Acest site este un atelier literar deschis oricărui scriitor, amator sau profesionist. Reveniți în câteva zile pentru mai multe informații.

Conținut disponibil în format RSS/XML și varianta wap

Drumul către literatură

Literatura contemporana este ca o harta. Vasta, surprinzatoare si în continua miscare, trebuie sa fie explorata cu grija si atentie, tinând cont de anumite reguli.

Noi va propunem sa ne suim la bordul celei mai noi ambarcatiuni marca "agonia.ro": www.proza.ro. Sa pornim asadar sa exploram si sa construim împreuna harta aceasta. Nu va fi o calatorie usoara, însa cele întâlnite nu va vor face sa regretati ca ati parasit fotoliul confortabil din sufragerie si ati acordat vacanta (pe termen nelimitat) televizorului.
Pe aceasta "harta", de voi depinde stabilirea unor noi puncte de reper. În functie de ele, noii-veniti vor sti sa se orienteze mai usor.

Iar daca nu, puteti porni din nou la drum, catre urmatoarea aventura. În definitiv, ca sa parafrazam o expresie celebra, LITERATURA E O CALATORIE, NU O DESTINATIE. Continuarea calatoriei depinde de aceia care o întreprind. Noi speram sa fiti în numar cât mai mare.

Frunza

de Constantin Buduleci

O via?? mult prea scurt? pentru noi, destul de lung? pentru tine. Dup? o via?? de cinci-?ase luni te-ai înro?it. Ciudat s? ro?e?ti la b?trâne?e, când ai trecut prin atâtea. Ai sc?pat de omizi, viermi ?i insecte ?i iat?-te b?trân? ?i ro?ie. Ar trebui acum s? c?zi, noi asta a?tept?m. S? cazi ?i s? c?lc?m pe tine. S? auzim cum te zdrobe?ti sub talp? sau cum fo?nesti cu alte surate la fel de ro?ii, sau poate galbene sau maro. ?tiu c? nu ai vrea s? cazi, dar a?a este pe p?mânt. Dintr-un mugure micu? ?i fin devii o usc?ciune. ?i a?a uscat? cum e?ti nu vrei s? te desprinzi de copacul unde ai stat o via??. Nu vrei, ?i nu te la?i. Tu nu ai mu?chi, nici mâini. Vrei s? stai acolo sus, s? m? vezi pe mine plimbându-m? pe sub crengi, cum î?i calc suratele-n picioare, s? auzi cum ele plâng în fo?netul produs de atingerea dintre ele. Apoi auzi cum se zdrobesc, ele care au fost a?a frumoase verzi, ele care împreun? mi-au ?inut mie umbr?. Într-un târziu, degeaba tu nu vrei, copacul î?i d? drumul. ?i cazi pe trotuarul anul ?sta asfaltat. Acum stai jos ?i a?tep?i. Probabil a?tep?i femeia care mâine dinimeata , la ?ase jumate’ te va m?tura. Nu se uit? dac? trec oameni sau dac? îi love?te peste picioare. Nu se uit? dac? îi umple de praf. Ea trebuie s? m?ture. A?a cum tu ai stat lini?tit? în copac , c? ?sta era rolul t?u, a?a trebuie ea s? m?ture, nu vrea s? fie întrerupt?. ?i a?teptând a?a cuminte, vine un vânt u?or ?i cald ?i te ridic?. O Doamne, parc? zâmbe?ti, crezi c? te duce înapoi pe ram. Plute?ti în sus, tot mai sus ?i mai sus . Uimit? te ui?i cum ai ajuns mai sus de copac, îl vezi mai mic decât ai fi crezut vreodat? c? îl vei vedea. Vezi lâng? tine ceasul turnului care te uimea cu neobositele rota?ii. Ai vrea s? te prinzi de el. Turnul nu moare, a?a ai auzit de la surate. Acum dac? ai avea o r?d?cin? s? te prinzi de el. Dar brusc e?ti dezam?git?. Vântul nu mai are putere s? te ?in?. ?i cazi la fel cum ai c?zut lâng? copac. Ai visat cu ochii deschi?i. Ce vis frumos. S-a dus. Acum a?tep?i m?tur?toarea. Eu promit ca mâine s? nu te calc. Te voi ocoli ca într-un joc de copii. Probabil voi sim?i c? zbor printre frunze care zboar?.

Constantin Buduleci (Buduleci) | Scriitori Români

motto:

Despre noi

Ne puteți contacta prin email la adresa contact@agonia.net.

Traficul internet este asigurat cu grație de etp.ro