ului. Am f?cut ?i eu ca el ?i destul de repede am ajuns s? pot s? ?in pasul cu Milu, f?r? s? m? mai împiedic de micile ridic?turi care ie?eau pe nea?teptate din pode?ul de lemn pe care mergeam. În curând aspectul galeriilor a început s? se schimbe: din tavanul jos ?i umed a început s? atârne un fel de firi?oare sub?iri pe care praful se a?ezase netulburat ani de zile astfel c? acum avea o înf??i?are de fuioare de cea?? care se sfâ?iau la cea mai mic? atingere. Milu ridicase de pe jos o coad? veche de târn?cop ?i acolo unde erau prea dese le sfâ?ia f?r? nici o mil?, l?sând în urma noastr? un loc gol pe mijlocul galeriei de parc? ar fi fost siajul unei nave. Dup? aprecierile mele ar fi trebui s? mai avem vreo dou?, trei sute de metri când Milu s-a oprit brusc, a întins mâna în spate s? m? opreasc? ?i mi-a spus ?optit:
- Sta?i! S? stingem l?mpile! ?i f?r? s? mai a?tepte s? vad? ce fac eu, el a stins-o pe a lui.
Am bâjbâit o vreme ?i eu dup? buton, în cele din urm? l-am g?sit ?i am stins-o iar în jurul nostru s-a l?sat un întuneric ca la începutul vremurilor. Un timp în fa?a ochilor mi-au jucat fosfene luminoase în form? de filament de bec, privisem la lamp? chiar înainte de a o stinge, apoi dup? un timp au disp?rut ?i ele. De undeva din tavan se auzea picurând ap?. Sunetul ritmic al pic?turilor c?p?ta în întuneric rezonan?e cosmice.
- Ce s-a întâmplat Milule? De ce s? stingem l?mpile? am întrebat eu în ?oapt?.
- Nu spune?i nimic, domnu Alex. T?ce?i ?i privi?i numai atent în fa??!
Un timp nu am v?zut nimic. Apoi, la fel de palid? ca fosfenele dinainte, am v?zut o lumini?? în cap?tul galeriei. Încetul cu încetul s-a f?cut mai mare, mai luminoas? ?i dup? mi?c?ri p?rea lampa unui miner care se apropia de noi. Din fa?? se auzeau ni?te zgomote ritmice ca ?i cum cel care se apropia ar fi cioc?nit cu un ciocan în peretele galerei. Zgomotul se auzea înfundat din cauza distan?ei dar se auzea clar. Apoi a disp?rut ?i lumina ?i zgomotul ?i l-am auzit pe Milu gemând însp?imântat:
— Închide?i ochii domnu Alex ?i nu-i deschide?i pân? nu v? spun eu.
Am dat s? îl întreb de ce dar de undeva din fa?? s-a auzit un zgomot nou ca ?i când un câine uria? s-ar fi apropiat prin întuneric de noi. Însp?imântat am dat s? deschid ochii ?i s? aprind lampa dar ca ?i cum ar fi sim?it ce vreau s? fac Milu m-a atins prin întuneric pe um?r ?i mi-a ?optit:
— Aduce?i-v? aminte de nevasta lui Lot!
Poate c? nici o alt? fraz? nu ar fi avut un asemenea efect: am închis cu putere ochii ?i m-am gândit în sinea mea c? de mâine voi fi doar un nou Milu plimbându-m? senin ?i nep?s?tor prin lume.
Zgomotul s-a apropiat mai mult ?i în jurul nostru a început s? miroase a mâl vechi ?i a înc? ceva ca ?i cum cineva ar fi pres?rat mosc ?i scor?i?oar? în jurul nostru. Îmi venea s? str?nut ?i numai îndemnul biblic al lui Milu m-a f?cut s? stau nemi?cat ?i cu ochii închi?i când ceva mare care p?rea imens cât toat? galeria a p?rut s? se apropie de mine ?i s? m? amu?ine pe îndelete. Apoi dup? o clip? lung? cât ve?nicia fiin?a din fa?a mea a pufnit nemul?umit? ?i a trecut la Milu de unde a trecut imediat mai departe cu acela?i pufnet de nemul?umire. Un timp s-a a?ternut t?cerea apoi ceva a p?rut s? se frece de pere?ii galeriei ?i s? se întoarc? mârâind ?i pufnind în întunericul din adâncul minei. Un urlet prelung ?i scrâ?nit a p?rut s? se aud? de undeva din dep?rt?rile întunecate ale galeriei dar poate c? doar mi s-a p?rut.
M-am sim?it apucat cu putere de cot ?i Milu s-a apropiat ?i mai mult în întuneric de mine, ?optindu-mi:
- S? ne întoarcem ?i s? plec?m domnu Alex. Acum! V? rog!
Din vocea ?ov?ielnic? ?i bâlbâit? a lui Milu nu mai r?m?sese nimic. Am vrut s? protestez dar Milu m? împingea deja cu for??, înapoi pe drumul pe care venisem.
- Întinde-?i mân? în fa?? ?i pip?i?i cablul telefonic din perete ca s? v? ghida?i. Înc? nu putem aprinde l?mpile…
Impresionat de spaima din vocea lui nu am îndr?znit s? protestez ?i mult? vreme am mers a?a orbec?ind prin întuneric. Dup? un timp care mi s-a p?rut f?r? sfâr?it am z?rit în dep?rtare luminile pu?ului. Abia atunci am aprins lampa ?i m-am oprit întorcându-m? spre Milu.
- Nu mai fac nici un pas mai departe Milule pân? nu îmi spui ce se întâmpl?.
Am privit mai bine la el:
- ?i mi-ai l?sat ?i bun?tatea de teodolit cu laser acolo. Trebuie s? ne întoarcem s? îl lu?m.
Milu a scuturat înc?p??ânat din cap:
- Ast?zi nu se poate domnul Alex. Vâlva b?ii s-a întors… E m-am întâlnit odat? cu ea… De atunci m? bâlbâi ?i… nu mai pot …vorbi cu nici o fat?.
Avea o voce pierit? ?i slab? ?i cât era el de mare se muiase ca o cârp?. I-am privit fa?a alb? ca varul ?i am încercat s? îl încurajez.
- Ei haide Milule, suntem în mileniul trei, nu po?i s? mai crezi în fantome, strigoi ?i vâlve ale b?ilor. Precis am fost intoxica?i cu vreun gaz toxic… cine ?tie ce reziduuri gazoase s-au adunat în ?ase ani în adâncurile minei.
- S-a întors domnule Alex… Trebuie s? mergem repede sus s? îi spunem domnului inginer. Dup? teodolit, venim mâine mai mul?i dac? avem noroc. Dac? suntem mai mul?i ne las? în pace.
M-am îndreptat cu pa?i gr?bi?i spre lumina pu?ului:
- Bine Milule s? mergem, Chiar sunt curios ce o s? spun? inginerul ?ef despre poveste asta. Teodolitul trebuie recuperat altfel, mi-l imput? cei de la firm?… ?i cost? o avere.
Cu Milu t?cut ?i ab?tut am ajuns la pu?. A pus mâna pe mânerul semnalului ?i a început s? emit? un cod complicat de semnale evitând s? priveasc? la mine.
Într-un târziu a venit ?i colivia ?i noi am urcat, cu Milu la fel de t?cut ?i evitând în continuare s? m? priveasc?. Când am ajuns sus la galeria de coast? semnalistul ne-a privit întreb?tor:
- A?a de repede?
- Da, a morm?it moroc?nos Milu ?i a trecut gr?bit pe lâng? el.
De?i nu mi-am dat seama când, în timpul acelei plimb?ri subterane nereu?ite timpul trecuse pe neobservate astfel c? atunci când am ie?it din galeria de coast? soarele sc?p?tase dup? deal aruncând umbre lungi în fa?a noastr? atunci când ne-am îndreptat spre l?mp?rie.
În timp de ne puneam în rastele m??tile ?i l?mpile, de dup? rafturi a ap?rut ?i Magda.
- Ei cum e? a întrebat ea dar a privit mai mult spre Milu.
Milu a privit într-o parte la mine apoi s-a apropiat de ea. A încercat s? vorbeasc? în ?oapt? dar ?i-a dat seama c? tot o sa aud. ?i nu aveam nici un chef s? plec a?a c? a început s? îi povesteasc?.
- Am v?zut-o! Cum am intrat la orizontul cinci, în galeria p?r?sit? a ?i venit. E ner?bd?toare tare… Nici m?car nu a a?teptat s? ajungem la ort.
Am desf?cut în timpul acesta planurile pe masa Magdei.
— Nu este nici o enigm?: privi?i aici, la cap?tul galeriei este un suitor de aeraj. Dac? cineva a intrat pe acolo s? m?soare concentra?ia gazelor?
Milu ?i Magda s-au privit o clip? unul pe altul apoi Milu mi-a explicat:
- Toate suitoarele sunt surpate…
A vrut s? mai spun? ceva dar s-a oprit. Vorbea iar greu ?i peltic ca atunci când l-am întâlnit. Mi-am adus aminte de izul de scor?i?oar? ?i mosc din adâncuri ?i m-am înfiorat ?i m-am ?ters pe fa?? de parc? a? mai fi sim?it pe piele r?suflarea fierbinte ?i umed? din adâncuri. Am scuturat din cap: precis au fost ceva gaze care ne-au intoxicat.
Am privit spre Magda ?i am ar?tat spre telefonul de pe biroul ei.
- Te rog… vreau s? vorbesc cu inginerul-?ef dac? se poate.
A format un num?r ?i mi-a întins receptorul:
- Am f?cut leg?tura la secretara dumnealui…
La solicitarea mea mi-a r?spuns o voce de femeie, p?rea s? fie aceea?i care ne-a adus cafelele când eram în biroul inginerului-?ef.
-A plecat din ora?… Numai mâine diminea?? la opt îl mai pute?i g?si.
Nu mai era nimic de f?cut ast?zi. Am l?sat rucsacul cu echipamente ?i planurile Magdei s? ni le încuie în dulap pân? mâine apoi am plecat cu Milu la baie. O sal? imens?, se vede c? fusese construit? s? se poat? îmb?ia mii de oameni în acela?i timp. Acum din ?irurile lungi de du?uri func?ionau numai câte unul dou?, ici-colea. Mi-am pus salopetele noi în dulapul lui Milu apoi ne-am îmbr?cat ?i am pornit cu el spre poarta minei.
- Milule, te-a? chema la o bere dar sunt prea obosit pentru asta…
M-a privit nedumerit apoi a spus cu greutate:
- Nu se poate!
- De ce s? nu poat?? Cine ne-ar putea opri?
- V? a?teapt? Magda s? o duce?i la cafea…
Am dat din mân? a lehamite:
- Magda m-a ?i uitat între timp Milule. Nu ?tiai c? a?a sunt toate femeile?
Nici nu am terminat bine vorba ?i am v?zut-o. St?tuse în ghereta portarului s? se ad?posteasc? de burni?a u?oar? care se pornise pe nea?teptate. Mi-a ie?it în fa??, deschizând umbrela.
- Dac? invita?ia aceea mai r?mâne valabil?, am s? v? ap?r cu umbrela mea, a spus ea zâmbind mali?ios. De ploaie ?i de ce o mai fi nevoie…
Se pare c? vorbitul în doi peri era specialitatea de baz? a locuitorilor din acest ora?. M? preg?team s?-i dau o replic? caustic?, când a mai f?cut un pas, a ridicat umbrela ?i la ad?postul ei, m-a luat de bra? în timp ce Milu se dep?rta zâmbind complice.
- S? mergem, a spus ea ferm ?i am sim?it cum m? conduce u?or spre o str?du?? l?turalnic?.
Am încercat s? salvez aparen?ele:
- Ei bine invita?ia la cafea r?mâne valabile dar ar trebui s? îmi ar??i o cofet?rie sau un bar pentru dup? cum î?i dai seama nu prea cunosc ora?ul…
A mers câ?iva pa?i f?r? s? scoat? nici un cuvânt apoi a privit pe furi? în jur înainte de a vorbi:
- Am o idee chiar mai bun?! Putem bea cafeaua la mine acas?… De?i poate c? nu este la fel de bun? ca cea f?cut? de Valerica.
Nimic de zis vorbele circulau repede în micul or??el. Am urmat-o t?cut pân? pe la o cas? mic? cu o curte minuscul? dar bine îngrijit? în fa??. Un câine lup ne-a l?trat de câteva ori vesel ?i ne-a condus pân? la intrarea în cas?.
- Numai câteva minute am s? te rog s? m? a?tep?i pân? fac cafeaua ?i mai preg?tesc o surpriz?.
A disp?rut în buc?t?rie iar eu m-am instalat comod pe unul din cele dou? fotolii. Nu am avut timp s? m? uit prea bine în jur dar am v?zut câteva cristale de stânc? într-o vitrin?, câteva c?r?i ?i a?ezat într-un col? un teodolit. Tocmai am dat s? m? scol s?-l privesc mai bine p?rea un model mai vechi dar bun când Magda a intrat cu cafeaua. A a?ezat-o pe m?su?a din fa?a mea s-a a?ezat ?i ea în cel?lalt fotoliu apoi a ar?tat spre teodolit.
- A fost al so?ului meu…
Nu ?tiam cum s? reac?ionez. Exista un so?, mai bine zis un fost so? ?inând seama de folosirea trecutului. Cum a disp?rut din via?a Magdei nu puteam decât s? presupun. Divor? sau deces.
Parc? ghicindu-mi fr?mânt?rile Magda a ad?ugat sec:
- A murit acum ?ase ani.
- Condolean?e, am ?optit eu ?i am l?sat joc cana de cafea. Mi se p?rea indecent s? sorb nesim?itor din cana cu cafea în timp ce discutam despre decesul fostului so? al Magdei.
Ea nu p?rea foarte afectat? de discu?ie pentru c? scotocea preocupat? dup? ceva în sertarul m?su?ei pe care se afla cafeaua. Abia când g?si ce c?uta, se opri: era un dosar. Ridic? ochii spre mine ?i am v?zut c? îi avea înl?crima?i. A scos o t?ietur? de ziar din dosar ?i mi-o întinse:
- Cite?te asta te rog, îmi spuse ea cu glasul ?optit ?i c?ut? o batist? în acela?i sertar în care c?utase ?i dosarul ?i î?i ?terse ochii.
Am luat încurcat din mâna ei buc??ica veche de ziar ?i am citit:
„ Tân?rul topograf Vladimir Dima, sosit zilele trecute de la Bucure?ti pentru ridicarea planografic? a galeriilor în vederea deschiderii minei ?i-a pierdut via?a într-un tragic accident. P?r?sind galeria de coast? ?i p?trunzând f?r? înso?itor într-un sector periculos a provocat o pr?bu?ire deasupra unui pu? p?r?sit. În ciuda eforturilor trupul tân?rului topograf nu a mai fost g?sit, speciali?tii apreciind c? este îngropat la o adâncime de 200 de metri într-un pu? p?r?sit care nu va mai fi folosit niciodat?. Conducerea minei a stabilit o pensie de urma? pentru tân?ra lui v?duv?, Magda Dima ?i i-a oferit un loc de munc?.”
Magda m-a privit peste margine c?nii de cafea. Citind în ochii mei neîn?elegerea a spus:
- So?ul meu a fost primul Topograf care a murit… au mai urmat ?i al?ii.
Mi-a mai întins o t?ietur? din ziar, apoi alta ?i alta.
Urm?torul tân?r tipograf disp?ruse cu totul într-o excursie în mun?i , altul plecase f?r? s? lase nici un semn, înc? un accident în min? în acela?i pu?, ?i tot a?a ?ase topografi disp?ru?i sau mor?i în fiecare an câte unul.
- Tu e?ti al ?aptelea ?i din câte sper? ei ultimul… a mai spus Magda ?i a r?mas privind lung la mine.
Nu ?tiam ce s? spun. T?ieturile din ziare demonstrau c? ?ase topografi ?i-au pierdut via?a în împrejur?ri curioase. Trebuia s? m? simt amenin?at? În mod sigur c? da cel pu?in dup? p?rerea Magdei dar eu consideram c? dac? aveam grij? nu avea s? mi se întâmple nimic.
- Nu cred c? m? amenin?? o primejdie direct?, am spus eu precaut. Mai ales acum c? sunt avertizat.
Magda a scuturat exasperat? din cap:
- Nu în?elegi nu-i a?a? Eu tr?iesc aici de ?ase ani lungi ?i am avut timp s? observ totul… în ora?ele miniere exist? o mentalitate special? pe care cineva venit din afar? greu o poate p?trunde…
Nu aveam nimic împotriv? s? aflu a?a c? am sorbit din cafea ?i m-am preg?tit s? ascult. Magda a ar?tat spre c?r?ile din bibliotec? ?i a spus:
- Uite ca s? în?elegi tot ce am s?-?i spun eu ar trebui s? cite?ti toate c?r?ile astea. Am s? încerc s? î?i fac un scurt rezumat dar nu sunt sigur? c? am s? te conving.
A b?ut ?i ea scurt din cafea apoi a adus un teanc de c?r?i dar am oprit-o:
- Nu, te rog nu-mi ar?ta nimic. Doar spune-mi, am s? încerc s? te urm?resc…
A oftat greu ?i a început s? vorbeasc?:
- Problema este c? eu cred c? înc? se mai fac sacrificii umane. ?tii Eliade era de p?rere c? în toate credin?ele trebuia s?, stai s? caut m?car asta pe urm? am s? citez din memorie.
Scotoci prin gr?mada de c?r?i ?i scoase una ?i mi-o d?du. Era „ F?urari ?i alchimi?ti” ?i îmi ar?t? un pasaj: „ Sensul profund al tuturor acestor mituri este destul de clar: crea?ia este un sacrificiu! Nu reu?e?ti s? însufle?e?ti decât transmi?ându-?i propria-?i via?? (sânge, lacrimi, sperm?,suflet, etc.) „
V?zând c? am terminat de citit continu?:
- Antropologi la fel de serio?i confirm? c? din toat? în?iruirea de mai sus cea mai valabil? jertf? era cea de sânge… celelalte nu erau decât substitute care uneori d?deau dar de cele mai multe ori nu d?deau rezultate. ?i dup? cum deja b?nuie?ti mehirele, turnurile ?i catedralele nu sunt decât simboluri falice iar la baza lor trebuia îngropat? o reprezentant? a sexului opus ?i cel mai cunoscut exemplu de la noi este cel al Anei lui Manole.
Mai ridic? o carte din gr?mad? ?i spuse:
- Bineîn?eles c? orice groap?, furnal, min? sau adâncitur? era considerat? un simbol feminin ?i pentru a prinde via??, a rezista ?i a tr?i trebuia s? i se aduc? jertfe b?rb?te?ti, principiul viril… De aici legendele cu vâlvele b?ilor care vor fl?c?i tineri, ?apte ani la rând vor s? le fie sacrificat câte un fl?c?u tân?r ?i pentru asta vor face ca mina s? aib? parte de ?apte ani de prosperitate… dar v?d c? îmi bat gura de poman? se r?sti ea la mine ?i se ridic? ea brusc trântind c?r?ile pe care le ?inea în bra?e.
M-am ridicat ?i eu încercând s?-mi ?terg zâmbetul de pe fa??:
- Scuz?-m? Magda, te rog s? m? ier?i, nu râdeam de tine ?i de ceea ce spui ci de caraghiosul situa?iei.
- Despre ce vorbe?ti? întreb? ea înc? sup?rat?.
Am ezitat un timp. În ciuda relax?rii legilor ?i a mentalit??ilor nu-mi venea u?or s? m?rturisesc adev?rul nici m?car unei fete deschise la nou cum p?rea a fi Magda. Dar dac? urma s? mai stau mult aici urma s?-l chem ?i pe Mihai s? locuiasc? cu mine ?i apoi refuzul repetat al serviciilor totale prestate de Valerica de la hotel îi va l?muri destul de repede. Mi-am luat inima în din?i:
- ?tii Magda, am râs când te-am auzit c? e vorba de sacrificiul principiului viril… eu sunt …, vezi tu mie îmi plac b?ie?ii la fel de mult ca ?ie ?i tr?iesc de ani buni împreun? cu un b?iat pe care chiar vreau s?-l aduc aici … ?i dintre noi doi eu sunt cel care, ?tii tu…, a?a c? de unde naiba principiu viril la mine?
Spre u?urarea mea Magda a primit destul de u?or vestea ?i a prins ?i ea s? râd?:
- Trebuia s?-mi dau seama de asta c? prea e?ti frumu?el… dup? o clip? de t?cere ad?ug?: a deci de asta ai refuzat-o pe Valerica? O s? r?sufle u?urat? când o s? afle motivul pentru c? probabil începuse s? cread? c? î?i pierde farmecele. Dar asta nu schimb? cu nimic problema. Homosexual sau nu ??tia or s?-?i dea una în cap ?i te vor arunca în acela?i pu? în care a ajuns ?i Vladimir ?i chiar dac? ar afla cred c? pu?in o s? le pese … pe dinafar? ar??i ca un b?rbat. Mai bine pleac? cât mai e?ti întreg.
Am dat din umeri:
- Magda pune-te te rog în locul meu. Cum s? m? duc ?efului meu s?-i spun c? nu mai stau aici pentru c? localnicii vor s? m? aduc? jertf? zei?ei feminine a minei? ?i a?a situa?ia mea la firm? este destul de precar?, chiar dac? lucrez cât doi ?i dup? cum vezi nici nu port inel pe degetul mic, nu m? rujez ?i nici nu m? îmbrac fistichiu tocmai pentru a menaja susceptibilit??ile colegilor. ?i chiar ?i a?a îmi este greu pentru c? întotdeauna sunt trimis când este vorba de deta??ri îndelungate pentru c?… tot nu am familie.
Am stat câteva ore bune de vorb? aproape f?r? s? sim?im cum a trecut timpul. Am întrebat-o ?i de ce este nevoie s? fie adus un str?in pentru a fi sacrificat ?i a c?utat iar prin c?r?i ?i mi-a ar?tat c? exist? credin?a c? între Vâlva unei b?i ?i oamenii locului se produce un fel de impregnare ca ?i cum ar fi copii ei a?a c? are nevoie de str?ini pentru sacrificii. Eram destins ?i oarecum eliberat c? ?tia adev?rul despre mine ?i mai ales c? îl acceptase atât de u?or. Din p?cate în restul problemelor nu am c?zut la fel de u?or de acord. Ea sus?inea în continuare c? ar trebui s? g?sesc o cale s? plec din localitate înainte s? mi se întâmple ceva r?u iar eu eram convins c? acum când ?tiam despre ce este vorba voi putea s? m? feresc f?r? nici o problem?. Când am ie?it din cas? se f?cuse noapte târziu dar ploaia se oprise a?a c? am refuzat umbrela pe care voia s? mi-o împrumute în cazul în care se porne?te iar. Cerul se înseninase ?i se l?sase rece dar de la poarta ei se z?reau luminile hotelului.
— Dac? o iei pe str?du?ele din cartier faci cam zece minute pân? la hotel dar sunt foarte întortocheata a?a c? ai grij? s? nu te r?t?ce?ti. Poate c? ar fi mai bine s? te duci mai întâi pân? în gar? ?i de acolo s? treci pasarela spre hotel.
I-am mul?umit pentru grija ce mi-o purta ?i am pornit s? înfrunt voinice?te întunericul str?du?elor din cartier.
Milu a ap?rut brusc din întuneric ?i în prima clip?, amintindu-mi de avertiz?rile Magdei, m-am speriat: dac? îl trimiseser? s? pun? mâna pe mine ?i s? rezolve o dat? pentru totdeauna cu sacrificiul pentru Valva b?ilor. Parc? mi-ar fi ghicit gândul Milu se mi apropie un pas ?i chiar m-a apucat de mân?. Am dat s? mi-o retrag când l-am v?zut la lumina slab? a stelelor c? plângea.
— Ce este Milule? L-am întrebat eu nelini?tit dintr-odat?. Ce s-a mai întâmplat?
S-a ?ters cu mâneca la nas ?i printre sughi?uri de plâns ?i-a cerut iertare pentru c? m-a
condus la Vâlva b?ilor. El nu ar fi vrut dar a fost amenin?at ba i s-a promis c? dac? m? duce pe galeria aceea când va veni Vâlva b?ilor drept mul?umire c? m-a dus pe mine acolo îi va reda puterile ?i se va putea însura ?i el ca to?i b?ie?ii.
L-am lini?tit cu greu ?i l-am trimis acas? pentru c? voiam s? r?mân singur ?i s?-mi pun ordine în gânduri iar str?zile pustii ?i întunecate p?reau propice medita?iei. Am pornit încet spre hotelul ale c?rui lumini se z?reau în dep?rtare. Dac? nu ar fi str?lucit stelele atât de viu deasupra mea m-a? fi putut crede tot în întunericul minei. Mergeam încet ?i m? gândeam pe îndelete la întâmpl?rile din galerie: voiam cu toat? t?ria s? cred c? erau urmarea unei intoxica?ii cu gazele acumulate de-a lungul anilor în vechile galerii.
— Halucina?ii, f?r? îndoial? am ?optit ?i în aceea?i clip? stelele s-au f?cut pu?in mai mari apoi au disp?rut cu totul.
Un întuneric ca de început de lume m-a înconjurat ?i doar o frântur? de gând mi-a mai trecut prin minte înainte de a m? pr?bu?i: „ A venit Vâlva b?ilor dup? mine!”


*


Când m-am trezit soarele b?tea vesel în fereastr? ?i dup? în?l?imea la care se afla p?rea c? era destul de aproape de amiaz?. Am dus u?or mâna la cap ?i am g?sit un pansament: sub el capul îmi pulsa de parc? s-ar fi aflat pe un ring de dans dar nu asta m? trezise. Parca chiar înainte de a lua contact cu realitate am sim?it un tremur u?or dar nu p?rea s? fi fost un cutremur. Dar era ca ?i când s-ar fi cutremurat lumea în întregul ei ?i nu doar p?mântul. ?i mi s-a p?rut c? aud un îndep?rtat ?i uria? oftat eliberator care mi-a adus aminte f?r? s? vreau de pufnetul de nemul?umire din adâncul minei. Am respirat adânc ?i am privit în jur: o camer? simpl? dar care nu p?rea a fi una de spital dup? mobilier ?i dup? patul în care m? aflam. Eram îmbr?cat în ni?te pijamale cu cel pu?in dou? numere mai mari. Poate c? m? r?pise Vâlva b?ilor mi-a trecut o clip? prin minte! Lâng? u?? se afla un cuier în care am v?zut cu coada ochiului o uniform? albastr? ?i un ?or?ule? alb atârnat pe ea. Oricât de tare îmi pulsa capul am zâmbit f?r? s? vreau la imaginea unei Vâlve a b?ilor îmbr?cat? în uniform? ?i ?or?ule? de camerist?. Mintea mea zdruncinat? tocmai încerca s? fac? unele asocia?ii când u?a s-a deschis ?i a intrat Angela, camerista de la hotel cu un ceainic aburind. V?zându-mi zâmbetul uitat înc? pe buze a a?ezat ceaiul pe o m?su?? ?i s-a a?ezat vesel? lâng? mine pe pat ?i mi-a prin mâinile în palme într-un gest de bucurie sincer?:
— Ce bine îmi pare c? v-a?i revenit! A?i fost atacat asear? chiar lâng? poarta noastr? ?i când i-am zis cine sunte?i bunicul meu a spus c? mai bine s? v? aducem la noi decât s? v? ducem la spital. I-a fost team? c? dac? o s? v? ducem la spital cei de acolo o s? v? anestezieze ?i o s? v? duc? în mine pentru…?ti?i dumneavoastr?.
— S? m?sor galeriile? am f?cut eu pe inocentul.
— Nu, nici vorb?, spuse ea. Pentru… pentru…
Se vedea c? îi venea greu s? vorbeasc? a?a c? am completat-o eu:
— Sacrificiu pentru Vâlva b?ilor.
— Da, spuse ea abia ?optit ?i îmi l?s? mâinile privindu-m? vinovat. Eu am vrut s? v?
spun din prima sear? când v-am v?zut dar doamna directoare m-a amenin?at c? dac? fac asta oamenii îl vor duce pe bunicul meu în min?. ?i el este singurul care mi-a mai r?mas dup? ce p?rin?ii mei au murit.
A început s? plâng? ?i singurul lucru l-a care m-am priceput a fost s? o aplec spre mine ?i s? o strâng în bra?e. M-a luat ?i ea în bra?e ?i a trecut destul de mult timp pân? s? ne d?m seama c? în camer? mai intrase cineva. Era un b?trân înalt ciol?nos ?i cu o barb? alb? ?i bogat? ca de patriarh care se sprijinea parc? mai mult simbolic într-un baston solid.
I-am f?cut semn Angelei ?i ea când l-a v?zut i s-a repezit bucuroas? în bra?e:
— Bunicule ?i-a revenit, a spus ea la care b?trânul a început a râde u?urel.
— Acu’ eu ce s? zic drag? fat?? Din câte ?tiu eu chiar dac? l-ai pus pe picioare asta nu înseamn? c? este deja al t?u a?a c? nu-l mai strânge a?a de tare în bra?e c? poate nu îi place.
Angela a dat s? zic? ceva apoi a ro?it ?i a început s?-?i fac? de lucru cu ceainicul ?i cu c?nile de ceai iar b?trânul a f?cut doi pa?i spre mine ?i mi-a strâns mâna cu putere.
— M? bucur s? te v?d s?n?tos drag? domnule. V?d c? î?i st? bine în pijamalele mele. Asear? când t-am auzit strigând am ie?it la poart? ?i am v?zut doi tinerei cum încercau s? te buzun?reasc? dar nu au reu?it pentru c? am strigat la ei ?i le-am ?i îndoit câteva bastoane pe spinare. Te-am adus în cas? ?i te-am culcat în patul Angelei pentru c? ea era de noapte la hotel. Rana poate c? o fi dureroas? dar nu era periculoas? a?a c? am socotit dup? toate câte se vorbesc prin ora? c? ar fi mai bine s? te las s? î?i revii aici decât s? te duc la spital. Dup? ce a venit Angela de la lucru te-a doftoricit cum s-a priceput, ?i-a dat un ceai de plante, dac? mai bei acum unul în numai câteva ceasuri o s? fii ca nou. T-am l?sat pe mâna ei ?i apoi eu am plecat în ora? s? aflu ve?ti.
Lu? un scaun ?i îl a?ez? în fa?a patului, a?ez? bastonul lâng? el apoi îi f?cu semn Angelei s? îmi aduc? ceaiul pe care a trebuit s? îl beau a?a fierbinte. Nu ?tiu din ce plante era f?cut, poate c? era pu?in cam amar dup? gustul meu dar în mod sigur capul a încetat s? îmi mai pulseze dup? numai câteva înghi?ituri.
B?trânul a privit atent toat? scena apoi dup? ce am terminat ceaiul ?i i-am dat cana Angelei a tras pu?in scaunul mai aproape ?i a spus:
— În schimb ve?tile nu sunt deloc bune.
A privit spre Angela ca ?i cum ar fi vrut s? îi spun? s? ias? din camer? apoi s-a r?zgândit
?i a continuat.
— De diminea?? a venit de la Bucure?ti s? te caute un prieten, vorbe?te lumea c? Mihai îl chema. S-a cazat la acela?i hotel ?i când s-a aflat c? te caut? pe dumneata i s-a spus c? ai intrat deja în min? dar c? fiind prieteni o s? i se aranjeze o vizit? în galeria unde lucrezi dumneata.
Se întrerupse ca s? î?i pun? ?i el o can? de ceai apoi continu?:
— La nici o or? dup? ce a intrat în min? au început s? sune sirenele.
La figura mea nedumerit? Angela m? l?muri:
— Sirenele de la min? sun? atunci când este surpare, foc de min? sau când a murit
cineva în subteran.
— A?a este, complet? bunicul ei, numai c? de data asta nu era nici o surpare ?i nici un
incendiu în min?. Au chemat salvatorii care s-au întors în mai pu?in de o or? cu vestea c? prietenul dumitale a c?zut în pu?ul cinci în urma unei accident ?i a fost îngropat într-o gr?mad? de steril la peste 600 de metri adâncime.
— L-au ucis pe Mihai, am ?optit eu dar erau doar ni?te vorbe pentru c? în sufletul meu nu sim?eam înc? nimic.
B?trânul încuviin?? doar din capul c?runt ?i privi gânditor pe fereastr?. Pe strad? se auzea zgomot de oameni care treceau ?i vorbeau cu voce tare.
— Curios lucru, spuse el ?i se apropie mai mult de fereastr?. Asta era o str?du?? lini?tit? pân? acum. Unde s-or fi ducând to?i?
Î?i lu? bastonul de lâng? patul meu ?i se îndrept? spre u??.
— Eu m? duc pân? la min? s? v?d ce se întâmpl? c? v?d c? toat? lumea se îndreapt? într-acolo. Dumneata r?mâi aici s?-?i mai refaci puterile ?i la noapte poate reu?im s? te scoatem din ora? dac? vedem c? mai e?ti în pericol.
Am încuviin?at doar u?or din cap dar parc? nu m? mai durea nimic ?i b?trânul a plecat iar Angela a încercat s? mai îmi pun? o can? de ceai.
— Nu mai pot bea nici m?car o pic?tur? drag? Angela. Mai bine spune-mi unde este so?ul t?u?
— So?ul meu? Se mir? ea sincer.
— Ai uitat? În prima noapte când ne-am întâlnit la hotel ai spus c? tu nu po?i s? r?mâi cu
mine pentru c? e?ti m?ritat?.
— A, asta era, spuse ea ?i ro?i u?or. P?i mi s-a p?rut mai u?or s? spun asta decât s? dau explica?ii c? eu nu sunt ca Valerica.
Am prins-o u?or de mân? ?i am tras-o lâng? mine pe pat. S-a împotrivit u?or dar nu mai mult decât m-a? fi a?teptat. Am culcat-o pe perna unde fusesem eu ?i m-am aplecat deasupra ei nedumerit. M? sim?eam atras de buzele ei ro?ii ?i palmele mele pentru prima dat? au strâns un sân de fat? în timp ce ea a închis ochii ?i ?i-a strâns mâna peste palma mea.
— Acum c? am aflat asta, am spus eu r?gu?it dintr-o dat?, nu ?tiu dac? o s?-?i mai dau
drumul.
A deschis ochii c?prui ?i m-a privit cu ei înce?o?a?i ?i m-a strâns pu?in mai tare:
— Oricum trebuia s? se întâmple pân? la urm?, mai bine s? o fac cu cineva care îmi place
a?a ca…
Vorbele noastre au început s? se întretaie f?r? s? mai spun? nimic în aerul devenit dintr-o dat? greu ?i încins…

*

— Oricum trebuia s? se întâmple pân? la urm?, am ?optit eu l?sându-m? pe spate în timp ce Angela se ridic? de lâng? mine s? se îmbrace. Era ro?ie la fa??, privea ru?inos în p?mânt dar pe buze îi flutura un zâmbet triumf?tor. Am privit cum rând pe rând p?r?ile din corpul ei alb pe care cu numai câteva minute le strânsesem în bra?e sunt acoperite de haine. Lâng? mine pe cear?af o pat? ro?ie de sânge m-a f?cut s? m? întreb ce se întâmplase cu adev?rat în min? cu Mihai. ?i oare ce s-a întâmplat cu mine? Priveam pata ?i m? gândeam f?r? s? g?sesc nici o explica?i când Angela m-a dat f?r? menajamente jos din pat ?i a strâns cearceaful:
— Mai bine s? îl strâng c? dac? vine bunicul ?i îl vede te pune s? m? iei de nevast?.
— ?i asta ar fi chiar a?a de r?u? am întrebat-o eu ?i am tras-o iar lâng? mine dar s-a
strecurat pe sub bra?ul meu ?i a intrat în baie.
Am auzit apa curgând ?i în acela?i timp gândurile mele mi se p?reau la fel de lichide ca ?i apa. Ieri înc? îl iubeam pe Mihai, la un moment dat chiar am pl?nuit s? emigr?m ca s? ne putem c?s?tori iar acum m? trezisem aproape cerând în c?s?torie o fat? pe care o cunoscusem cu numai dou? zile înainte. Era frumoas?, dulce ?i inocent? dar sentimentele mele fa?? de ea erau amestecate. Poate din cauz? c? era prima fat? din via?a mea pe care o priveam ca pe o fat?.
Când a revenit am vrut s? reiau discu?ie dar nu am apucat s? continu?m pentru c? s-a auzit poarta.
Ne-am îndep?rtat vinova?i unul de altul, Angela a aranjat gr?bit? patul ?i am sperat ca b?trânul s? nu observe prea multe a?a c? am tras iar pe mine pijamalele lui, m-am a?ezat iar în pat ?i mi-am tras p?tura pân? la gât. S-a auzit un cioc?nit ?i dup? ce Angela a deschis u?a în camer? a intrat b?trânul urmat de Milu. Bunicul fete p?rea r?v??it ?i nici Milu nu ar?ta prea bine.
— Am fost pân? la min?, a început s? povesteasc? b?trânul. În curtea minei s-au adunat to?i fo?tii mineri ?i acum o ?in tot într-un chef ?i o petrecere.
— Bine, bine dar ce motiv au?
B?trânul ridic? din umeri:
— Am fost miner zeci de ani dar a?a ceva nu am mai pomenit: în orice galerie intri dai
numai de straturi peste straturi de c?rbune. Chiar acolo unde cu o zi înainte era numai steril. Pân? ?i dealurile din jurul ora?ului au cr?pat ?i au dat la iveal? c?rbune din bel?ug. To?i spun c? au fost scoase la iveal? de cutremurul de azi diminea??…
— Angela asta trebuie s?rb?torit. Hai cu mine s? c?ut?m sticla aia veche de rachiu de
talpa ursului…
În timp ce b?trânul cu Angela au plecat s? caute sticla Milu s-a apropiat cu ochi
str?lucitori de mine:
— Domnul Alex, nu am nici o vin? în leg?tur? cu prietenul dumneavastr?. Inginerul ?ef a intrat cu el în min?.
Bietul Mihai deja uitasem de el prins în vârtejul evenimentelor. Dar Milu mai avea s? mai îmi spun? ceva fiindc? dup? ce privi precaut în jur se apropie de urechea mea ?i ?opti:
— Vâlva… Vâlva s-a ?inut de cuvânt. Mi-am rec?p?tat puterile.
— P?i ?i cum ai aflat a?a de repede? am f?cut eu ochii mari.
— Am fost la Valerica, p?i cum altfel. De mult voiam eu s-o…
A trebuit s? se întrerup? pentru c? în camer? a intrat b?trânul urmat de Angela care ducea
triumf?toare o sticl? de rachiu ?i câteva pahare.
Am b?ut to?i câte un pahar, apoi înc? unul, am v?rsat o pic?tur? pentru Mihai apoi când alcoolul a început s? îmi alerge prin vene neobi?nuit cum eram cu alcoolul am scuturat u?or din cap încercând s? îmi revin.
— Te mai doare capul? m-a întrebat îngrijorat? Angela mângâindu-m? u?or pe frunte ?i cu coada ochiului am v?zut c? b?trânul ?i Milu au schimbat pe furi? cât o privire amuza?i parc? de brusca familiaritate a Angelei fa?? de mine.
Cu mi?c?ri nesigure am umplut înc? odat? paharele apoi privind spre b?trân am început s? vorbesc cam împleticit:
— Stimate domnule … am r?mas blocat când mi-am dat seama c? nu ?tiu cum îl cheam?. Noroc cu Angela care mi-a ?optit: „Marcu” a?a c? am reluat plin de curaj:
— Stimate domnule Marcu, am deosebita onoare s? cer mâna nepoate dumneavoastr? de care m-am îndr?gostit foarte tare.
Angela m-a privit o clip? cu ochi mari apoi mi s-a aruncat în bra?e v?rsându-mi paharul de rachiu pe pijamalele b?trânului.
— Apoi drag? domnule v?d c? asta-i a?a mai mult un fel de formalitate a?a c? eu ce pot s? zic decât s? fie într-un ceas bun.
— S? fie într-un ceas bun, îngân? ?i Milu dar eu mai aveam ceva de spus.
Am umplut iar paharul, i-am f?cut semn Angelei s? fie cuminte ?i m-am întors spre
b?trân:
— Dup? ce ne c?s?torim bineîn?eles, a? vrea s? facem un b?ie?el la care s? îi punem numele Mihai.
— Asta tot cu ea trebuie s? aranjezi drag? domnule, ar?t? b?trânul spre Angela ?i abia dup? ce fata a mai r?sturnat odat? paharul pe mine un plâns eliberator m-a cuprins ?i parc? dincolo de hohotele mele de plâns auzeam un hohot u?or de râs ?i în sinea mea m-am hot?rât c? indiferent ce se va întâmpla mai departe noi va trebui s? p?r?sim ora?ul înainte ca b?ie?elul nostru s? împlineasc? ?apte ani.