proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Sup?rarea Lup?ei

-A b?tut-o pe Lup?a, de-adev?ratelea? Tat?, spune!
-Eei, m?’ Delia! Uneori nici nu ?tii de ce î?i sare ?and?ra! Era ?i mamaia b?trân?, se temea c? oamenii, în r?utatea lor, o s?-i omoare lupoaica! Atâta vreme singur?, se înv??ase s? vorbeasc? cu lighioanele ?i când vreuna n-o asculta, tare se mai mânâia! ?tii cum striga Gâtlejatei care se b?ga sub cote? s? ou??
„-Am s? te dau Lup?ei s? te jumuleasc? de vie, a?a am s? fac! Huu?!”
-Vezi tu, mamaia nu putea s? se bage sub cote?, ?i toate ou?le le mâncau ?obolanii.
Dup? moartea tataiei r?m?sese la fel, aspr? ?i cam t?cut?. Cum venise o iarn? cu n?me?i pân’la geam s-a hot?rât ca, în var?, s? zideasc? grajd nou pentru M?r?ica.
-Ce ?i-o fi trebuind, copiii îi ai în toat? lumea, mâine-poimâine te pr?p?de?ti ?i matale, cine s? r?mân? p-aici, c??eaua? O înfruntau vecinii. Mamaiei nu-i pl?ceau vorbele aruncate-n vânt.
- O vit?, e tot un suflet, e p?cat s? las ad?postul s? se d?râme peste ea.
Anul urm?tor a venit o iarn? ?i mai aspr? iar grajdul vechi n-a r?mas în picioare. Ninsese atâta c? pân? la ?ipot mergeai ca prin tunel. Era de Boboteaz? ?i nou?, adic? mie ?i Lup?ei, nici c? ne p?sa de gerul care înflorea geamurile. M? înfofoleam ?i dup? ce-i aduceam mamei buturugi cât s? ard? o zi întreag?, plecam, haihui, cu lupoaica prin n?me?i. Cum citisem pove?ti despre câinii eschimo?ilor m-am hot?rât s-o bag pe Lup?a în ham.
Tr?ia în satul nostru un b?trân, om bun, pe care tot a?a îl ?tiam de când m? n?scusem. Lumea îi spunea mo? Doag?.
M-am dus la el ?i l-am rugat s?-mi fac? o sanie nici prea înalt? nici prea joas?, cu t?lpicile din stejar, ?ine din o?el ?i c-o oi?te s? i se potriveasc? lupoaicei.
Mo?ul a râs în barb?, c? avea una lung? ?i alb? de se-ncurca mereu în ea ?i m-a-ntrebat dac? mama ?tie.
-Cum s? nu, altminteri cine vrei s? pl?teasc?? Da mamei nu-i spusesem de ham.
A doua zi, mo? Doag? s-a apucat de treab?. Tr?gea la rindea ?i scuipa în palme, iar eu m? învârteam în jurul tejghelei. Nu mai aveam r?bdare, mergeam zilnic s? v?d dac? a terminat sania.
Pe Lup?a, ca s? prind? putere, am pus-o la îngr??at. Colindam cu Titel, vecinul, pe la to?i oamenii care t?iau porcii ?i-adunam oasele, buc??i din ?orici, ce g?seam ?i noi de prisos. Ne mai alegeam ?i cu b??ica porcului, p-asta o umflam ?i-i dam drumul s? zboare.
-Când ?i-o termina-o, m? la?i ?i pe mine cu sania? întreba Titel, în timp ce-alergam dup? b??ic?.
-Vericule, ce-o s? mai colind?m când o s? fie gata! Pe Mâzgana,, pe valea Baicului, o s? ne duc? lupoaica pe unde vrem.
Mamaia se minuna c? m? apucase a?a h?rnicie, doar zicea: „Adu-mi o g?leat? de ap?” ?i-i aduceam dou?, sau “d? ?i tu o mân? de fân la vi?eii ?ia” ?i le trânteam un bra?. De pârtie nu trebuia s?-mi spun?, o f?ceam cu drag? inim?, doar când îmi cerea s? intru în cas? m? burzuliam.
-Nu ?tii c? sunt ocupat? îi r?spundeam. Aveam atâta treab? cu Lup?a! Când strigam “Pârrr” trebuia s? opreasc?, dac? pocneam degetele s-o ia la trap. Cel mai u?or a înv??at comanda “Galop”. Mieunam o singur? dat? ?i numai în salturi o ?inea.
Lup?a progresa de la o zi la alta. Gerul se în?sprise, z?pada înghe?ase tun ?i scâr?âia sub picioare da’ mo? Doag?, când în sfâr?it îmi terminase sania, mi-a zis:
-B?ie?a?ul taichii, piele pentru ham nu am g?sit, mai a?tep?i?
Ce era s? fac? Am luat sania ?i f?r? ham.
Lup?a s?rea ?i l?tra în jurul meu. Abia a?tepta s-o bag în seam?. Da’ de unde ham?
-N-are nimic Lup?a, n-are nimic, dac? ai r?bdare, g?sesc eu ham. ?tii tu cine-a învî?at pe om s? fac? primul ham?
-Ham? Ham? Se mira ea.
-Ei da, ham. Nevoia l-a-nv??at s? fac? ham. Pe mine tot nevoia m?-nva?? ce s? fac acum.
Ea ham, eu ham ?i ne-am în?eles de minune. Am mers în grajd ?i-am c?utat botni?a vi?elului. Când i-am pus-o s-a smucit, s-a t?v?lit prin z?pad?, pân? la urm? n-a avut încotro.
-Nu mai fi a?a fudul?, de unde vrei una pe comand?? Pleo?tit?, Lup?a se pitise sub ieslea M?r?ichii.
-Las?, las?, nu-?i st? chiar a?a r?u!
Eei ?i s? vezi… Am dat dou? g?uri în botni??, da’ mi-a trebuit o zi întreag?. Lupoaica se plictisise, n-a fost chip s? în?eleag? c?-i vreau binele. De unde s? ?tie c? dac? trec sfoara printr-o singur? gaur? îi sucesc gâtul iar dac-o leg direct de curea, o sugrum? Îmi trebuia mult? r?bdare pentru asta ?i eu nu mai aveam c? Titel m? tot zorea, e?ti gata? Când e?ti gata?
?i dac? am reu?it ce-a fost mai greu, restul a urmat de la sine.
Am tras sforile pe sub burta lupoaicei, i-am pus la piept un ?tergar ?i-am f?cut apoi o împletitur? din sfori mai dihai ca un ham din piele. Cum ne apucase noaptea, am l?sat treaba pe a doua zi.
Diminea?a, Titel a venit c-o balang?, spunea c? vrea s? dea ?tire pe unde trecem.
-Bine, dac? a?a vrei tu, da’ a?teapt? un pic, n-o cl?tina, s? nu se sperie c??eaua.
Am legat-o pe Lup?a de cele dou? t?lpici ?i-am îndemnat-o:
-Dii c?lu?ule, dii, h??, h??, c?lare pe b??. Lupoaica în loc s? porneasc?, juca tontoroiul, iar Titel pe lâng? ea o asurzea cu balanga.
-M??, nu vezi c? s-a afundat sania, c? ne dusesem pe lunc?, lâng? iaz, s? nu ne vad? oamenii. S? mergem pe Dealul Mare, îi zic. Când ne-om da drumul la vale…!!
-?i sania cine-o urc??
-Cine, Lup?a, crezi c? degeaba i-am pus hamul?
Lupoaica mârr, hârr, da’ o ?ineam de sfoar?. Urca anevoie, în urma noastr?, cu limba scoas?. Când ?i când opream s? ne odihnim iar ea î?i da în petec:
-Hauuu! Hau, hauuu!
-Ia potole?te-te Lup?a, ce e prosteala asta pe capul t?u?! Se poate? ?i porneam mai departe c? pân? sus mai aveam drum lung de f?cut iar urcu?ul era din ce în ce mai greu.
Ne apropiam de râpa lui Clin?u când Titel a pironit ochii în zare.
-Vericule, vezi ceva în vârful dealului?
-P?durea, ce s? v?d? I-am r?spuns.
-Mai în spate, uit?-te! a ?optit el.
Am pus mâna strea?in? la ochi.
-Vericule, nu mai e timp, s? fugim!
-N-ai decât, fricosule.
Titel nu mai auzea ce-i spuneam, o luase demult la goan?. R?suna din ce în ce mai slab scâr?âitul bocancilor lui. Ce l-o fi speriat a?a de tare? m? întrebam.
De jur împrejur, cât cuprindeam cu ochii numai z?pad? ?i copaci amor?i?i. Nici-o mi?care pe nic?ieri. Dinspre râp? se ridica un abur alb negru. În zare cerul parc? se împreunase cu p?mântul. ?i deodat?, deasupra râpii au ap?rut corbii. Se roteau la început în cercuri largi iar dup? un timp, atra?i de o for?? necunoscut?, se n?pusteau în aburul râpii.
-Cine ?tie ce-o fi pe-acolo… Da’ nou? nu ne e fric? de corbi, nu e a?a Lup?a? N-a r?spuns. Se lungise pe z?pad? cu urechile pleo?tite ?i limba scoas?.
-Bine zici, s? ne odihnim un pic, numa’ de n-am r?ci. ?i-mi b?gam mâinile în blana ei, c? nu-mi sim?eam degetele de înghe?ate. Deodat?, Lup?a a ciulit urechile, s-a sculat ?i-a vrut s? se repead? înainte. În fa??, la câ?iva pa?i, era un stejar uria? cu o scorbur? adânc? de puteam intra în ea cu Lup?a cu tot. Din întunecimea g?urii ne urm?rea o dihanie. Avea ochii gabeni ?i-un clon? încovoiat. Lupoaica nu se mai opera din l?trat.
-Fii cuminte, vrei s? ne prind? noaptea pe coclauri?!
Am întors sania ?i m-am urcat pe ea. Trebuia p?strat? direc?ia c? z?pada era tare ?i coasta abrupt?. Nici n-am sim?it c? pornesc. Auzeam fâlfâit de aripi în vâjâitul vântului. ?i tot timpul credeamn c? m? pr?v?lesc pe lupoaic?. Pân? când n-am mai z?rit-o. Zburam ca n?luca pe deasupra copacilor, peste v?i, altceva nu mai ?tiu c-am intrat ca ghiuleaua într-un munte de z?pad?. Apoi lini?te adânc?, de mormânt. Nici tu Lup?a, nici corbi, nici balanga lui Titel.
Am mi?cat picioarele, apoi mâinile. Nu m? durea nimic, doar c? z?pada frigea iar întunericul avea sclipiri verzi alb?strui. Tot de-a bu?ilea, ag??ându-m? de ce g?seam în cale am reu?it s? ies din troian. P?durea r?suna de strig?tele mele dar Lup?a nu ap?rea. Câteva lumini?e în zare mi-au ar?tat c? satul e-aproape. Niciodat? nu fusesem a?a singur. Dac? Lup?a ar fi fost lâng? mine!
A ap?rut abia dup? trei zile. Se ferea din calea mea ca o str?in?. Cum a? fi vrut s-o mângâi. Abia în prim?var? ne-am împrietenit iar?i. Plecasem dup? brebenei, cuiburi de sturzi ?i-ntr-o v?g?un? am g?sit sania.
De data asta am pus-o la spinare, nu i-am cerut s-o mai trag? ea de?i frânghile nu putreziser?.
-Fiecare cu treaba lui, nu-i a?a Lup?a?
A s?rit cu picioarele pe pieptul meu ?i dup? luni de zile s-a l?sat alintat?.