proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

De?i ofi?er în rezerv?, cu o perioad? îndelungat? în care a îndeplinit func?ii tehnice, sau cum se mai spune, „pe linie de armament ?i muni?ii”, colonelul Precup nu a fost niciodat? tentat s? practice vân?toarea. Nici m?car nu se sim?ea atras de armamentul folosit la acest hobby, chiar dac?, specialist fiind, normal ar fi fost s? fie curios, s? urm?reasc? extraordinara dezvoltare a tehnicii în acest domeniu.

Mai mult, era un pescar pasionat asta neînsemnând c? ar fi avut ceva cu vân?torii, c? doar cele dou? categorii fac parte din aceea?i asocia?ie (Asocia?ia Vân?torilor ?i Pescarilor Sportivi), de?i disputele dintre pescari ?i vân?tori au constituit întotdeauna un subiect spumos (nu chiar ca acela al conflictelor dintre steli?ti ?i dinamovi?ti, care îmbrac?, uneori, ?i forme violente).

Pe timpul dialogurilor în care era „în?epat” de vân?tori, Precup, s?tul de bancurile care se f?ceau pe seama pescarilor, contraataca cu câteva argumente, ca s? demonstreze alegerea lui pentru practicarea pescuitului:
În primul rând, în timp ce pescarii au prohibi?ie câteva luni pe an, vân?torii au permisiunea de a-?i practica hobby-ul doar câteva luni.
Apoi, un cartu? cost? mult mai mult decât o râm?, o arm? performant? se ob?ine mult mai greu ca o lanset? ?i este mult mai scump?, o lunet? de pu?c? la fel fa?? de o mulinet?, un permis de vân?toare decât unul de pescuit ?.a.m.d.
De remarcat ?i c? un minciog pentru scoaterea pe?telui din ap? se între?ine mult mai u?or decât un câine de vân?toare.
Ca s? nu mai spunem c? pe?tii sc?pa?i din cârlig nu-i prea atac? pe pescari, în compara?ie cu mistre?ii ?i ur?ii care sunt foarte periculo?i dac? au fost doar r?ni?i...
Mai avea el multe argumente în favoarea pescuitului, dar oricum nu apuca s? spun? mai multe, c? s?reau iar vân?torii cu bancurile lor r?suflate despre pescari.
O singur? asem?nare esen?ial? între pescari ?i vân?tori exista în concep?ia lui Precup dar, oricum, el spunea c? nu se încadreaz? în aceast? caracteristic?. Este vorba de exager?rile din pove?tile pesc?re?ti ?i vân?tore?ti.

Pân? la trecerea în rezerv?, colonelul Precup a reu?it s? reziste tentativelor de a trece în „cealalt? tab?r?”, sau m?car de a încerca senza?iile vân?torii, c? oricum nu prea avea timp nici de pescuit, dar odat? cu pensionarea presiunile au crescut, mai ales din partea unui nepot, mare vân?tor, în plus ?i p?durar, meserie înrudit? serios cu vân?toarea.

Nepotul, Gicu, a luat-o metodic ?i, pentru început l-a dus pe unchiul s?u s? vad? cum este o pând?, adic? o ac?iune f?r? arme, tot a?a cum în armat? soldatul face în primele zile instruc?ia f?r? arm?, iar subunit??ile desf??oar? întâi aplica?ii f?r? trageri de lupt? ?i abia apoi vor fi verificate în folosirea tehnicii „la cald”, cu muni?ie real?.
Deci, hai la pând?!
- Unchiule, începe Gicu, mergem la pând? într-un loc de unde putem supraveghea o eventual? ad?p?toare pentru o scroaf? de mistre? cu purcei, care ?tim c? este prin acele locuri. Trebuie s? urm?rim cu aten?ie zona, s? ne convingem c? scroafa se adap? la acea balt?.
?i au plecat, cu ma?ina pâna la un punct ?i de acolo pe jos, au urcat prin p?dure, pân? au ajuns pe o culme, la un copac uria?. Într-adev?r, din acel loc se vedea foarte bine balta din vale.
- ?i, ce trebuie s? mai facem acum? – întreab? curios Precup.
- Nimic, privim cu aten?ie în vale ?i a?tept?m s? vin? scroafa. ?i, vorbe?te, te rog, mai încet!
A?teapt? ei ce a?teapt? ?i, la un moment dat, plictisindu-se, unchiul Precup se gânde?te s? ini?ieze o conversa?ie:
- Ia spune, Gicule, cum mai este cu serviciul t?u, s-au înfiin?at ?i pe la voi ocoale silvice particulare?
- ?ttt! Nu mai vorbi, c? se sperie scroafa!
Mai stau ei ce mai stau ?i colonelul întreab? cu voce ?optit?, semn c? a în?eles regulile pândei:
- M?i nepoate, te-ai l?udat c? ai f?cut mult? palinc?. Ai adus ?i tu ceva ca s? gust?m m?car? Chiar dac? tu nu bei, c? e?ti ?ofer, eu a? lua o gur?, dac? tot st?m degeaba.
- Nu este voie unchiule, c? animalele s?lbatice au mirosul foarte fin, iar dac? deschizi o sticl? de palinc?, imediat simt mirosul ?i fug.

Uite-a?a „se distra” colonelul Precup la pând?, gândindu-se la partidele de pescuit în care berea era al?turi ?i micii sfârâiau pe gr?tar.

Au mai pândit vreo dou? ore ?i unchiul zice:
- Gicule, ?tii c? mi-am propus s? m? las de fumat, de aceea nici nu mai am ?ig?ri la mine, dar o voi face începând de luni. Acum, scoate ?i tu o ?igar? c? poate aceasta îmi mai taie ?i din foamea care m? cam încearc?!
- Vai, unchiule, cum s? fumezi aici? P?i, te simte scroafa imediat, nu mai vine la ad?pat ?i am stat degeaba pân? acum!
Pânda a continuat cam la fel, de balt? nu s-a apropiat nicio scroaf? ?i nici vreun alt animal s?lbatic, cei doi au coborât la ma?in?, de acolo în sat ?i în timp ce mâncau de cin?, Gicu îi spune entuziasmat unchiului:
- A?a-i c? a fost frumos? Ţi-a pl?cut la pând?, nu? Las? c? te fac eu s? te îndr?goste?ti de vân?toare. O s? mai mergem ?i alt? dat?, o s?-?i plac? ?i mai mult!

?i „alt? dat?” a venit doar peste câteva luni, când Precup ?i-a vizitat din nou rudele de la ?ar?.
- Unchiule, ce bine îmi pare c? ai venit! – se bucur? sincer Gicu. Poimâine avem autoriza?ie pentru o partid? de vân?toare, eu sunt chiar ?eful grupei, mergem la goan? într-un loc superb, totul este preg?tit, sper c? o s? vii ?i dumneata!
Au plecat cu to?ii spre locul de vân?toare ?i au ajuns acolo f?r? probleme.
Ca vechi militar, care a organizat nenum?rate trageri în poligoane, colonelului Precup nu se poate spune c? nu i-a pl?cut modul în care a fost preg?tit? aceast? partid? de vân?toare. Oamenii au fost împ?r?i?i pe echipe mai mici, fiecare participant a fost instruit, s-a stabilit traseul, au fost adu?i câini specializa?i, s-au stabilit semnale de leg?tur?, s-au luat m?suri de siguran?? ?.a.m.d.
Ca nu cumva cineva s? încerce vreo ilegalitate, ?tiind c? nu are permis pentru port arm? la vân?toare ?i nici nu este trecut în autoriza?ia primit? de echipa respectiv?, Precup le-a spus clar tuturor c? el nu vrea s? pun? mâna pe nicio arm?, el doar prive?te din locul pe care îl va stabili ?eful grupei.
?i, pe scurt, vân?toarea a fost perceput? de colonelul Precup cam a?a:

Pe firul v?ii, printr-un tuf?ri? ca de jungl?, au fost b?ga?i câinii care trebuiau s? scoat? mistre?ul „la lumin?”. Tot pe firul v?ii, dar pu?in în stânga ?i în dreapta ei, alergau câ?iva b?rba?i f?r? arme. Pe culmi, de o parte ?i de alta a v?ii, erau cei cu arme. To?i - ?i câinii ?i oamenii - alergau, urcând pe firul v?ii ?i f?când o larm? îngrozitoare.
- Haam, haam , haam, haam, haam, haam , haam!!! – l?trau câinii.
- Haauu, haauu, haauu, haauu!!! – strigau gonacii care alergau ?i ei dup? câini.
- Auu, auuu, auuu!!! se v?ita unchiul Precup, la fiecare creang? pe care o primea peste fa?? (el fiind ultimul din coloana de alerg?tori) ?i la fiecare ciot de care se împiedica.
- Poc, poc, poc, poc!! – se aud focuri de arm?.
- L-ai pu?cat tu Ioane? – strig? unul de pe partea dreapt? a v?ii .
- Nu! - se r?spunde din partea stâng?.
- Nici eu, înseamn? c? a sc?pat!

?i, cam asta a fost tot.
Bineîn?eles c? seara, la cin?, acelea?i întreb?ri puse de Gicu, la care nici m?car nu a?tepta r?spuns:
- A?a-i c? a fost frumos? Ţi-a pl?cut, nu?

A treia experien?? de vân?toare la care au participat unchiul Precup ?i nepotul Gicu a fost total pe nepreg?tite. De fapt nici nu se poate spune c? a fost o vân?toare în adev?ratul sens al cuvântului.
Un an mai târziu, într-o sear?, la o or? destul de târzie, cei doi se întorceau spre cas? cu ma?ina ?i, pe un câmp, având ?i arma la el, Gicu a v?zut un iepure, pe care l-a secerat din prima.
- Unchiule, te-ai tot l?udat c?-?i place s? g?te?ti, uite, ai acum ocazia! Iepurele ?sta este cam b?trân, nu merge la gr?tar sau la cuptor, dar po?i s? faci o oal? mare de tocan?.
Când au ajuns la domiciliu, to?i ai casei erau culca?i. Gicu l-a trezit pe un cumnat care avea locuin?a în aceea?i curte, acesta a jupuit de blan? animalul ?i l-a dat lui Precup:
- Unchiule, acuma dumneata, ca buc?tar, trebuie s? tran?ezi iepurele, dar ai grij? c? în carne sunt multe alice ?i eu de abia mi-am f?cut dantura, am dat o groaz? de bani, m-am împrumutat de la banc? pentru dentist.
În acel moment Precup a mai g?sit un argument în favoarea pescuitului. P?i, cur??area solzilor unui crap este de câteva ori mai simpl? decât scoaterea alicelor dintr-un iepure!
În fine, pân? când Gicu a scos legume din gr?din?, la lumina lanternei pe care o ?inea cumnatul s?u, s-a descurcat cumva cu alicele ?i a terminat de tran?at carnea.
Precup s-a uitat prin rafturile buc?t?riei de var? în care treb?luiau ?i nu a g?sit la îndemân? nicio oal? mai mare în care s? pun? tocana la fiert. Tocmai când se gândea s? caute prin alte anexe ale casei (c? gospod?ria era, slav? Domnului, foarte mare) a v?zut pe sob? vasul în care se ?ineau, de regul?, resturile alimentare de la ultimele mese pentru a fi date la porci, s-a gândit c? oricum, chiar dac? sunt resturi, vasul nu are nimic, a de?ertat con?inutul într-un cazan, a sp?lat bine oala ?i a trecut la treab?.
Între timp cei doi nepo?i au scos o palinc?, pit?, slan?, cârna?i afuma?i, brânz?, ceap?, au b?ut ?i mâncat, au povestit câteva ore... dar carnea tot nu era fiart?. Se f?cuse ora 3 diminea?a, Gicu dormita cu capul pe mas?, cumnatul lui spunea c? nu mai rezist? de somn, când unchiul Precup a propus:
- Eu zic s? merge?i voi la culcare, c? oricum nu mai ave?i ce face, eu mai stau vreo or? pân? se termin? tocana ?i diminea?? la ora 9 ne întâlnim aici la micul dejun ?i o s? mânc?m tocan? din iepure de câmp.
Se uit? ceilal?i doi unul la altul ?i Gicu aprob?:
- Bine zici unchiule, a?a facem, de abia a?tept s? m?nânc tocan? de iepure.
Într-o or? tocana era gata. Carnea era foarte bine p?truns?, se desprindea de pe oase, ceapa, ardeii, ro?iile, usturoiul ?i celelalte ingrediente proaspete din gr?dina casei i-au dat o savoare deosebit?, condimentele au fost foarte bine alese ?i în propor?ii ideale, totul era perfect.
Oala era fierbinte. Precup a tras-o pe marginea sobei, în care nu a mai pus lemne (?i jarul era cam pe sfâr?ite) ?i a calculat c? pân? pe la ora 8, când se va trezi el, numai bine se va mai r?ci, deci nu era nevoie s? o r?ceas? acum for?at ?i s?-i caute un loc prin frigider.

Diminea?a, dup? o igien? sumar?, colonelul Precup merge direct la buc?t?ria de var?.
Acolo, surpriz? imens?! Oala pe care o l?sase plin? cu tocan? de iepure era goal?, sp?lat? ?i cu fundul în sus pe un raft!
De cum apare cumnata lui, sare la ea:
- Ce ai f?cut cu tocana care era în oala asta?
- Ce tocan? visezi, omule? În oala pe care mi-o ar??i tu acum am l?sat eu asear? resturile de mâncare de ieri ?i, azi de diminea??, le-am v?rsat în cazanul pentru porci.
xxx
Colonelul în rezerv? Precup nu a devenit vân?tor ?i nici nu a mai g?tit iepure vreodat?. Între timp ?i Gicu s-a cam plictisit de vân?toare ?i a început s? mearg? la pescuit cu b?iatul s?u.