proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Î?i iei tolba de cuvinte a?a cum vân?torul s?ge?ile... / Dai rugii la o parte... / Omori cu blânde?e denota?iile. / Cuvintele nu vor deveni nicicând resentimentare. / Intuiesc u?or cât de necesar? este o astfel de moarte / Pentru reg?sirea sensurilor adev?rate, ultime... / Pân? la... Semnifica?ie...

***

18, 43. Aproximativ 23°. În birou. În sufragerie. Eventual, într-o mansard?. Cu vedere la un lac. Albastru. ?i la o roat?. Alb?, gigantesc?... Doar 10 în plin? strad?. Puiul de porumbel ?i-a luat în sfâr?it zborul. În timp util. Nu ezit? îns? – melancolic sau doar pragmatic-interesat, dornic de supravie?uire –, s? revin? în balconul ce i-a g?zduit cre?terea, când înc? era var?. E mult mai sub?irel decât restul. ?i cere întruna de mâncare. Nu ai cum s? nu-l recuno?ti. Îi a?ezi în fa?? tot ce ai la îndemân?: biscui?i cu lapte Bucuria (române?ti 100%), 5 grame de pandi?pan cu vi?ine, trei r?sucele f?râmi?ate, un sfert de suberec turcesc, ba ?i o pieli?? consistent? de pui fript (... neomi?ând s? te îngrijorezi: în curând ai putea fi vinovata moral num?rul 1 de pervertirea genetic? a bietei p?s?ri ?i, în loc de porumbei, la geam o s? ?i se zgâiasc? ni?te ulii niciodat? s?tui! Te consolezi când vezi c? niciunul nu se atinge de pieli?ele cu pricina. Ar fi ca ?i cum le-ai cere s? m?nânce din zidul balconului, din varul peretelui, din sticla geamului... Î?i adâncesc ciocurile în praful biscui?ilor f?râmi?a?i, se pare, prefera?ii lor, urmându-?i instinctul de p?s?ri nepr?d?toare, purt?toare ale frunzei de m?slin). Te adaptezi destul de greu. Ca de obicei. Ţi se pare pu?in straniu, pu?in ridicol, pu?in agresiv-angoasant felul în care se fac „trecerile”. Î?i st?pâne?ti îns? orice reac?ie în v?zul lumii. Oamenii vin. Unii se a?az?. Destul de aproape. („Da?i-v? pu?in mai încolo! Sta?i peste mine?! Am probleme cu tiroida! De-abia respir! M? mai strânge ?i gândul ?la!”) Al?ii, mult prea departe. („Dar, ce, crede?i, cumva, c? am râie?! Sau vreo bomb??!”)... În sfâr?it... important este ca niciunul s? nu simt? vreo „neregularitate”, în orice caz nu una dintre acelea care i-ar determina s? fac? popasuri ?i incursiuni nesfâr?ite în jurul, mai ales în interiorul persoanei tale. Le zâmbe?ti fiec?ruia în parte ?i tuturor deodat?. Alegi postura aceea ciclamen cu iriza?ii galbene ?i parfum de iasomie neagr?. Cu 3 vârfuri de deget î?i aranjezi magistral coafura. Câ?iva fotografi profesioni?ti se reped. Mimezi dezinteresul unei vedete. Te vor c?uta ?i data viitoare. Cu certitudine. Alergi. Ai trecut testul. Po?i s?-?i vezi de ale tale. În laboratorul propriu, î?i permi?i mai multe deful?ri. De pild?, într-una din zilele-acestea, ai fost tentat? s? ie?i în picioarele goale (nu, nu a aflat nimeni de inten?ia ta!!). În poiana din curte. S?-?i strigi feti?a. Nestingherite, s? v? stropi?i. S? face?i plaj?. Înconjurate de creme, lo?iuni, evantaie, r?coritoare, hard-rock, blitz-uri, reviste mondene, zmeie care mai de care... S? vin? ?i Kitty, da, s? vin? ?i el, cu bl?ni?a lui cu tot, cu zgarda-i multicolor? ?i mieunatul portocaliu! ?i-apoi, pentru mâine î?i preg?tise?i (?i... mâine era luni... ?i... început de s?pt?mân? ?i de... cine mai ?tie ce altceva... ?i..., m? rog, cine avea s? observe asta?!): a) sandalele albe de var? absolut? (o „var? indian?” sui-generis, deloc limitat? la acel „Nord de l’Amérique”, deloc limitat? la toamn?!); b) rochia din vâscoz? pastelat?; c) p?l?ria florentin? din paille; d) br??ara de glezn? cu mingiu?e din argint; e) refreshing aromatic deodorant-ul ?i f) ciorapii din..., nu, nu, f?r? ciorapi pe vremea asta!! Î?i acoperise?i unghiile cu oj? alb?-alb? s? intimidezi soarele sau doar s? dea bine cu bronzul... Î?i pusese?i sticlu?a cu ap? plat?. Mai multe evantaie... 2 perechi de ochelari de soare ?i c??tile, da, neap?rat c??tile... Vara nu mai era „un anotimp”. Devenise... Anotimpul! Sau cineva zgâriase discul (din gre?eal??!, inten?ionat?!) ?i tu – irrémédiable fille du Soleil – repetai aproape mecanic, în virtutea unui reflex condi?ionat, acela al Anotimpului, scena din ziua precedent?, când, da, cu toat? certitudinea, fusese / era... var??????!! Atunci, vara era o stare de spirit, l’état d’esprit par excellence!! Una care î?i era intrinsec? [s? fie, oare, de vin? ?i acel 13 august când, reprimându-?i re?inerile ?i comodit??ile / tabieturile intrauterine, ap?ruse?i, în sfâr?it, pe lumea aceasta?!] ?i de care, în consecin??, nu te puteai debarasa cu una, cu dou?! Junghiul din glezna stâng? (mereu exist? câte un.... „junghi”!), acolo în dreptul curelei mult prea albe, punct ahilian prin defini?ie, a venit ca o electrocutare. Odat? cu el, ?i trezirea. Aerul era rece-rece, str?zile umede inundau iri?ii pân? la diplopie. Oameni chirci?i cu capete-n jos purtau nesfâr?ite monologuri. Gugu?tiuci încerc?na?i cobeau pe la geamuri. Un pisoi pric?jit implora g?zduire... U?ile se încuiau pe din?untru. F?r? excep?ie. Galbenul gutuilor scotea din orbite ochii ferestrelor devenite a?teptare stingher?. Luna secera; însângera P?rul, tot mai negru, de un negru complet artificial, se lipea de scalp. Nemiloas?, ploaia acr? întindea, estet? des?vâr?it? a florilor de mucegai, vopseaua pe umeri nesiguri. B?ltoacele se colorau instantaneu. Ziua se m?sura în minute. Tr?s?turile se în?spreau; însp?imântate, se împingeau înd?r?tul fe?ei, tot cum ora?ul, izbit de fum ?i de necesara mi?care rotativ?, aluneca aproape de bun?voie într-un c?u?, nu se ?tie cât de prietenos... Te-ai pomenit rotind nebune?te un fel de buton... Ai ajuns la momentul acela. Acela „de dinainte de”. De a-l fi cunoscut pe. Pe (un) el. Pe sticl?... Cu o sticl?... Lâng? o sticl?... Într-o sticl?. Corp comun (ai, desigur, o problem? serioas? cu prepozi?iile,... asta dac? nu cumva interlocutorul t?u, alunecos cum îl ?tii din fire, î?i joac? feste?!). O senza?ie zigzagat? î?i d? târcoale. Oare, ?i se face o electrocardiogram??! P?strezi ?i azi ni?te urme. Semnele l?sate de 7–8 cuvinte ?i de gesturile aferente, întrecându-se care mai de care s? incrusteze autarhic zona aceea special conceput? [de cine?!... de ce?!... când?!.. unde?!... cum?!.. pentru cât timp?! etc.] pentru a g?zdui – cu sau f?r? propriul accept – rana cu majuscul?. Amprentele de genul ?sta nu intereseaz? îns? organele legii (sau poate c? nu acesta este verbul potrivit!). Cel mult, domnii de acolo ar putea arunca o privire. S? zicem, dou?... Ar fi total nedumeri?i. Ar cere l?muriri: „Nu, nu.. nu v?d... aproape... nimic, de fapt, ca s? fiu mai exact, nu v?d chiar nimic... Sunte?i sigur? c?...?!” Tu ai da mecanic din cap. Dezn?d?jduit?. Poate... resemnat??! Poate... imunizat??! Zdrangngngngngnîgînîgînîgîîîîîîîîîî...!!!!! (Cine ar fi crezut c? timpul poate c?dea mai zgomotos ?i mai ordinar decât orice alt obiect din metal sau din sticl?...?! Apropo,... ?tie cineva din ce este confec?ionat „timpul ?sta”?! M? gândeam odat? c?... Dar las?..., las? pe data viitoare, mereu exist? o „dat? viitoare”! S? nu pleca?i! V? rooooog!) Parc?... venise... toamna...?! Sau a fost doar o (alt?) poveste?! Una cu gugu?tiuci boln?vicio?i ?i peisaje baudelairiene?! ?i multe, da, multe gutui... pervertite?! O imagine halucinatorie, un transfer de personalitate?! Dar junghiul, mai exact Junghiul care aproape c? îi zdrobise glezna?! Asta sigur nu era o poveste! Efectele lui se puteau vedea cu ochiul liber: Sonia î?i schimbase – mai cu chiu, mai cu vai – garderoba ?i starea de spirit (î?i amintea perfect toate aceste „detalii”, doar ea le experimentase! ?i nu în vis!). Fusese imperios necesar! S? se adapteze! S?-?i asume – f?r? ca în sinele ei s? se sape prea multe cratere – bruma ?i pâcla insistente, temperamentele / caracterele alunecoase ?i, mai ales, modul acela subtil în care trebuia s? te strecori din interior în exterior, astfel încât s? nu ba?i prea mult la ochi... Asta poate fi un soi de discre?ie, absolut necesar? pentru a supravie?ui ?i chiar a tr?i... în toat? regula! Cine o poate contrazice îns? c? sentimentul orange-ului pe care îl resimte acut în momentul acesta – de?i „în momentul acesta” Sonia nu are nici m?car 18 ani (doar e n?scut? în august!) – nu este la fel de REAL?! ?i c? timpul nu este, de fapt, deloc liniar, ci perfect... ciclic?! Iat?.... iat?... halatul portocaliu primit în dar de la Mamaaaaaaaaaaaaaaaaa! ?i br??ara cu pietre din... chihlimbar! Soarele de iunie, un soare atipic, înst?pânind absolut vara peste ora?ul G[i], des?vâr?e?te „tabloul orange”. Miroase a zmeur?. În gr?dina Stelu?ei – b?bu?a cât o neghinu?? – tufele de zmeur? sunt la ele acas?... Acolo ?i c?r?ile î?i pot g?si s?la? mai dihai decât într-o bibliotec?... Întreba?i-i pe Eminescu, pe Caragiale, pe Camil Petrescu, pe Nichita ?i pe muuuuuuuul?i al?ii! Asta, desigur, dac? nu crede?i... Nu se ceart? niciodat? între ei... Este loc pentru toat? lumea... Pe b?ncu?a dintre tufe, spa?iul devine instantaneu generos, timpul se dilat?... Aici, preocup?rile nu degenereaz? niciodat? în obsesii. Niciodat? în patimi. Ele se desf??oar? firesc ?i dau eului mimica aparte a celui încredin?at... Tataaaaaaaaaaa va veni în curând cu irezistibilul Moskwicz ro?u, aproape o raritate prin vecini ?i nu numai! Ea: 1) va îmbr?ca rochia alb? evazat? cu buline mari multicolore; 2) î?i va pune opincu?ele de balerin?; 3) î?i va strânge p?rul într-o coad? împletit?; 4) va culege un pahar-dou? de zmeur? pentru Sora ?i 5) vor pleca... Acas????????!! Î?i va ascunde cât va putea emo?iile care mai-mai o omoar?! Desigur, nu va putea s? nu-i arate Tatei pachetul consistent de c?r?i reprezentând „Premiul I”, adjudecat ?i la finalul acestei ultime clase de liceu... [În curând încep examenele de bacalaureat!!!!!!!!!!!] Pe drum i se va face sete... Tata va opri la mân?stirea din comuna [O]... Acolo sunt b?nci multe, mai ales lini?te, de fapt, pace... ?i iarba... iarba, oricât de mult ar cre?te, nu e niciodat? n?p?dit? de b?l?rii... Un miracol... aproape! Apa e rece-rece, potecu?ele... m?rginite de straturi generoase de cr?i?e parfumate ?i de garofi?e de gr?din?... O întreag? p?dure de mierle... Te izbe?te tainic alura supraomeneasc? a sfin?ilor din vitralii... Vântul u?or acordând clopotele... Sim?i o nevoie imperioas? de a te ruga... C?l?toria aceasta „c?tre Acas?” nu ar trebui s? sfâr?easc? niciodat?.... Niciodat?.............................