proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

- Am terminat? întreb? pre?edintele acum c? ultimul baron din teritoriu închisese u?a cabinetului, cu contractul în mân? ?i inima u?oar?
- Nu, Doamne, mai este afar? un anumit Ivan, r?spunse consilierul ?i mâna dreapt? a pre?edintelui, Petru
- Ivan .... Ivan ... murmur? un pic nedumerit cel care, acum când ob?inuse al treilea mandat, absolut constitu?ional, devenise în ochii activului Partidului un adev?rat Dumnezeu
- Dr?gnic?, ?la din Teleorman, cu carboavele, continu? Petru s? îi aminteasc? mai marelui s?u despre acel moment de la începutul campaniei în care, o dat? cu manevrele electorale ale opozi?iei acest jude? renumit prin sim? civic ?i obstina?ie în a vota Partidul, p?ruse pierdut.
- Aaaa... ?la care a r?pus Moartea.
- Exact. ?i a mai ?i contribuit cu carboavele necesare mobiliz?rii opiniei publice ?i a oamenilor de bine din jude?.
Îngândurat Dumnezeu începu s? î?i reaminteasc? de persoana devotat? ?i pl?cut?, în ciuda must??ii cu aspect de hamster anesteziat pe care o târa ca pe o podoab? sub nas.
Era o perioad? nefast? acel început de campanie când, urmare a manevrelor ?i politicianismului liberalilor o bun? parte din electoratul tradi?ional al partidului se trezise, dintr-o dat?, exclus de pe listele de votare sub pretextul unei oarecare imobilit??i a acestuia (de parc? nu ajungea c? bie?ii oameni votau, mai trebuiau s? ias? din cimitire ?i pentru dezbateri).
În contextul mai larg îns? al începutului de campanie în care, urmare a acelora?i proiecte liberale mai vechi de iodare a s?rii ?i de for?are samavolnic? a oamenilor nevinova?i spre ?coli ?i licee, balan?a electoral? p?rea a fi din ce în ce mai defavorabil? Partidului, era nevoie de un om cu adev?rat devotat ?i priceput care s? reu?easc?, m?car într-o vatr? electoral? de tradi?ie cum este Teleorman, s? mobilizeze pe acei aleg?tori puri ?i nebulversa?i de fel de fel de ?es?turi de gânduri ?i idei.
Ivan Dr?gnic? se dovedise a fi un astfel de titan politic ?i, atunci când venise momentul urnelor, birt dup? birt ?i ?intirim dup? ?intirim î?i ar?tar?, ca în vremurile bune, adeziunea fa?? de luminosul proiect socialdemocrat al Partidului.
- Ai dreptate, Petre, omul ?sta este bun la suflet ?i merit? ?i o autostrad? imaginar? de-a lungul ?i de-a latul jude?ului, dac? dore?te. Trimite-l la mine.


- Afl? acum, Ivane, c? eu sunt Dumnezeu ?i pot s?-?i dau orice-i cere de la mine; pentru c? ?i tu e?ti om cu dreptate ?i darnic, gl?sui Pre?edintele voinicului o dat? ce acesta se a?ezase pe canapea
Cuib?rit? deasupra buzelor, ca un pui de nev?stuic? la ora al?ptatului, must?cioara prinse a se zbate:
– Doamne, dac? e?ti tu cu adev?rat Dumnezeu, cum zici, rogu-te blagoslove?te-mi Turbinca, ca ori pe cine-oi vrea eu, s?-l vâr într-însa; ?i apoi s? nu poat? ie?i de aici f?r? învoirea mea
- Turbinca? morm?i nedumerit Dumnezeu cu ochii la Sfântu Petru
- A?a se zice prin Teleorman la pârnaie, îl l?muri Petru care, se vede treaba, considera de datoria lui s? ?tie lucruri.
- P?i n-oi fi tu unul din ?ia, cum le zice, justi?iar, care acuma se gânde?te s? cure?e jude?ul de corup?i, ho?i, profitori, se interes? brusc îngrijorat, Dumnezeu
- Nee, se poate M?ria Ta? Cum o s? fac tocmai eu una ca asta Partidului? care nu numai c? a fost ca o mam? pentru mine, dar s-a dovedit a avea ni?te sfârcuri ?i un jet capabile s? m? fac?, dac? nu sunt atent, de-a dreptul opulent...
- P?i în cazul ?sta pe cine vrei tu s? bagi la turbinc? ?i de ce, din atâtea roade pârguite ?i numai bune de cules din frumosul vostru jude?, asfalt?ri pe urm?toarele dou? decenii, borduri din ce marmur? de Carara vrei sau contracte de utilit??i cât s? î?i trimi?i si str?nepo?ii la Harvard, taman de b?gatul fraierilor la turbinc? vrei s? te ocupi?
- Am eu ni?te socoteli neîncheiate cu Scarao?chi ?i cu ai lui.




Acum c? avea blagosloveal? de la centru Ivan putu în fine s? î?i împlineasc? visul s?u din tinere?e. Profitând de noul edict aprobat privind def?imarea, o lege cu adev?rat modern? ?i care stipula cu necesara claritate faptul c? lipsa de recuno?tin?? fa?? de contemporaneitatea cu Ivan, cu Dumnezeu ?i cu Partidul nu mai erau, ca pân? acum, deplorabile ?i imorale, dar de-a dreptul incriminabile legal, marele om politic teleormânean reu?i s? umple în numai câteva luni Turbinca cu fel de fel de draci cu ochelari ?i fruntea lat?. Nici m?car hidra de trist? amintire a DNA-ului (transformat dup? alegeri în Muzeu al Holocaustului) nu reu?ise într-un timp atât de scurt lucruri atât de frumoase.
Mai mult, de când acestor creaturi diabolice le r?m?sese numai sala de mese de la Turbinc? s? o fac? pe intelectualii, jude?ul sc?pase de acea u?oar? heterogenitate social? care d?duse atât de mult de furc? la alegerile trecute ?i, în fine, atunci când mai ie?ea pe strad? la un mic, un pet de bere ?i o s?mân?? cu electoratul recunosc?tor, Ivan Dr?gnic? sim?ea c? ceea ce realizase el în doar câteva luni de mandat nici m?car o genera?ie de cercetare eugenic? menit? reducerii num?rului de cromozomi nu ar fi putut realiza.
Numai ?i numai Scarao?chi reu?ise, ca un liberal hâr?âit ce era, s? scape fie ?i numai pentru c?, de fiecare dat? când se emitea câte un mandat cu ”Pa?ol na Turbinca” pe numele lui, venerabilul politician contraataca cu fel de fel de certificate privind tot felul de bete?uguri, de la ”m?trea?? malign?” la ”melancolie în spa?ii închise” care contraindicau din punct de vedere medical expunerea la interiorul pu?c?riei ?i, de fapt, orice alt? m?sur? punitiv? în afara dojenei.
Aducându-?i aminte de propria lui colec?ie de certificate de acas?, din perioada întunecat? a DNAului, Dr?gnic? aproape c? sim?ea o u?oar? admira?ie fa?? de b?trânul drac, mai ales c? acesta, o dat? ce percepuse, cu sim?ul politic caracteristic liberalului modern, încotro bate vântul moderniz?rii prin ?ar?, în fa?a realit??ii c? din ce în ce mai mul?i dr?cu?ori jucau bâza prin Turbinc? în loc s? dr?c?reasc?, p?rea a da semnele a?teptate de o ?ar? întreag? spre concordie ?i, de ce nu, dac? pre?ul este OK, spre fuziune.
Convorbirile politice au avut loc la sediul central liberal, Iad, ?i, conform stenogramelor cei doi oameni politici au g?sit cu u?urin???, dincolo de diferen?ele doctrinare evidente, o groaz? de lucruri comune între ei, mai ales patriotism:
– Ei ! Tabacioc este? întreb? Ivan
– Este, r?spunse Scarao?chi
– Votchi este ? continu? dezbaterea Ivan
– Este, ohoho.
– Femei sunt? începu s? se înmoaie socialdemocratul
– Dar cum s? nu fie?! C? doar filiala de tineret nu o fi s? g?lbejim tinerele cu doctrin?
– L?utari sunt? mai întreb? cu îndoiala unui om politic pe cale a se comite, Ivan
– Ho, ho! Câ?i pofte?ti.
– A! hara?o, hara?o! Aici e de mine! Deschide?i iute, zise Ivan, trop?ind ?i frecându-?i mâinile acum c?, iat?, Uniunea Na?ional? era la un pas de înf?pturie.






- Chiar a?a, Petre, chiar a?a ? întreb? cl?tinând din cap ?i ?â?âind Dumnezeu
- Dac? v? spun, ?uier? ?i secretarul general. Turbinca este de jum?tate de an goal?, Scarao?chi a ajuns vicepre?edinte în Consiliu ?i dr?c?rimea liberal? în loc s? fac? plumbi pentru undi?e la mititica s-a b?gat ?i ea la asfalt?ri ?i borduri.
- Da boul ?la nu ?tie c? la o ciread?, fie ea una de soi cum a dat cel de sus prin jude?ele limitrofe Dun?rii, nu merg ?i strechile ?i ?ân?arii?
- P?i tehnic vorbind merg, c? ?ia s?racii sunt a?a de boi c? nici din coad? nu ?tiu s? mai dea, dar problema, Luminatule, este c? s-au împu?inat carboavele pe care le vireaz? la central?.
- Nemaivorbind de diferen?ele de doctrin?. Eu zic c? a venit momentul... cheam?-l la sediu.



Dumnezeu tuna:
– Ei, Ivane, destul de-acum; ?i-ai tr?it traiul ?i ?i-ai mâncat m?laiul! De milostiv, milostiv e?ti; de bun la treab?, bun ai fost, nu-i vorb?. Dar, de la o vreme încoace, cam de pe când ?i-am blagoslovit turbinca aceasta, te-ai f?cut prea nu ?tiu cum. Cu dracii ai f?cut hara-para. La iad ai tras un guleai de ?i s-a dus vestea ca de pop? tuns. Cu Moartea te-am l?sat pân? acum de ?i-ai f?cut mendrele, cum ai vrut; n-ai ce zice. Dar toate-s pân? la o vreme, f?tul meu. De-acum ?i-a venit ?i ?ie rândul s? demisionezi; n-am ce-?i face.
Ivan atunci, v?zând c? s-au trecut de ?ag?, se pune în genunchi dinaintea lui Dumnezeu ?i-l roag? cu lacrimi, zicând:

– Doamne! Rogu-te s? fiu îng?duit macar trei zile, în care s?-mi grijesc sufletul, s?-mi lucrez mo?tenirea politic? cu mâna mea asta sl?b?noag? ?i s? m? duc s? îmi depun singur mandatul.



Congresul excep?ional al Partidului intrase în a doua zi de dezbateri, ducând lupta de idei la un nivel nemaiatins de socialdemocra?ie.
Pe de o parte pre?edintele onorific, Dumnezeu ?i cel executiv, Sfântul Petru, tunând ?i fulgerând împotriva ingratului cu leu?tean pe buze care, iat?, mu?case cu nesim?ire mâna care l-a hr?nit ?i se cârd??ise, tocmai într-un jude? de o puritate de stânga remarcabil? cu creaturile infernului, în defavoarea ?i pe spezele unui partid care, expus la asemenea apuc?turi risca s? devin? dintr-o for?? conduc?toare inspirând respect ?i impunând modele, într-o asocia?ie de lefegii oarecare muncind cinstit la stat.
– Înc? te faci niznai? Ei, Ivane, Ivane! Numai r?bdarea ?i bun?tatea lui Dumnezeu cea f?r? de margini poate s? precovâr?asc? f?r?delegile ?i înd?r?tnicia ta. De demult erai tu m?tr??it din lumea asta fin? politic? ?i ajuns de batjocura dracilor, dac? nu-?i intra Dumnezeu în voie mai mult decât însu?i fiului s?u. S? ?tii, Ivane, c? de-acum înainte ai s? fii bucuros s? î?i dai demisia, c? eu zic c? nici la turbinc?, câ?iva ani, n-au ce s?-?i strice, tuna Sfântul Petru de la prezidiu în timp ce sus?in?torii acestuia scandau "Dac? dai nas lui Ivan, el se suie pe divan".
Pe de alt? parte Ivan ar?tând cu cifre ?i cu fapte c?, dincolo de pi?c?tura liberal?, necesar? vremurilor noastre în care nici cireada nu mai e ce era odinioar? ?i nu mai st? la muls ca în vremurile de aur ale stângii, a devenit necesar un abord mai nuan?at dac? se dore?te ca ?i tinerii vi?ei, viitoarele vite cu drept de vot de mâine s? aleag? for?ele rena?terii na?ionale în anii ce vor urma. ?i c? numai al?turi de dracii liberali, sau de unele din aripile lor, mai tinere sau mai b?trâne, mai adev?rate sau mai pu?in adev?rate, va reu?i ca gloriosul Partid s? î?i duc? spre eternitate menirea sa istoric? pe acest t?râm.
- Guleai peste guleai, c? asta este politica mare ! termin?, într-un ropot de aplauze, domnul Dr?gnic? discursul.
Ce s? îi faci ?i ce s? îi spui?
Când la fiecare patru ani Moartea e chioar? ?i nu îi poate opri aleg?torii?

Lucr?rile congresului s-au terminat cu bine.
Ivan ”Turbinc?” a ajuns Dumnezeu.