proza romaneasca, un atelier literar interactiv in care puteti publica online creatiile voastre si proze clasice, de la proza scurta pana la romane integrale.

Ploaia neîntrerupt?, de aproape dou? s?pt?mâni, a pus cap?t lucr?rilor agricole prin raportarea la jude?, ?i de acolo mai departe, a rezultatelor ob?inute. În presa scris? ?i în cea audiovizual? erau ar?tate, în procente, realiz?rile acestei ramuri importante a economiei na?ionale, f?cându-se de multe ori compara?ie cu anii trecu?i. Totu?i, în zilele senine, dar scurte, de la sfâr?itul toamnei ?i chiar de la începutul iernii, mai puteau fi v?zu?i oameni pe câmp. Erau mai ales femei, de multe ori înso?ite de copii mai mari, care purtau saci cu porumb. Cucuruzul era bun chiar dac? d?dea ?i gerul peste el, dar mai g?seau prin gr?dina de legume morcovi, p?trunjei, ?elin? printre brazdele r?mase în urma aratului de toamn?. ?tiau cum s? le p?streze proaspete în pivni?e pân? prim?vara. De multe ori, femei din partea locului puteau fi v?zute ?i prin pia?a ora?ului unde vindeau aceste produse aranjate în gr?m?joare. S-a sesizat tovar??ul Turcu, activistul de la jude?, ?i a insistat, într-o ?edin?? de partid, ca aceste produse s? fie predate la magazia CAP-lui sau, dac? nu, s? se ia m?suri ca s? fie cânt?rite ?i apoi s? fie considerate c? fac parte din retribu?ia în produse la care au dreptul membrii cooperatori.
B?trânul Boitor, membru de partid, c?ruia i se recunoscuse c? are ceast? calitate înc? din perioada interbelic? pentru c? ajutase un tovar?? ilegalist, cu mâna pâlnie la ureche, pentru c? era destul de surd, ?i bisericos în acela?i timp, a în?eles despre ce este vorba. A ridicat mâna ?i n-a mai a?teptat s? i se dea cuvântul zicând, cu oarecare n?duf, pe ner?suflate:
- Se poate a?a ceva, tovar??e Turcu, p?i nu ne-ar bate Dumnez?u ? Cum s? fie pl?ti?i oamenii cu ceea ce au pogârcit, p?i pogârceau, adic? strângeau de pe câmp ce a mai r?mas dup? cules, ?i pe vremurile alea de demult. Îmi spunea mo?ul meu, când eram copil, io acum am mai 80 de ani, câ?i or fi trecut de atunci? hei, hei... c? ?i sa?ii ?i boga?i de pe vremea aia îi l?sau pe oameni s? pogârceasc?, ba se mai ?i bucurau c? le cur??ea locul.
- Bine, bine, tovar??e Boitor, poate ai dreptate, o s? studiem problema.
- Cum... ce-o zâs?
- O zâs c? s? stai jos c?-i bine ce-ai zâs.

Erau interesante ?edin?ele de la Organiza?ia de baz? a satului. Dar lui Nu?u i se p?reau interesante ?i cele de la Cabinetul de partid jude?ean. Acolo erau chema?i, în fiecare joi, de diminea??, to?i profesorii din jude? care predau ?tiin?ele sociale în ?colile generale, liceele ?i ?colile profesionale de orice profil. Se discutau aci programele ?i planurile de înv???mânt, se ascultau referate urmate de discu?ii. Veneau ?i ?ineau prelegeri profesori universitari de prestigiu, academicieni, redactori ai unor reviste de specialitate, tovar??i cu munci de r?spundere în diferite organiza?ii jude?ene ?i republicane. Atr?gea aten?ia, de câte ori ap?rea tovar??ul Popescu, directorul adjunct al cabinetului, care reu?ea s? capteze aten?ia auditoriului prin darul lui de povestitor. ?i avea ce povesti deoarece a fost cooptat în diverse delega?ii care se deplasau în str?in?tate. Parc? cei ce ascultau f?ceau ?i ei parte din acea delega?ie, vedeau cu cât? migal?, într-un atelier din Japonia, erau pictate vasele din por?elanuri fine, înainte de a fi introduse în cuptoare. Se emo?ionau când povestea, ajungea în punctul în care un membru al delega?iei a atins, pe nea?teptate, cu mâna, un desen înc? umed iar tân?ra pictori?a a înm?rmurit ?i apoi a le?inat. Lucra de câteva luni la acel desen ?i acum munca ei a fost distrus?. Tot dumnealui vorbea despre ni?te ra?e, pe care le-a v?zut într-o întreprindere agricol? din Republica Popular? Chinez?. Mii ?i mii de exemplare se deplasau, ordonat, spre râu dar niciuna nu intra în cultura de orez pe lâng? care trecea. Tot a?a se deplasau, parc?, la o comand?, ?i la întoarcere
S?rea cu u?urin?? de la aceste povestioare la problemele serioase ale politicii externe române?ti bazate pe avantajul reciproc ?i neamestecul în treburile interne ale altor state. Dar problema cea mai serioas? care a început s? se pun? era amenajarea unui Cabinet de ?tiin?e sociale în fiecare ?coal?. Li s-a atras, în mod serios, aten?ia c? sub niciun motiv acesta nu trebuie s? lipseasc?. Acolo trebuia p?strat în ordine întregul material didactic existent ?i ordonat în a?a fel încât s? poat? fi g?sit cu u?urin?? pentru orice tem?. Tot aici trebuiau folosite mijloacele audio-vizuale care s? aib? impact asupra elevilor s?-i atrag? spre studiul documentelor de partid. S-a atras aten?ia, în mod deosebit, c? pentru folosirea proiectoarelor, a retroproiectoarelor era necesar ca toate ferestrele înc?perii s? aib? perdele de culoare închise. Pentru închiderea perdelelor, ca s? nu se piard? timp, vor trebui instalate în canaturile ferestrelor motora?e de parbriz. Schema instala?iei a fost tras? la ?apirograf ?i difuzat? tuturor profesorilor. Mai trebuia ca ace?tia s? o ?tie citi ?i apoi pune în aplicare. Doar la liceele de profil industrial func?ionau astfel de instala?ii. Dar nici Nu?u nu s-a l?sat mai prejos. A reu?it, cu ajutorul unor elevi, s? încropeasc? un sistem, din câteva roti?e de scripete ?i sfoar? în a?a fel ca prin învârtirea unei manivele perdelele erau trase întunecând înc?perea, iar prin rotirea în sens invers erau adunate spre a putea intra lumina natural?. Tot în cadrul consf?tuirilor de la Cabinetul Jude?ean de partid se d?deau directive în care se indica felul în care trebuiau confec?ionate panourile tematice, ce culori trebuiau s? predomine pe ele. Culorile agreate erau doar cele ale drapelului na?ional. Nici nu putea fi vorba ca pe un astfel de panou, ce sta în fa?a elevilor, s? fie ?i culoarea verde. În spatele s?lii ?u?oteau dou? tovar??e:
- Ce-au oare cu verdele?
- Cum ce au! Nu ?tii c?-i ?i pe steagul unguresc?

Scria, scria de zor, la Procesul-verbal de la acea consf?tuire. Îi p?rea bine c?-l scrie pentru c? nu trebuia s? ia cuvântul. Nici chiar atunci când în sal? se a?ternea lini?tea pentru c? nimeni nu se înscrisese, iar tovar??ul inspector, s?tul s? tot insiste, doar, doar se va g?si unul care s? rup? t?cerea, numea pe câte cineva care era luat prin surprindere. Are cuvântul tovar??ul ... Nici atunci nu era în pericol s?-?i aud?, a?a, pe nepreg?tite numele, el trebuia doar s? scrie pentru c? a?a se stabilise de la începutul ?edin?ei. Era mul?umit c? scrie pentru c?, paradoxal, ?i-a dat seama c? scrisul vorbelor spuse de al?ii, aproape dup? dictare, sau chiar dac? f?cea o sintez? a lor, nu-i împiedic? gândul de a zbura ?i prin alte p?r?i. La un moment dat a r?mas surprins de ideea venit? unei profesoare, dar care de un timp era activist? a cabinetului.
- Tovar??i, aproape în fiecare unitate ?colar? din mediul urban, dar am f?cut o investiga?ie, ?i am aflat c? ?i în majoritatea celor din mediul rural, exist? câte un magnetofon. Est bine ca se organizeaz? întruniri tov?r??e?ti ?i joi ale tineretului, a?a cum am fost informat?, dar oare, i-a gândi?i-v?, cât ar fi de util acest aparat în procesul didactic. ?tiu c? to?i profesorii de ?tiin?e sociale folosesc cu succes citate din opera tovar??ului Nicolae Ceau?escu. Dar una este s? vii cu cartea sau cu ziarul ?i alta este s? ascul?i pe viu fragmente din magistralele cuvânt?ri. Propun s? medita?i ?i s? cuprinde?i în Planurile de munc? ?i acest aspect. Cu ocazia brig?zilor complexe ale Inspectoratului ?i ale Cabinetului nostru vom urm?ri ?i acest aspect.
Scria, el Nu?u, dar se gândea ?i la faptul c? unii elevi zâmbeau, dac? nu râdeau de-a binelea, când se nimerea s?-l aud? la radio sau s?-l vad? pe ecranul televizorului. Ce ar fi, î?i zicea, în timp ce scria de zor, s? m? ridic ?i s? le spun povestea aceea înduio??toare, auzit? de la acel b?ie?el care zicea c? tovar??ul are un mic defect de vorbire datorit? faptului c? a avut de suferit în copil?rie de la siguran?a burghezo-mo?iereasc? pentru c? prea lua ap?rarea clasei muncitoare.

În pauza unei astfel de ?edin?e ?inute la Cabinetul de partid, Nu?u ?i-a auzit numele, la difuzor, fiind anun?at s? se prezinte de urgen?? în biroul tovar??ei secretare cu organizatoricul. A fost surprins, dac? nu chiar emo?ionat. Ce-o fi având cu mine?
Aceea?i întrebare i-a pus-o, dar foarte încet, aproape mimat, unul dintre prietenii s?i aflat în sal?, când a trecut pe lâng? el.
- Ce are Zira cu tine?
A ie?it din sal? mirându-se, de unde ?tie prietenul c? pe la ?coala lor a?a era numit? tovar??a secretar?? Era v?zut? destul de des prin sat, descinzând dintr-o ma?in? cu num?r mic, pentru c? ?i dumneaei î?i avea sectorul pe acolo. Sau poate nu numai ei o numesc a?a, ci ?i al?ii? A?a o fi, c? prea sem?na, la figur?, cu acel personaj din filmul Planeta maimu?elor.
?i n-ar fi fost surprins c? era chemat la tovar??a secretar? dac? ar fi ?tiut c? mama tinerei profesoare, absolvent? a sec?iei german?-englez? de la facultatea Institutului de înv???mânt superior din Sibiu, repartizat? în toamn? la ?coala lor, directoare a unei fabrici de industrie u?oar?, este prieten? cu cu tovar??a secretar?. N-a ?tiut, dar sigur a?a era, a aflat dup? ce dactilografa din anticamer? i-a deschis impun?toarea u?? capitonat? ?i a p?truns în spa?ioasa înc?pere în care nu s-ar fi putut auzi niciun sunet al pa?ilor din cauza imensului covor ro?u, desigur, fabricat la Cisn?die.
La birou, în fa?a tovar??ei secretare, cu spatele la el, mai era o tovar???. Numai când a fost poftit s? ?ad? pe un fotoliu al?turat, v?zând-o la fa??, ?i-a dat seama c? era inspectoarea general?, cea care cu o s?pt?mân? în urm? putea fi v?zut? pe uli?ele satului, urmat? de to?i inspectorii, înc?l?at? în cizme de cauciuc, Prin camer? pluteau nori?ori alb?strui proveni?i de la kenturile superlong pe care dumnealor le ?ineau, cu gra?ie, între degete. Ce?tile cu cafea erau aproape pline.
Tovar??a secretar? p?rea gr?bit? a?a c? a intrat direct în subiect.
- Tovar??e director, la ?coala dumneavoastr? func?ioneaz? o tân?r? absolvent?. Se uit? cu aten?ie pe o agend?. Numai pu?in, s? vedem care îi este prenumele. A, da, Alexandra... Alexandra Vasile.
Lui Nu?u îi veni în minte ultima discu?ie avut? cu ea acum o s?pt?mân?. Tocmai terminase de întocmit orarul ?i-l anun?ase cadrelor didactice. Cam întotdeauna, ca ?i de data aceasta, au avut loc discu?ii ?i chiar plânsete. To?i erau naveti?ti. Aproape toate profesoarele aveau copii mici. Fiecare dorea s? plece mai repede. Cele care terminau orele la 13 puteau pleca spre cas? cu trenul de 13 ?i 15 minute ca s?-?i poat? vedea de copii. Urm?torul mijloc de transport, un autobuz spre ora?, era la 16. Niciuna n-ar fi vrut s? întârzie atât. Dar cu preten?iile cele mai mari era Sanda Vasile. Lacrimile ei n-au impresionat pe nimeni, mai ales c? nu era m?ritat?. I-a mai explicat odat?, a câta oar??, care sunt normele docimologice dup? care se elaboreaz? un orar al ?colii. El, ca director, nu le poate înc?lca. Atunci, într-un acces de furie, profesoara a strigat:
- O s? vede?i c? o s? am dreptul s? stau în ?coal? în fiecare zi doar pân? la ora 1 ?i asta doar pân? joia, inclusiv. 4x5=20. Joia la ora 1 v? salut ?i o s? ne mai vedem doar lunea.
Nu?u nu s-a ar?tat impresionat. O s?-i treac? ei.
N-a mai v?zut-o de atunci, dar a trimis vorb? la ?coal? c? este în concediu medical, nu ?tie, înc?, pentru cât timp.
?i iat? c? acum, se adeveresc vorbele ei. Cine ar fi crezut c? are pile atât de sus. ?i le avea, pentru c? tovar??a secretar cu probleme organizatorice i-a spus:
- Tovar??e director, la întocmirea orarului tinerei profesoare trebuie s? ?ine?i seama c? dânsa, dup? mas?, zilnic lucreaz?, la noi la Comitet, ca traduc?toare din limbile de circula?ie european?.
Ce mai era s? zic? bietul Nu?u. Totu?i a zis:
- Gândi?i-v? c? f?cându-i un astfel de orar nu numai c? nedrept??esc pe al?ii dar nu pot ?ine seama de normele docimologice.
- O s? vedem noi, zise inspectoarea general?, suflând fumul kentului spre tavan, nu numai cum respecta?i aceste norme, dar ?i cum le aplica?i ?i pe celelalte, pentru c? în curând ve?i avea o vizit? de la noi, printr-o brigad? complex? se control.