proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

A fost o întâmplare fericit? nu numai pentru aceast? distins? artist? a penelului, dar ?i pentru to?i românii îndr?gosti?i de pictur?. Despre pictori?a Rosemarie destui reporteri au scris articole elogioase,
dar to?i erau americani, iar de când dânsa auzise c? în România a fost o revolu?ie anticomunist?, s-a interesat de aceast? ?ar?, a aflat câte ceva despre arta noastr? plastic? ?i atunci s-a decis s? picteze câteva tablouri cu subiecte române?ti, dar ?i-ar fi dorit mult ca s? g?seasc? ?i un reporter român c?ruia s?-i prezinte aceste tablouri pentru a i le descrie ?i a o face cunoscut? ?i românilor... Întâmplarea a f?cut s? ne întâlnim în ora?ul universitar Wheaton, Illinois, unde dânsa organizase o expozi?ie pentru studen?ii americani. Acolo am întâlnit-o prima dat? ?i atunci mi-a spus c? ?tia câte ceva despre România, despre Brâncu?i, auzind ?i de un pictor român Tonitza, dar, în rest, chiar nimic despre al?i arti?ti plastici. Atunci a trebuit s? o informez cu mai multe detalii, convingând-o c?, de fapt, România se mândre?te, pe drept cuvânt, cu o mare ?i valoroas? pleiad? de asemenea arti?i. Efectul a fost spontan, iar dânsa a r?mas profund impresionat? când, cu ocazia urm?toare, i-am ar?tat o serie de reproduceri cu crea?iile arti?tilor de seam? români. Acum Rosemarie Oehler pot zice c? a devenit aproape o expert? în istoria artei plastice de la noi.
Personal, nu ?tiu nici acum cine se face direct vinovat c?, pân? în prezent, cu excep?ia marelui sculptor Constantin Brâncu?i, nu exist? nici un album cu reproduceri de art? plastic? româneasc?, m?car un singur album reprezentativ care s? fie editat de americani, de?i, de-a lungul anilor, autorit??ile culturale din România au trimis în Occident, din când în când, câteva albume cu arti?ti plastici români, în majoritate, editat în limbi de circula?ie interna?ional?. Desigur, în America s-au primit unele din asemenea albume cu texte în englez?, trimise îndeosebi pe la câteva biblioteci din ora?ele mari, prezentându-i pe Grigorescu, Aman, Luchian, Tonitza, D. Snghel, Paciurea, Karl Storck, Oscar Han, Boris Caragea, Romulus Ladea, Ion Vlasiu, Ion Jalea ?.a., dar fie c? nu au fost ni?te reproduceri de bun? calitate, fie c? nu au fost expediate totdeauna acolo unde trebuia, iar bunele inten?ii superficiale nu au avut practic nici un ecou, mai ales c? erau ?i foarte pu?ine. Evident, asemenea ac?iuni sporadice formale s-au dovedit cu totul insuficiente, iar în ultimii ani astfel de dona?ii nici m?car nu se mai continu?... O prim? consecin?? este faptul c? nici o enciclopedie american? - absolt niciuna ! - nu aminte?te vreun nume de pictor sau sculptor român, cu excep?ia - cum spuneam - a lui Brâncu?i (scris ?i pronun?at aproximativ Brankiuzi) care, nu o dat?, apare prezentat ca mare artist... francez ! Se în?elege c?, din acest motiv, noi, ca români, sim?im cu durere c? suntem desconsidera?i - ?i asta pe nedrept, deoarece ?tim bine c? avem arti?ti clasici ?i contemporani, deosebit de str?luci?i, precum cei men?iona?i mai sus. Ei au fost (?i sunt în continuare) pu?i într-o nemeritat? umbr?, poate pentru înc? mult timp... ?i iar??i ne întreb?m cu umilin??: cine oare s? fie vinovat de aceast? grav? omisiune ? De ce nu se investesc sume serioase de bani pentru promovarea culturii române?ti peste hotare? Cu pensiile uria?e ale unor 10 (zece) mari ofi?eri de securitate pe un an de zile s-ar putea achita foarte bine asemenea necesit??i, iar dac? autorit??ilor le este mil? de ei, atunci s?-i ia de la câ?tigurile fabuloase ale interlopilor ?i ale marilor maneli?ti (iar când spun asta, vorbesc foarte serios, c? sunt banii ??rii ajun?i pe nedrept pe mâini care nu au munict niciodat? !)
O parte din sentimentul justificat de frustrare (doar numai o parte!) mi-a disp?rut atunci când am descoperit c? o cunoscut? pictori?? american? care s-a bucurat c? România a sc?pat de comunism ?i c? are pe Brâncu?i ?i pe Tonitza, a fost stimulat? s? cunoasc? mai bine arta româneasc? ?i chiar s? picteze scene române?ti. V? garantez c? ar fi exista mai mul?i pictori americani care ar fi abordat tablouri cu aspecte din peisajele de vis din ?ara noastr? ?i dintr-o lume atât de divers? ?i original?, dup? cum, categoric, ar fi existat ?i autori americani care s? comenteze în albume luxoase ?i bogat ilustrate operele deosebit de frumoase ale pictorilor ?i sculptorilor români de mare clas?. Pictori?a Rosemarie Oehler este o deschiz?toare de drumuri în acest sens ?i sper ca exemplul ei s? fie urmat curând ?i de al?ii. Maestra Oehler este o pictori?? care practic? ?i iube?te vizibil stilul realist ?i neorealist în care s-a dovedit o expert?.
Am r?mas cu adev?rat impresionat de personalitatea ei impun?toare, de cultura ei divers?, de pasiunile ei, deoarece, în afar? de splendidele-i picturi, artista s-a remarcat ca o pasionat? colec?ionar? de art?, ca o talentat? publicist?, scriitoare ?i mare amatoare de muzic? clasic?, venind totdeauna cu interesante nout??i comunicate massmediei, articolele ei fiind publicate în „The Daily Journal”, în ”The Daily Herald” din Wheaton, în ”The Christian Reader” ori în „World Magazine” ?.a. Într-un interviu pe care i l-am luat, mi-a declarat c? a organizat - ?i continu? s? organizeze - câteva mari concerte muzicale religioase, c? a ?inut numeroase conferin?e la câteva sta?ii de radio ?i televiziune, pe teme artistice, politice ?i religioase, îndeosebi atunci când a fost profesoar? de art? la „Christian Liberty Academy” din Arlington Heights, Illinois, sau conferen?iar? prin diferite alte state americane ?i europene ori ilustratoare de c?r?i laice ?i religioase, realizatoare de frumoase coperte pentru diferite reviste. Dar, mai presus de toate, Rosemarie este un excep?ional talent al penelului. Impresioneaz? rigorile ei geometrice, iscusin?a combina?iilor, artista p?rând agitat? de modelajul marcat de emo?ie, mai ales când vrea s? exprime o imagine simbolic?, precum no?iunea de libertate, de eliberarea României de sub comunism. În general, artista urm?re?te angajarea spa?iului ambiental unde comunicarea se instaleaz? având, din capul locului, promisiunile firescului ?i duratei. Dantel?ria u?or aerian? este policrm?, elegant? ?j fin?, precum în splendidul tablou al ginga?ei „Româncu?e”... Tr?s?turile cvasigeometrice ale imaginii confer? un aer de de somptuoas? incanta?ie metaforic?, foarte u?or perceptibil în tabloul cu tricolorul românesc pe care, subiectivându-l ?i umanizându-l, pictori?a l-a intitulat scriindu-l direct în române?te cu imperativul „Libertate !” Procedând astfel, artista î?i respect? crezul ?i promisiunile firescului, ale duratei temporale, dar ?i ale valorilor istorice.
Pictori?a american? a fost atât de sigur? de originalitatea operei sale, de talentul propriu, încât totdeauna i-a convins pe to?i admiratorii ?i criticii c?, în realitate, este cu adev?rat o creatoare deosebit?, chiar dac? în tablourile ei se simte influen?a pictorilor clasici germani ?i austrieci - ?i cum ar putea fi altfel, când familia dânsei a emigrat din Germania ?i Austria ? Pe de alt? parte, nu se putea desprinde brusc de inflen?a puternic dominant? a profesorilor ei de la Academia de Arte din Chicago unde a studiat cu mari profesori -mae?ti cum au fost Eugene Hall sau Alexandr Zlatov-Mirski, rus de origine, fost ucenic al marelui pictor clasic rus Ilya Repin. Dup? institutul din Chicago a f?cut specializ?ri în Germania, la Academia de Stat în Arte Fine din Karlruhe, apoi la Berlin, cu prof. Max Neuman ?i prof. Markus Lupertz, foarte cunoscu?i în Europa. La Berlin a auzit pentru prima dat? de suferin?ele poporului român sub regimul comunist ?i atunci s-a decis s? abordeze o a?a numit? „panoram? româneasc?”, creând peste 20 de tablouri pe teme române?ti, din care am ales aici s?- admira?i picturile ”Libertate ! ” ?i „Româncu?a”...
Sper ca, al?turi de mine, to?i românii s? o admir?m pe aceast? mare artist? care î?i continu? ?i ast?zi activitatea la Chicago unde a participat ?i continu? s? participe la noi expozi?ii de succes, individuale sau colective, cu un mare num?r de tablouri, din ce în ce mai diverse ca tematic?. Am apreciat-o pe prietena mea Rosemarie ca pe o mare sufletist?, fiind o fiin?? modest?, dr?gu?? ?i foarte prietenoas?, care a f?cut remarci deosebit de laudative, rostite cu o impresionant? sinceritate, despre românii pe care i-a cunoscut ?i despre patria lor. Referindu-se la ?ara noastr?, dânsa vorbe?te totdeauna cu mult respect, cu c?ldur? ?i emo?ie, ?tiind destul de multe lucruri frumoase, pe care le-a acumulat din citite, dar, dup? cum m?rturise?te, ar vrea s? ?tie chiar ?i mai multe. Printre altele, pictori?a Oehler mi-a declarat c? iube?te în mod deosebit România, poporul român, cultura româneasc? ?i c? marea ei dorin?? este s? ne viziteze ?ara cât mai curând.
Întrucât, pe nedrept, pân? acum, a fost foarte pu?in cunoscut? de români (la fel de necunoscut? precum este ?i arta plastic? româneasc? de c?tre americani), ne facem cuvenita datorie de a repara aceast? regretabil? eroare, men?ionându-i aici nobilele ei preocup?ri ?i numele, asigurând-o de respectul nostru f?r? rezerve ?i avînd speran?a c? într-o bun? zi operele ei vor fi expuse ?i în ?ar? la noi, unde nu ne îndoim c? ar fi primite cu aceea?i dragoste, emo?ie ?i bucurie.