proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

... ?i Sonia-Sonia, cum s? dai „totul”?! Ce, (mai) e?ti... copil?! Fii rezonabil?! E de în?eles cum un roller coaster î?i poate prinde capul în(tre) nori, dar apoi, mai apoi, musai trebuie s? revii cu picioarele pe p?mânt! Uite, vara se apropie, cu ea bacalaureatul, examenul la facultate, cine ?tie ce iubire n?prasnic? te va cere, o s? te îndr?goste?ti ?i atunci va trebui s? tr?ie?ti... pur ?i simplu!! (??) ?i s? dai..., da, cam cât va trebui s? dai când... vei fi... cerut??
Via?a este un colaj. Este foarte posibil ca interac?iunile dintr-un act s? nu se repete ?i în urm?torul... (de?i un cli?eu spune c? „istoria se repet?”, este – cu un termen pre?ios – CI-CLI-CĂ, mai ales atunci când agen?ii / experimentatorii unor acte / st?ri nu au ?tiut s? înve?e din propriile erori...!! Atunci, repetitia este desigur o mater studiorum, eufemistic vorbind, în realitate – o pedeapas? administrat? spre cumin?ire ?i smerire)... Oameni în alb sau negru, policromatici, invizibili, întâmpl?ri mai vesele, mai pu?in, agita?ia v?zduhului ?i lini?tea aripii, r?coarea neobi?nuit? a unei dimine?i de cuptor, „ploaia-n luna lui Marte”, glasul tandru al cuiva, striden?ele gestuale ale altcuiva ?.a.m.dep., toate r?mân la un moment dat în urm?... ?i e bine s? nu ai resentimente..., nici regrete... prea multe...

***

Dana tot uit? textul cântecului pe care trebuia s?-l interpreteze... Uff!! ?i asta numai din cauza emo?iilor produse de apropierea examenului de bacalaureat. Nici una-nici dou?, ea se hot?r??te s? plece din forma?ie... De-acum înainte, tovar??ii ei de nedesp?r?it vor fi c?r?ile, c?ci la examenele care o a?teapt? trebuie s? dea tot ce are ea mai bun... ?i va da!! Panica?i, Mihai, Vlad, Adrian ?i Ionic? î?i pun timpul ?i imagina?ia la contribu?ie, caut? o „înlocuitoare”... Geta, se pare, este cea destinat? s? o substituie pe Dana... Mihai ?i Dana se tachineaz? des, asta pentru c? se iubesc... ?i Geta cu Ionic?... Povestea este simpl? ?i frumoas?... Isoscel, profesoara de matematic?, irezistibil?, la fel ?i persoana din spatele ei... ?i, câteodat?, nu te po?i sup?ra propriu-zis, la modul acela negativ, nici dac? cineva î?i pune prea mult? sare în ciorb? sau î?i ciopâr?e?te pantalonii... Dar dac? afli c? iubita / iubitul t?u iese cu altul / alta?! C? acea „iubire unic?”, aproape ascetic? în constan?a afectiv? fa?? de tine, este una extrem de generoas?, de o disponibilitate maxim?, la discre?ia oricui?! Odat? secre?ia de adrenalin? declan?at?, ?i inspira?ia poate fi pe m?sur?, implicit rezultatele... Ei sunt... Liceenii dintr-a XII-a, cânt? împ?timi?i rock’n’roll, se contrariaz? des, mai mult în glum?, se ceart? formal, se despart a?a..., se împac? de-adev?ratelea, într-un cuvânt TRĂIESC, nu glum?! Este mijloc de mai, dar vara s-a instalat deja de mai mult? vreme... Petalele trandafirilor sunt calde-calde, ?i se lipesc de obraji, de n?ri, de respira?ie... P?s?rile caut? r?coarea frunzi?ului... Coroanele ad?postesc pa?i, amprentele degetelor mângâind sentimentul difuz... Ber?ria de lâng? cinematograful Bucure?ti îl coboar? pe Caragiale aici, aproape, printre ei... Uite-i must??ile r?sucite, bastonul elegant de mare?al, surâsul subtil,... î?i prive?te personajele, perfect acomodate în ve?minte din prag de mileniu 3... Iat?-i pe Mi?u, Mitic?, Lache, Mache, vine ?i Tache... F?nic? st? mai retras ca o gazd? aristocrat? ce este... Creatorul se instaleaz? confortabil printre ai lui, î?i mângâie tacticos r?sucirea în furculi??,... prive?te cu în?elegere: „Simt enorm ?i v?d monstruos”... Dup? cum intuiesc, nimic nu pare a se fi schimbat prea mult... Halbele sunt mari ?i transparente, berea spumoas?, rece ca ghea?a..., câteva mu?te insistente, trotuarul scorojit adun? praf..., mu?terii aprigi la discu?ii... nu le ajunge niciodat? timpul pentru câte ?i, mai ales, cum au de spus... Cineva strope?te ?oseaua... Miroase a ploaie... Niciun nor... În plin mai, n?rile inspir? frenetic z?pu?eala unei autentice zile de cuptor... Sonia poart? p?rul strâns în coad?. Cercei cu agate. O fust? clo? ecosez cu minuscule carouri albastre ?i ro?ii. O bluz? aproximativ mulat? din vâscoz? cu mai mul?i nasturi. Pantofi negri cu toc... O îmbujorare ca la carte, ce ar putea fi pus? foarte bine pe seama gradelor de afar?... Nimeni nu ar putea b?nui altceva. Pentru c? nimeni nu ?tie. Nu are de unde s? ?tie! Chiar,... de unde ar putea ?ti?! Fusese pentru prima dat? martora unor scene de nuditate, ce-i drept intermediate de „sticl?”, dar... fusese!! Trei la num?r... acea îmbr??i?are pe malul m?rii (mai treac?-mearg?, poate Geta ?i Ionic? nu reu?iser? s? fie îndeajuns de... „conving?tori”?!) ?i, mai ales, celelalte dou? scene. Petrecute într-o sufragerie. Pe o canapea. În absen?a p?rin?ilor ?i într-o semiobscuritate pe care Sonia o percepuse îns? la fel de strident? ca lumina emanat? de zeci de becuri cu halogen. Cum altfel carnalul s-ar fi putut manifesta în toat? agresivitatea lui neru?inat?? Sau poate c? aceast? percep?ie fusese provocat?, între?inut? ?i accentuat? de faptul c? scenele respective se petrecuser? nu la miezul nop?ii f?r? lun? – a?a cum era ea convins? [naiva fat? la aproape 18 ani!] c? trebuie s? se deruleze toate „chestiile” mai pu?in decente dintre un b?rbat ?i o femeie – ci în plin? zi..., m? rog... cu... draperiile trase... Dar ce mai conta, miezul-zilei era miezul-zilei, exista o-biec-tiv ?i nu-l putea neutraliza un simplu gest de tragere a draperiilor, jaluzelelor, nici m?car o închidere par?ial? a ochilor... În momentele cu pricina în?epenise. De-abia dac? mai respira. Risca s? se sufoce. Lumina devenea din ce în ce mai puternic?. În toat? înv?lm??eala încerca s?-?i aminteasc? dac? vreodat? suferise de fotofobie... Nu, nu, niciodat?, ba dimpotriv?, ea era etern-fidela fiic? a soarelui, a luminii [cu sufletul „fântân?-n piept”, se închina la „soarele-n?elept”], dar nu a... focului... Obsedat de „fiicele focului”, Nerval spusese cândva: „L’univers est dans la nuit”; la pu?in timp, avea s? se sinucid?.. [Nici c? se putea altfel!] L?sase un bile?el în care îi scrisese m?tu?ii sale: „S? nu m? a?tep?i în seara asta, c?ci noaptea va fi ÎNTUNECATĂ ?i ALBĂ”. Nu mai încape nicio îndoial?: lumina aceea halogenic? nu de la soare (pro)venea, era o fals? lumin?, generat? f?r? doar ?i poate de focul iadului, iadul acela al carnalului ce o arsese la propriu pe Sonia ?i-i scosese sângele-n obraji...mai-mai s-o fac? de ru?ine... Nerval c?zuse în infernul depresiei... Îns?, ?i depresia ?i lubricul trebuie s? genereze efecte, dac? nu identice, m?car similare.... Sau carnalul poate conduce la depresie, a?a cum depresia te poate coborî în acele tenebre curabile doar prin for?a Credin?ei............................ De s-ar fi oprit totul aici! Mâini invizibile îi desf?ceau nasturii. Bluza roz-pal z?cea neputincioas? la picioarele scenei... „A ta este... îîîî..., a fost, domni?oar?, bluza asta?!” Oglinzi uria?e îi dezveleau f?r? mil? intimitatea... Nimeni nu p?rea înduio?at c? inima-i atârna pe jum?tate. Ar fi vrut s?-?i pun? palmele c?u?... pentru orice eventualitate... A descoperit în scurt timp c? nu le mai avea. Tot ce putea face, din când în când, era s? trag? cu ochiul la colegi [nimic ie?it din comun: dumnealor priveau cu interes ?i... atât]. Se ruga s? nu o vad? nimeni a?a înlemnit? cum era. Mai ales dezbr?cat? pân? la brâu ?i târât? împotriva propriei vreri într-un spectacol de??n?at... al sim?urilor ordinare incapabile s? se înfrâneze... ?i-a impus s? se concentreze. A v?zut un zmeu. Un copil, mai exact o feti??, alerga pe o paji?te. Tata o încuraja s? zboare mai sus decât zmeul... A deschis ochii. Care era... realitatea... cea real??! Contururile p?reau a se a?eza în matc?. ?i focul parc? era mai pu?in intens... Mihai ?i Dana erau îns? mult prea... „meticulo?i”: „t?-r?-g?-nau”! De acolo, prin ecran, a luat-o razna un spiridu? ro?u-ro?u. I-a atins genunchiul. Carnea ars? are un miros ciudat. Aproape insuportabil. Pentru ni?te n?ri mult prea fine... De data aceasta, ?i-a strâns pleoapele peste retin? cât a putut ea de bine... La aproximativ 500 de metri de cinematograf era schitul cu hramul Sfântului Nicolae... Platanii ?i portalul bogat ornamentat f?ceau intrarea într-un univers cu totul aparte. Se l?sa deodat? lini?tea... Bunica se ar?tase dornic? de mai multe ori s? ajung? acolo... Nu se întâmplase... De data aceasta, avea s? se... Sfin?ii au chipuri prelungi. Ve?minte din aur ?i mâini mirosind a smirn?. De-abia se aud când p??esc... Pe urme le r?mâne un ecou ca o fâlfâire de aripi... [„Închin?-te!”, se aude Bunica...] Se spune c? aura lor identific? r?nile de la distan??. Le vindec?. Dac? împ?rt??e?ti cu toat? inima Credin?a... Sonia simte cum genunchiul ars îi este mângâiat. O r?coare stranie în plin? ar?i?? îi cur??? pielea de scrumul acela urât mirositor, atât de ap?s?tor... Stropi de ploaie des?vâr?esc ritualul... „Hei, ce faci?! Nu vii?!” Oare, sfin?ii au început s? vorbeasc???!! Care este realitatea adev?rat??! Simte respira?ia Florentinei deasupra obrajilor ei... „S-a terminat! Mi-a pl?cut! Muuult de tooot!”... Dan încuviin?eaz? cu un semn frugal... Toat? echipa alc?tuie?te un peisaj cât se poate de compact, una ?i aceea?i mimic? multiplicat?... O respira?ie comun?, o perspectiv? comun?, o încuviin?atre comun?, o ridicare comun?, o ie?ire comun?... De?i i-a dat de în?eles celeilalte c?, da, ?tie c?.. s-a terminat (?!), Sonia r?mâne în urm?... Pretexteaz? c? trebuie s?-?i dea cu strugurel, s?-?i verifice banii pentru ziua urm?toare... În scurt timp se al?tur? celorlal?i... Este trecut de 4 dup?-amiaza... Sunt mai mult de 30 de grade... Bitumul s-a încins... Tocurile las? urme în asfalt... Traverseaz?... Trotuarul îngust le impune o deplasare disciplinat?, pe coloane... Vr?bii g?l?gioase în arbu?ti de liliac de mult trecut... Într-o doar?, pe partea cealalt? a str?zii, o z?resc pe Doamna de român?... La fel de cochet?, cu fa?a pudrat?-pudrat?, cu aceia?i ochi inconfundabili din sticl? verde... Cu geanta grena din piele lucioas? pe um?r, cu un buchet mare de trandafiri galbeni în mâna dreapt?. Î?i pleac? uniform capetele într-un salut reveren?ios... De departe, se simte un fel de consternare... F?r? îndoial? c? mâine vor trebui s? r?spund? la întrebarea: „... ?i... de unde venea?i voi... a?a... în grup?!” ... fusese ideea lui Flori... acum... înainte de bac... o mic? escapad?... Sonia manifestase reticen?? la început, mai apoi, cum îi place foarte mult pe Oana (alias Dana) ?i pe ?tefan (alias Mihai) ?i cum ei erau protagoni?tii peliculei în premier? pe marile ecrane, a cedat ispitei de a merge... apoi chemarea s-a propagat în lan?, s-a strâns mai mult de jum?tate din XIIB... Au venit Nicoleta, fata frumoas?, aceea blond? tuns? scurt, cealalt? Flori cu multe co?uri pe frunte ?i cu prietenul ei Cristi, Dan, b?iatul foarte înalt, Mariana con?tiincioasa, Mirela, colega ve?nic certata cu franceza, dar a?a de priceput? la stenografiat ?i la suflet, M?d?lina cu ochii de rac, Liviu cel mereu pus pe fug?, Bogdan cu p?rul cre?, Liliana ?i pleoapele ei mereu inflamate.................... „?i cât este, oare, de în?elept ?i de s?n?tos s?-?i pierzi virginitatea la nici 18 ani?!” se treze?te întrebând Sonia... Ceilal?i o privesc nedumeri?i, ca prin cea??, experimentând parc? efectele unei duble anestezii: despre ce vorbe?te fata asta?! Oare, se simte bine?! O fi stresul bac-ului?! Flori se prinde prima: „Aaaa, Sonia, când iube?ti nimic nu mai conteaz?! S? fim serio?i, adic?... reali?ti!” Dan îi ?ine hangul, d? asigur?ri – vizionar cum este – c? în curând „18 ani” va putea fi considerat? o vârst? chiar înaintat? pentru pierderea virginit??ii ?i c? nu e deloc exclus ca media s? scad? cu 4, chiar 5 ani, astfel încât la 13–14 ani dragostea [care... „dragoste”?!] va putea fi experimentat? în toate detaliile sale concrete ?i organice, asta, desigur, trecând peste orice canoane, prejudec??i, chestii anacronice ?i stupide... „.... bine, dar...” a vrut s? adauge Sonia, când replica t?ioas? a Florentinei [posesoare, f?r? îndoial?, a unei experien?e de via?? sui-geners, în orice caz diferit? de a ei] a lovit-o frontal: „Tr?ie?te, Sonia, tr?ie?te, nu mai teoretiza..., trece via?a pe lâng? tine!”. Zbang!!!! S? fie, oare, vorba despre aceea?i fat?, de colega ?i prietena ei cu care se înfrupta din cele mai delicioase pateuri cu brânz? la cel?lalt liceu,... de chimie!? Cea cu care ?inea în frâu sistemele de ecua?ii de gradul patru, nesfâr?itele formule ale compu?ilor organici, paradoxurile teoriei relativit??ii? Fata cu care mergea la pescuit ?i-n timp ce pe?tii se hot?rau s? cad? prad? momelii, ele repetau pentru testul la istorie? C?reia i-a citit primele ei versuri, de care Florentina p?rea sincer încântat??! Da, colega ?i prietena unic?, aceea cu care discuta despre cât de mult se asorteaz? ro?u cu mov [sic!] ?i cât de dureros este s? fii nevoit s? pleci de Acas? la doar 14 ani?! ?i tot ea, Flori, îi spusese cândva, cu mai pu?in de 2 ani în urm?: „S? nu te îndr?goste?ti, Sonia, s? nu te îndr?goste?ti! Niciodat?!”... [Sonia nu insistase asupra „faptelor” care generaser? acea concluzie... Din discre?ie,... din alte... motive...?!] Cert este c? timpul trecuse... Neuniform pentru fiecare dintre ele! Ai fi zis c? una se maturizase (mult prea) repede, era ceea ce se cheam? o „emancipat?”, o „sincronizat?”. Cealalt? r?m?sese în urm?, o feti?? naiv?, aproape demodat? ?i rural?, de început de secol XIX! Sau, poate, fiecare avusese ritmul ?i stilul propriu, propria în?elepciune, propriul sistem de valori în a recepta ?i a asimila în profunzime, la nivelul structurii intrinsece, trecerea timpului?!! ..................................................................................................
O iau pe Mircea cel B?trân, trec pe lâng? Muzeul Jude?ean Teohari Antonescu, intr? pe Aleea Plantelor... Mireasma teilor aproape biseculari te izbe?te necru??tor... Un u?or vertij, o stare benign? de grea??, o alunecare, un ?ip?t în?bu?it, acomodarea propriu-zis?... În dreapta, bufetul cu b?uturi r?coritoare, sticks-uri, croissant cu vanilie ?i ?ampanie, diverse sortimente de chewing-gum... cu surprize „Toshiba” ?i, mai ales, snickers cu alune, preferatul lor... Vechiul pavilion pentru muzica de fanfar? în acoperi?ul c?ruia porumbeii î?i fac nestingheri?i de o vreme cuiburi... Cele mai bine de 20 de busturi ale eroilor din r?zboiul de independen??... literele se incrusteaz? ca pentru eternitate cu for?a unui verdict: Valter M?r?cineanu, Dimitrie Lemnea, Maior ?on?u, Filip Iliescu etc. Pe stânga, cam la 10 m, complexul monumental dedicat armatei franceze, în semn de omagiu adus comandantului trupelor aliate din Peninsula Balcanic?, din timpul primului r?zboi mondial, Mare?alul Foch. În sfâr?it, magnificul bust al lui Eminescu, remarcabil? oper? de art?. Parcul Alei, situat undeva la un cap?t al ora?ului G[i], aproape de Episcopie ?i de zona portuar?, este una dintre primele gr?dini romantice de la noi... Construc?ia a fost comandat?, la începutul sec. XIX, de generalul Kiseleff... Aici, Sonia a venit adesea... Singur? sau cu Flori... Niciodat? f?r? un volum de poezii... Cândva, l-au uitat pe Minulescu pe o banc? vi?inie la umbra unui platan... Au fost fericite când, c?utându-l, în ziua urm?toare, l-au g?sit exact a?a cum îl uitaser?, deschis la pagina 74: „La circ,/ Un accident banal/ Un acrobat,/ Un salt mortal/ ?i/ Acrobatul nu s-a mai sculat/ Al?murile din orchestr? au t?cut,/ Iar clovnii din aren? au ?ipat/ Dar publicul din staluri n-a crezut/ C? poate fi ?i-un accident adev?rat/ ?i-a fluierat/ Zadarnic-/ Mortul n-a mai înviat/ [...] Povestea lui ?/ Hm ! / Povestea mea-/ A mea/ A ta/ ?i-a altora!...”...... Se însereaz?. Teii fac risip?... Nimeni nu se gânde?te la o eventual? desp?gubire... E var? doar...